Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘mincare’

Tagliatelle


                    Bine bai, poftim, PASTA, ca sa nu ziceti ca-s figurant si ma dau italian. Mai deunazi mi se facuse o pofta teribila de niste pasta. De fapt, nu era doar pofta care-mi dadea ghes. Colac peste colesterol, mi se recomandase sa tai grasimile. Asta pentru mine echivaleaza cu decapitarea. Nu spun a cui. Dar cum nu ma pot tocmi cu vraciul, am dat fuga la halimentara si mi-am tras ceva iepurisme si italienisme. Cum imi trebuiau si ceva proteine-n corp, am pescuit si un steak de tuna pentru un eventual…ceva, ca aperitiv.

                    Ajuns acasa, am hotarit, dintr-un orgoliu personal, sa nu folosesc sosurile din frigider, ci pe cel facut de mine. Problema e ca cel fact de mine nu era facut, asa ca m-am apucat sa-l creez. Cum? Va spun imediat. Mai intii, am hotarit s-o pun de un tartar si desi tuna aia era suficienta si de steak putin perpelit, am rezistat ispitei si-am dat-o pe mincarea saracului, pasta.

                    Am luat citeva rosii si le-am dat prin razatoarea mare. Evident ca le poti baga in blender sa le faca terci, dar mie-mi place ca sosul sa aibe putina textura. Asa ca, am calit ceapa si usturoiul, dupa care am trintit rosiile si le-am lasat sa fiarba pina cind apa s-a evaporat si sosul a capatat consistenta. Am aruncat si citeva frunze de busuioc, tocate, sare, piper. Apoi am fiert pasta, al dente. Asta e un fel de pasta nefiarta, in conceptia maica-mi, care nu s-ar atinge de ea. La Romania se obisnuieste sa se fiarba pasta pina la dezintegrare, dar italienilor le place putin mai ferma si au perfecta dreptate.

                    Dar pina sa se fiarba pasta, am executat tartarul. De data asta intr-un mod putin diferit de cel traditional. Iata-l!

                    Si cum in casa tocmai mi-a rasarit o sticla de slibovita, am renuntat la Chivas-ul uzual, si am tras o cinzeaca, dupa care am uns taglialatelle cu un vinisor rosu, pentru globule. Sos, am pus cit sa le minjeasca, ca asa fac italienii. Pentru lamuriri suplimentare, l-am intrebat pe un italian care mi-a spus ca la ei la tara, unde fiecare-si face pasta lui, important e gustul pastei, nu al sosului si de aceea pun sos cit sa le coloreze. Evident ca pasta mea era facuta de altii si nu in casa, dar am vrut si eu s-o ard original.

 

                    Ei, si pentru a incheia intr-o nota pe placul doctorilor, mi-am tras un suc. Prosta idee, mai ales dupa vinisorul ala. Mi-am stricat tot gustul dobindit cu atita munca. Dar asta e, trebuie sa ma vitaminizez, desi am la fier de as putea sa dau si altora. Sucul l-am facut din varza, morcovi, celery si mar. Simplu si naspa. Vi-l recomand, numai cu conditia sa puneti vreo trei mere.

Read Full Post »

M-am ouat!


 

                    Ce e bai de ris? Ca doar nu v-oti inchipui ca le-am ouat pe unde le oua gaina. Si decit sa fac…, mai bine oua! Nu, nu mi le-am vopsit, mi le-am manufacturat cu totul si zau ca nu mi-a fost usor sa minaresc materia aia viscoasa. Iata procesul de fabricatie, pentru cine doreste sa se oua:

1. Gauriti oul (nu p-al vostru) si-l umpleti cu aspic, in care adaugati citeva boabe de porumb, bucatele de ardei rosu si ceva ham, dupa care il trintiti cu grija-n frigider

2. Apoi il decojiti cu mare grija si delicatete, ca si cum ar fi al vostru. 

3. Dupa care le asezati frumos pe-o farfurie. Recunosc ca cele facute de mine, nu arata chiar ca modelul dupa care le-am executat, dar, cu toate astea,  sunt totusi mindru de mine. Asta e a doua incercare, pentru ca la prima, sa mor daca am stiut cum sa fac submarinele alea sa pluteasca la diferite adincimi. Basca faptul ca porumbul se dusese dracu la fundeni, in timp ce ardeiul plutea la suprafata. In fine, aia a fost prima incercare, asta a iesit mult mai bine pentru ca am azmesticat submarinele cind gelatina a inceput sa se intareasca. Mentionez ca astea nu se ciocnesc, din cauza materiei viscoase din care sunt confectionate

Read Full Post »


                    Vineri, la cumparaturi fiind, m-am impiedicat de niste rasoale de vitel. Taiate la un inci fiecare, numai bune de un osso buco meserias. Vazindu-le, dorintele mi s-au focalizat direct in gura si am infascat cinci piese ale caror os arata proaspat taiat.

                    Nefiind la prima aventura culinara de acest gen, reteta o aveam intiparita in cap, asa ca mi-am mai cumparat vreo doua ingrediente si-am dat fuga acasa. Iata de ce aveti nevoie, daca va bate si pe voi un gind.

                    Rasoale de vitel (cit sa umpleti tava) la vreo 300gr fiecare , o ceapa taiata marunt, 4 catei de usturoi taiati marunt, rosmarin, o lingurita pasta de rosii, o cutie de rosii decojite si taiate, vin rosu sau alb, doua lingurite de unt, putin ulei de masline, faina, sare, piper, un morcov taiat, dar nu marunt ca pentru ciorba, un bat de telina taiat la fel,  patrunjel taiat marunt si cam atit.

                    Modul de preparare e urmatorul. Apucati cu mina dreapta …Ha, Ha, Ha! Deci, dati carnea prin faina amestecata cu sare si piper, si rumeniti-o intr-o tava mai inalta in care ati pus untul si uleiul. Dupa rumeneala, scoateti carnea si lasati-o sa se odihneasca, iar in grasimea ramasa, bagati ceapa, morcovul, usturoiul, telina si caliti-le fo doua minute bune, pina vedeti prin ceapa ca prin parbriz, cind ploua torential.

                    Scurgeti grasimea si bagati in tava carnea odihnita. Aruncati pe ea rosiile, bulionul si vin, cit sa acopere complet ciosvirtele. Nu uitati sa puneti rosmarinul, ca doar d-asta l-ati cumparat. Acoperiti intreaga piscina si bagati-o la cuptor. Uitati de ea vreo doua ore, dupa care incercati c-o furculita sa vedeti daca rasolul e suficient de fericit. Daca nu e inca fleasca de fericire, mai lasati-l pret de-o ora si daca tot ati dezvalit-o, presarati si patrunjelul. E, apai dupa trei ore de dezmat bolborosit, e imposibil ca osso buco, care nu are nimic de-a face cu bucile, sa nu fie gata. Cind il serviti, il puteti aseza pe un pat de piureu sau de orez sau daca vreti sa faceti o figura, bagari o mamaliguta pe care sa asezati si-un ou prajit. Eu l-am pus pe citiva cartofi fierti si i-am bagat si-o movilita de tabouli ( gurghur, menta, usturoi, ceapa verde, lamiie, ulei de masline si patrunjel cit cuprinde) pentru circulatie (la cea periferica ma refer). Evident ca trebuie sa bagati si-un vin rosu pentru ca vitelul sa alunece pe git. Un Merlot va fi suficient de bun. Pofta buna!

***

Read Full Post »