Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘muzica’

Obosesc iubindu-te


Nu e cazul meu, dar de curind am redescoperit-o pe Gianna Nannini. Tipa nu mi-a placut niciodata si nici acum n-am reusit s-o plac, dar melodia asta si interpretarea ei, m-au cucerit. Pina si textul imi place, desi nu pot relationa cu situatia respectiva. Asa ca, v-o pun si voua in speranta c-o veti asculta iar si iar, asa cum am procedat si eu pentru un timp.

Reclame

Read Full Post »


Care pare mai convingator?

 

 

Read Full Post »


Asa, si? Si romanu, pe care-l dau banii afara din casa, s-a pus pe cheltuit, de parca ar veni apocalipsa, cind banii vor deveni inutili.

Poate pentru cei care cred in cele, asa zis, sfinte, toata bulibaseala asta o avea vreun sens, dar pentru mine, unul care inca mai crede-n bun simt, mi se pare o sfidare la adresa omului de rind si evident, a bunului simt. Vorba lu’ Schreiber, „sfidarea mondiala”.

Cred eu, asa dupa cite aud, ca de uitat nu ma uit din cauza dezinteresului pe care mi-l provoaca un astfel de bilci ieftin pe bani multi, ca nici daca venea vreun Hristos nu ar fi dat Romania-n clocot, cum a dat acum pentru un popa placat in aur, de cei multi si nevoiasi.

Si nu e vina doar a autoritatilor. Noooo! Sa vezi imbulzeli, imbrinceli, sa vezi ploconeli, boceli, ingenuncheri, calcat in bicioare, pupaturi de miini si de inele, de icoane si moaste si cite si mai cite gesturi care frizeaza logica. Zeci de mii vor iesi pe ploaie si vint sa zareasca o papusa umana considerata sfinta. As spune ca acel cult al personalitatii, blamat odinioara de toti, e imbratisat cu patima de-o mare majoritate, ceea ce poate parea straniu. Si poate parea pentru ca este.

Si de aceea propun putin sens artistic, in detrimentul nonsensului religios.

 

 

Read Full Post »

De la peixe, la fish


Nu e usoara trecerea de la pestele portughez la cel nord american, dar zic eu c-am ales cea mai competitiva specie de peste care poate eclipsa toate subagvaticele Portugaliei. Pe pestoaica aleasa o cheama Samantha si pot spune, fara teama de-a gresi, ca e cea mai tare dintre pesti. Degustati-o si spuneti-mi ca n-am dreptate!

Si pentru ca Chills & Fever n-avea cum sa nu va placa, va voi pune si clipul oficial. Asta pentru ca astazi ma simt mai generos ca de obicei.

 

Read Full Post »


Inainte de-a incepe, as vrea sa fac o precizare, pentru scrupulosi. Nu am putut intitula pamfletul de fata, „analiza”, pentru ca nu contine nimic anal. Venal, da, si de aceea, „venaliza”, termen nou pe care-l introduc cu aceasta ocazie, direct in limba romana.

In postul trecut am amintit citeva afectiuni vizuale ale barbatilor, in estimarea doamnelor. Astazi, am luat-o pe ultima si-i voi trinti o venaliza pe text, pentru ca mi se pare a fi un abuz verbal la adresa celeilalte jumatati, ceva mai batave.

Si-o s-o iau ca Aldus, plictisitor de gospodareste.

