Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘mood’


Lumea spune ca ademenirea ar fi o actiune reprobabila. Ca n-ar fi moral si nici civic sa faci asa ceva unei alte persoane. Ca asta denota egoism si egocentrism si mai stiu eu ce alte neologisme sau mahalagisme, ca nici nu stiu unde sa le mai incadrez. Pentru ca daca stai sa judeci, toti barbatii ademenesc si toate femeile sunt ademenite, ele devenind ispite, dupa ce le trece pubertatea. Bine, e adevarat ca si barbatii pot fi ademeniti de alti barbati, dar aia intra, deocamdata, la exceptii. Exceptie la care se refera si postul de fata.

Ca vedeti voi, cind e vorba sa-mi satisfac o placere, nu mai tin cont de traditii, de obiceiuri, de morala, de moravuri, de sex si nici ca se cade sau ca nu se cade. Cind e sa-mi satisfac o placere, mi-o satisfac, daca ma tin puterile. Si uite ca m-au tinut. E foarte adevarat, dupa cum spuneam, ca n-am ademenit vreo paralizanta si asta pentru a nu-mi ofusca sotia. Si ca sa nu deviez de la linia adevarului absolut, voi mentiona faptul ca ademenirea a avut acceptul sotiei.

In concluzie si nedorind sa va mai pun rabdarea la incercare, va voi spune ca l-am ademenit pe mosu. Nu pe ala cu cocosul rosu, ci pe Mos Craciun. Cum am reusit aceasta performanta, stiut fiind ca asta hiberneaza pina spre sfirsitul lui decembrie? Simplu. Am impodobit bradul, convins fiind ca Mosul nu poate rezista unei astfel de ispite. Si dupa cum se poate vedea in poza de mai jos, n-a rezistat. Basca faptul ca fiind cam ramolit, n-ar fi exclus sa uite si sa mai vina si de Craciun cu niscai fiole.

Traditionalistii vor argumenta ca graba diminueaza farmecul zilei de Craciun. Acelora le voi raspunde cu elegantul „ba nu!” Logica e simpla. Ca decit sa ma bucur ca altii, o zi, o saptamina, prefer sa ma bucur pret de-o luna sau chiar doua. E ceva rau in asta?

Ei da, vor continua ei, dar se bagatelizeaza semnificatia Craciunului. Si nu spun ca nu-i asa, dar cum nici eu, nici bradul, nici Mosul si nici Rudolph the red nosed reindeer n-avem nimic in comun cu latura religioasa a Craciunului, zic ca n-am a-mi face reprosuri. Asa ca, de ce sa nu, cind se poate sa da? Mai ales ca atunci cind lumea va intra in febra sarbatorilor si cind magazinele vor arata ca metroul in zi de lucru si la ora de virf, eu voi sta in fotoliu, cu picioarele catarate pe taburet si cu bourbon-n mina dreapta, admirind gazele care ard in semineu. Ba nu, ca alea-mi imput casa. Mai bine ” admirind bradul” ca e mai putin poluant. Referitor la taburet, astia ii spun „ottoman”, ca cica l-au importat pe la 1700 din partea Otomana a Europei si cum n-au imaginatie, l-au botezat ca pe Imperiu.

Si inca un detaliu, ca doar v-am spus ca-s haplea. Bradul meu sta aprins de cind il impodobesc si pina-l string, prin ianuarie. Ca impodobit si cu beculetele aprinse da o nota de sarbatoare casei care face bine tonusului. Motiv pentru care eu l-as tine aprins si-mpodobit tot anul, dar cum nici n-as vrea sa se creada ca-s dus cu capul, il tin asa vesel doar pentru o luna si ceva maruntis.

Read Full Post »