Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘miros’


                    Primavara, frumos anotimp! Acolo unde exista, ca aici la Canada e mai mult o Extraiarna. E foarte adevarat ca avem si noi ghioceii si toporasii nostri, dar care arata mai mult a ferigi, dupa cum se vede in poza de mai sus. Pe linga forma, nici cromatica lor nu te da pe spate si de obicei infloresc doar pe geamuri. Insa, la urma urmei, vorba phenixilor: „s-avea-n loc de flori de gheata, o floare cu viata”

                    N-as vrea, totusi, sa fiu nedrept cu aceasta varianta eschimoasa a primaverii, care are si ea, ca oricare alta primavara, parfumul ei specific. Cum care? Voi nu stiti cum se spune, „miroase a zapada” E foarte adevarat ca parfumul respectiv iti cam ingheata plaminii, dar cum nu vorbim de temperaturi, hai sa ne axam pe ce detecteaza olfactivul.  Ei bine, as spune ca avem de-a face cu acel miros proaspat, curat si simplu, fara arome orientalo-exotice, care fac rau alergicilor. E acel miros aspru, si patrunzator al zapezii, pe care inspirindu-l, simti cumva ca traiesti. Si poate suna  paradoxal, sau poate-mi joaca mie imaginatia feste, ca se mai intimpla, dar eu asociez mirosul asta cu mirosul vietii. Nu stiu cum, nu stiu de ce, dar aerul asta penetrant si oxigenat al iernii, imi da o senzatie de putere, de forta, de virilitate si pina la urma, de viata.  Dupa parerea olfactivului meu, mirosul zapezii are in mod sigur o tenta masculina. Mare pacat ca nu exista un parfum din flori de gheata! A propos, doamnelor, v-ar placea ca barbatul cu care intretineti relatii, (nu spun de care, ca nu-i treaba mea) sa miroasa a flori de gheata? Asta nu inseamna sa fie rece ca turturele, dar ia imaginativa cum ar fi sa fie hot si sa miroasa a zapada. E? Asta da combinatie! Eu as numi acel parfum „Burning Ice” sau „Il profumo della vita” Voi cum i-ati spune?

Read Full Post »

Hai sa batem cimpii!