Zice Similea:

De ce te uiţi la mine cu ochi străini şi goi?
           Ce s-a-ntâmplat cu tine, ce s-a-ntâmplat cu noi?
Îţi spun cuvinte tandre dar nu le mai auzi
Şi nu mai vezi obrajii de lacrimi calde uzi
Pai bine, Angelo, daca doreai priviri autohtone, de ce ti-ai luat olandez? Pai ce sa faca asta, sa te priveasca romaneste? Transplant de ochi? Si asculta la mine, ochiul nu e gol, contine umoare apoasa. Da’ daca chiuleai de la orele de anatomie, de unde dracu sa stii? Ca si cind nu chiuleai, in loc sa fii atenta la predare, te frecai pe sub banca cu Marius Teicu, ca si alaaa ….
Asa ca nu s-a-ntimplat nimic cu olandezul sau cu voi.  Incearca mai bine „Ce s-a-ntimplat cu mine, de va vreau pe-amindoi?” Ca doar ti-o trageai si cu Piersic, in the same time. Nu c-ar fi ceva rau, dar de ce sa-l bestelesti pe batav cind musca era pe caciula ta?
Ii spui cuvinte tandre? Pai acum, Angelo? Acum? Cit sa te mai rabde, oricit ar fi el de olandez? Ca-ti turuie gura ca teava de esapament. A Trabantului.  Si cu lacrimile las-o mai moale, ca nici tu nu crezi ce spui. Lacrimile erau destinate lu’ Piersic, ca dupa ala erai lesinata, asta o stiu din spusele tale.
E mult de când pe frunte nu mi-ai mai pus cununi
Din stelele pe care vroiai să mi le-aduni
Iar mâna ta fierbinte cu degete subţiri
Prin pletele bălaie tu nu mi-o mai prefiri
Pai daca nu mai esti premianta, ce draci de cununi sa-ti puna? Auzi la ea „cununi de stele”! Pai asta-i vrajeala, tzatzo, da’ uite c-ai halit-o cu galaxii cu tot. „Mina fierbinte”, „lacrimi calde”, hello, duduia, aveai bufeuri sau ai terminat Energetica, in comuna 1 Decembrie? Si aia cu „degete subtiri” sa i-o spui lu’ mutu (adrian), pai ce, Jan al tau era vreun Rubinstein?
Tot timpul îţi e gândul decât la o nălucă
Întoarce-te la mine şi las-o să se ducă
Nălucile-s ca roua care dispare-n zori
Şi pier aşa cum piere mireasma unei flori
Bre, tanti, „decit” se foloseste numai la inceputul frazei sau in constructia unei negatii sau a unei comparatii de inegalitate. Asta daca nu vrei sa se stie c-ai chiulit si la orele de romana.
Si stai sa ne-ntelegem, tu-i spui aluia sa lase dracu naluca, tu fiind o naluca pentru Anna Szeles. Adica cu ce era naluca aia mai naluca decit tine. Ca dupa cum vad, tu erai si naluca si nauca.
Eu sunt copacul tare de care te-ai ţinut
Când vânturile vieţii adesea te-au bătut
Şi vrei să schimbi copacul cu-un mac firav, plăpând,
Pe care orice boare îl scutura trecând
E uite, aici nu te contrazic, doar ca „una-i omu, alta-i pomu”. Si din ce spui, rezulta ca esti rigida, de neclintit si otova, exact ca un trunchi. Pe cind macul… Ehe, macul e si-mbujorat si flexibil, vorba poetului, „mladie-i ca un spic de griu” Pai si atunci, daca tu ti-ai pierdut flexibilitatile, ce vina are macul? Iar in privinta spijinului, cred ca mai mult te-ai sprijinit tu pe el, timp de 17 ani.
Nu vreau să-ţi mai vad ochii acum străini şi goi
Nu vreau să se strecoare o alta între noi
Îmi spui că n-ai puterea nici să renunţi la ea
Şi-mi spui că nici de mine să te desparţi n-ai vrea
Nu vrei, dar ca tu te strecurasei intre Anna si Florin, era OK. Brava, Tantzo, frumos iti sade!
Iar ce-ti spunea Jan, probabil ca-ti spunea si Piersic, da’ pe invers „nu pot sa ma despart de ea si nici sa renunt la tine”. Era ca la Electrecord, stereo.
Dacă-i aşa, iubite, atunci rămâi cu bine
Cu toate c-o să-mi fie nespus de dor de tine
Dar lacrima luminii îmi va topi mâhnirea
Şi voi uita de tine, şi-ţi voi uita iubirea!
Aha, ai pus picioru-n prag. Bun, dar in care din praguri? Exista o „lumina” in viata ta si tu o tot dadeai cotita cu macii. Lacrima ai pus-o la deruta, crezind ca mai prostesti pe careva, dar te-au citit amindoi. Si olandezul si conationalul. Adica ce iubire a fost aia care se uita de cum te-a penetrat „lumina”? Te lamentai ca e strain in priviri, cind tu aveai ochi numai pentru Marele Blond. Cataveanco!
Dar, in pofida acestor inadvertente premeditate, melodia e OK si-o mai cinti si bine, spre satisfactia celor care te-au placut de-a lungul carierei. Si n-au fost putini.