Cum-necum s-a ajuns la concluzia ca in general posedam fo cinci simturi. Mai sunt si handicapatii, dar nu de ei ne ocupam. Toate aceste simturi, fie ca e vorba de holbat, tras cu urechea, de adulmecat, de lins sau pipaiala, ne tin intr-un permanent contact cu realitatea. Cind realitatea nu ne convine sau nu ne multumeste, le dam dracu de simturi si apelam la imaginatie. Asta pentru ca mintea poate crea si ce nu putem percepe. Fie ca n-avem cu ce, fie ca n-avem ce. Totusi, e foarte adevarat ca de multe ori putem sa ne imaginam tot felul de cai verzi pe pereti sau pamele andersoniene si sa simtim oarece vibratii, protectii sau erectii generate de autosugestia noastra inselatoare. Realitatea e ca Pamela nu se va arde niciodata cu tine, ca daca s-ar, nu ti-ai mai pierde timpul imaginindu-ti. Concluzia e ca de cele mai multe ori, distorsionam realitatea functie de necesitati sau placeri de tot felul. Chiar si cele fiziologice, dupa cum am spus. In speta futul. N-am auzit inca de careva care sa-si imagineze vreun urinat pe ziduri.  V-ati gindit vreodata cam cum ar arata viata daca ne-ar lipsi unul din simturile in dotare? Va reamintesc ca nu ma refer la handicapati. Imaginati-va ca toti am fi posedat, inca de la inceputuri, doar patru simturi. Hai sa le luam pe rind. Simtul tactil. Lipsa astuia ar fi presupus ca toate terminatiile nervoase ale corpului sa fi fost adinc ascunse sub hipoderma si intreaga suprafata a pielii sa fi fost fara simtire.  Nu tu frig, nu tu caldura, nici durere, nici placere. Dezvirginarile ar fi fost doar singeroase, mingiierile ar fi devenit inutile, sarutul o mozoleala fara frisoane iar futul, doar o balaceala ne-simtita. „69”-le nu s-ar mai fi inventat, Kama Sutra  nu s-ar mai fi scris, iar sexul pe intuneric ar fi devenit imposibil. Asadar, fiorul unei atingeri, pipaielile la adapostul aglomeratiei, masajul (extern, vaginal sau penian) si chiar masochismul, ar fi disparut cu desavirsire. In acelasi timp, ar fi disparut si flagelarile, voite sau nu, din motiv de disparitie a scopului. Oare am fi putut trai in astfel de conditii? Poate ca da, dar cam anost. In fine, sa trecem la olfactiv? Nu tu parfumuri, nu tu putori, nu tu miros de mici sfiriind pe gratar, nu tu arome de cognace frantuzite, nu tu miresme de trandafiri si nici de fructe coapte si in fine, nu tu basescu. Cu toate astea, cred ca lipsa mirosului ar fi fost cel mai usor de suportat, atita timp cit nu ne indica nici macar cind o femeie e in calduri. De fapt, in anumite cazuri, aceasta lipsa e de dorit. Dar auzul? Un lucru e sigur,  nu ar mai fi existat muzica si asta mi se pare dezastos. N-ar mai fi existat nici tipete, urlete, injuraturi si trivialitati verbale, caz in care, cantitatea obscenitatilor si pornografiei ar fi crescut considerabil. Am fi trait un fel de film mut. Ma intreb la ce ne-ar mai fi trebuit coarde? Ma refer la cele vocale. Cum dracu mai vrajeai o gagica? Datul din miini si schimonositul nu cred ca ar fi avut acelasi efect ca un text bagat cu o anumita modulatie a vocii, direct in urechea mediana. Ar fi disparut, dupa cum spun, declaratiile de dragoste soptite, gemetele de placere si cele de suferinta, susotelile vinovate si racnetele microbistilor. Nu tu ciripit de pasarele, nu tu susur de izvor, nu tu clipoceala sexuala sau scirtiit de paturi dezmembrate de atita huta-huta. Hmmm, o liniste desavirsita si nesfirsita! Chestia cu lipsa auzului ar fi fost devastatoare, dar sunt convins ca i-am fi putut supravietui si asteia. Cu lipsa gustului cred insa ca ne-am fi descurcat chiar binisor. Ar fi interesant de stiut cum ar fi fost sa mirosi mincarea fara a o putea gusta. In orice caz, in aceasta eventualitate, sunt convins ca toata lumea ar fi pus botul.  Nimeni n-ar mai fi strimbat din nas la o astfel de propunere. La urma urmei, de ce sa fi refuzat un polonez sau o savarina daca tot nu le simti gustul? Asa ca, fara gust ar fi putut fi chiar mai bine, cu atit mai mult cu cit nici n-am mai fi avut probleme cu slabitul si dietele. Am fi mincat numai de foame, nu si de placere. Vazul insa, e un simt fara de care sunt convins ca nu am fi rezistat ca specie, decit numai daca eram prevazuti cu radare, ca liliecii si care or mai orbecai pe lumea asta. A propos, ce viata de fecale au lighioanele astea! Bine ca nu gindesc, ca sa-si dea seama. Dar daca nu am fi fost inzestrati cu sistemul lor de orientare si am fi avut doar celelalte patru simturi si atit, sigur am fi disparut odata cu Adam. Nici Eva nu cred ca ar mai fi apucat sa se nasca.  Culorile ar fi disparut, formele le-am fi pipait, frumosul n-ar mai fi facut parte din vocabular, tot asa cum n-ar fi existat nici uritul sau grotescul. N-ar fi fost apusuri, rasarituri si nici zile. Doar o noapte vesnica. Moda ar fi fost inutila. Termenul de fizionomie ar fi disparut probabil. Criteriile de imperechere ar fi tinut mai mult de olfactiv. Excursii, calatorii, constructii, avioane, vapoare, masini si alte mijloace de transport n-ar mai fi fost posibile. De fapt, cine si cum sa fi inventat ceva? Singurul avantaj pe care-l intrevad, e faptul ca virsta n-ar mai fi contat. Sexul ar fi fost mult mai la indemina. De fapt si tracul, rusinea, timiditatea ar fi disparut. Ca la urma urmei, cine sa te vada? Adica puteai sa iesi pe strada si sa strigi „cui ii arde de cotaiala?” O luai pe prima care-ti raspundea cu o voce mai tinerica, ca doar nu erai timpit sa iei vreo horcaiala, si gata treaba. In schimb, nu benzina, nu electricitate, nu foc, nu vinatoare, nu cules, nu roata, nu hrana, nu viata. Da. Se pare ca fara vaz nu am fi putut supravietui, oricita dorinta de-a ne perpetua ne-ar fi zacut in creieri si madulare. Dar pe de alta parte, cum ar fi fost sa fi avut inca vreo cinci simturi?  Voi ce simt v-ati mai fi dorit? Sa nu-mi spuneti „al masurii” ca nu va cred. Mie mi-ar fi placut ca toti sa ne fi simtit bine, doesn’t matter what. Simtul asta ar fi anulat orice conflict, discordie si deceptii sexuale. Pacat ca nu-l avem!

Read Full Post »