Read Full Post »


In fine, mi-am gasit acolitii. Pai de cind o spun si nimeni nu-mi dadea crezare? Na ca mai sunt si altii care considera ca „viata” in rai ar fi anosta, moarta si vai de mama ei. Iadul, neica, iadul e adrenalina pura, cu baruri de noapte si discotecile de apoi. Ca doar acolo s-a adunat toata floarea cea vestita a bagaboantelor si a bagabontilor. Iar astia ce erau sa construiasca, manastiri si universitati? Haida-de! (Nu-i scriu cu „v”, ca au unde dormi, nu unbla brambura, ca homeless-ii, impingind un carut, de la Mega, plin cu paturi si saltele).

Ca decit sa-ti traiesti toata viata de apoi inaltind ziua-ntreaga la psalmuri, zic c-ar fi mai bine prin petreceri cu muieri. Ca acum, pe bune, nu mi-o fi ajuns cita „Cintarea Romaniei” si cite ode, inaltate lu’ Nea Nicu, am inghitit timp de 35 de anisori? Imi trebuie un alt Nea Nicu pentru restul vesniciei, sa-i cint si sa-l aburesc? Nu, tata, eu la iad voi cere sa fiu relocat si cum sunt plin de pacate, ca maimuta de par, nu cred ca-si va permite cineva sa-mi respinga cererea.

Dar revenind la canadienii mei, „The dead south”, ca de la Canada sunt baietii, as spune ca nu cinta rau. Iar melodioara asta, care-mi cinta si-n struna, as spune ca e chiar reusita. Iacat-o!

Read Full Post »


Titlul e o traducere mai mult decit aproximativa a ceea ce se vrea de fapt  „Pourquoi se („me”, in original) réveiller, ô souffle du printemps?” din opera Werther a lui Massenet. Dar fiind vorba doar de-o litera, mi-am zis „de ce nu?”, ca parca-mi suna mai imbietor decit trezitul in bataia unei calde adieri de primavara si-n biziit de muste. Basca faptul ca daca veti considera, privind clipul, ca Jonas Kaufmann pune intrebarea in traducerea mea, va veti strica de ris, privindu-l. De fapt nici mimica Charlottei, iubita lui Weether, maritata cu altul, nu poate parea mai putin haslie in versiunea papala.

Dar ca sa fiu sincer, am incercat sa urmaresc intreaga opera, insa n-am reusit, din motive de incompabilitate muzicala. In schimb aria asta ma subjuga, asa cum de altfel v-am mai spus-o de vreo zece ori si-n trecut. Dar na, cu cine sa ma-nteleg? Si de aceea am ales s-o mai pun, encore une fois, ca poate asa sa-mi intelegeti trairile si framintarile interioare pe care mi le produce amicul Jule cu partitura primaverilor lui.

Pe de alta parte, imi propun sa mai descretesc fruntile greu incercate de subiectul postului anterior si de aceea am sacrificat postul si aria dindu-le o nuanta hilara prin jocul de cuvinte.

 

Read Full Post »

Older Posts »