Valoarea de … himen

O sa spuneti ca „ce dracu vorbesti tu, carele nici nu beneficiezi de binefacerile membranei respective?” si pe buna dreptate. Doar ca in cazul de fata, as avea ceva de spus. Nu despre himen in sine, desi nici cu ata sa stiti ca nu e vreo placere, ci despre valoarea lui.

Nu va holbati si controlati-va mandibula pentru ca se pare, din ce-am citit si auzit, ca himenul are o valoare cu mult mai mare decit diamantul, desi ca duritate sunt incomparabile iar ca aspect … ce dracu sa mai vorbim? Ideea cu valoarea mi-a venit dupa o discutie purtata la Renata pe blog si dupa ce am aflat si ascultat o Alexandra, de origine romana, care e hotarita sa-si sparga maimuta, cu masculul care da mai mult.

Ca valoare intrinseca, o stim cu totii, indiferent de sex, himenul e mai mult o buruiana, nicidecum vreo floare. O buruiana care, ca toate buruienile, trebuie stirpita pentru a nu impieta buna destrabalare a florii pe care-o ascunde. Acum, ca Alexandra , fata fara prejudecati si inhibitii, a hotarit sa si-o traga la licitatie, mi se pare un lucru destept. Nu spun bun, ca nu stiu, dar destept e in mod sigur, atita timp cit are deja o oferta de 2 mil de euro si atita timp cit daca si-o trage cu un Gigi Rupt in Cur, care-o va parasi a doua zi, va ramine si saraca si bortoasa si fara himen, cu un viitor de cacat, larg deschis, in fata ochilor.

Ca asta se numeste prostitutie, n-am niciun dubiu, desi ea, la cei 18 anisori, dezminte calificativul respectiv. Dar prostitutie-neprostitutie, cred ca este incredibil ca un cineva, arab probabil, ca astia-s capiati dupa virgine, ofera 2mil pentru a sparge cuiva „timpanul” vaginal.  Si asta nu-i tot. Fata declara ca e in asteptarea unor oferte mai generoase. Mai ce?

„Faaa, esti si proasta, dupa ce ca te-am considerat desteapta?” Sau eu sunt prost ca nu-nteleg citi idioti sunt pe lumea asta? Sa fi fost eu, ea, luam alea doua milioane, inainte ca harapu sa se razgindeasca, ca si asta ar fi o posibilitate, si desfaceam picioarele cit sa treaca tot Rhine-ul printre ele. Zic Rhine-ul intrucit deflorarea se va produce undeva in Germania. Probabil ca acolo locuieste fata cu parintii, care rapusi de prejudecati, promit s-o renege si dezmosteneasca, desi ei, inteleg ca nu prea au dupa ce bea apa. In fine, cert e ca don’soara Alexandra va cistiga intr-o noapte, cam cit ar fi cistigat muncind intr-un birou, cu 2000 de euro pe luna, timp de 67 de ani, fara sa plateasca taxe. Zic 67 intrucit din alea 2 mil, 20% le va lua firma de impresariat „artistic” care a organizat licitatia.  Licitatie care a pornit de la 850000 de euro, din cite am auzit!!!

In fine, ce spuneam? Da, de valoarea atribuita acestei membrane. Adica sa ne intelegem, e mult mai ieftin sa-ti tragi o inima, o juma de ficat sau ambii rinichi, decit sa paradesti membrana cuiva, care oricum e perforata in fel si chip. Nu stiu altii, dar mie mi se pare de domeniul filmelor cu timpiti irecuperabili, dezvirginarea uneia, care nici nu-i vreo Charlize Theron, pe astfel de sume. Hm! Asta sa-nsemne ca pe alte sume as fi de acord? Cam, da!

Read Full Post »

Condamnam hotia, elogiind hotii. Logic, nu?

Furtul, in acceptiunea compendiului de buzunar „Papa” e insusirea a ceea ce nu-ti apartine, fara consimtamintul proprietarului. Si tot in acceptiunea mea, consider ca nu e om sa nu fi scris o poezie. Pardon, asta e romanta, nu furt. Reiau. Consider ca nu e om sa nu fi furat, macar o data, doar o data-n viata lui. Fac ce fac si tot de romanta aia ma-mpiedic.

Ma rog, nu spun ca toti au furat cite un bou, dar 15′ din programul de lucru, o maslina din galantar, o caisa din pomul vecinului, startul, informatii, din gindirea altora, o calatorie cu trenul, Luna de pe cer sau taxa pe venit, care in sine, tot o specie de furt s-ar numi, atita timp cit ti-o ia fara sa-ti ceara consimtamintul.  De fapt  daca ar fi sa caracterizez taxele care ni se aplica, as spune ca-s un furt caruia i s-a furat „r” ul.

E foarte adevarat ca desi furtul e furt, oricum l-ai rasuci, e totusi o diferenta intre a fura un ou si a fura un bou. Si ca sa fiu exact, ca ceasurile elvetiene, unii fura intreaga cireada. Si d-aia zic, bai, politicienilor si care mai sunteti, ca sunteti cita frunza si iarba, fi-v-ar clorofila a dracu, de haiduci! De ce furati bai pina vi s-apleaca? De ce nu va multumiti cu un milion, hai doua, furate si alea, ca din chenzina e imposibil sa va ajunga contul la opt cifre. Care-i diferenta, nu matematica ca p-aia o stiu, dintre 10 mil si 11 mil? Merita oare acel milion riscul de-a le pierde si pe celelalte 10 si de a intra citiva anisori la mititica? Mititica aia racoroasa si cu zabrele, nu….ruda ei „ecuatoriala” care-ti provoaca scurt circuite cerebrale.

Dar revenind si incercind sa analizez motivatia furtului, cel cu „r”-ul la locul lui, am ajuns la urmatorele concluzii:

1. Omul fura pentru ca poate. Ce vreau sa spun? Marea diferenta intre regnul vegetal si cel animal, e miscarea. Miscarea faciliteaza furtul. Asta e si motivul pentru care plantele nu fura.  Ca, va spun, daca s-ar putea misca, ar fura pe rupte, asa cum fura omul, hiena, leul, corbul si celelalte vietati prevazute cu diferite tipuri de locomotie.

2. Omul fura pentru ca n-are. Iar aici e de discutat. Este oare condamnabil furtul motivat de-o necesitate vitala? As zice ca nu, desi legile, din cite stiu, iti pot acorda doar o circumstanta atenuanta, dar nu te absolva de vina de-a baga vastu-n Caraimanul altuia, Gavroche-ilor.

3. Omul mai fura si pentru ca e  cleptoman. E pe astia nu-i condamna nici legile, considerindu-i iresponsabili. Eu totusi as spune ca responsabilitatea exista. E adevarat ca nu-l poti considera furt cu premeditare, dar dorinta de-a fura e evidenta, chiar daca numai in conditii de cleptomanie.

4. Omul fura din dragoste. Fie sotia altuia, fie inima cuiva, fie linistea, fie gindurile, visele sau un sarut pasager.

5. Omul fura ca doar la asta se pricepe. Unii oameni sunt specializati in a fura. Pentru ei asta-i o meserie, nu pacat, crima sau contraventie. De fapt nu m-ar mira sa apara si carti care sa contina diferitele tehnici de furat si de neutralizat factorii care pot zadarnici furtul.

6. Omul fura … ca fura.  La asta, ce draci sa mai adaog?

E si acum dupa ce am terminat cu concluziile, ia sa divagam putin!

Poate deveni omul dependent de furt ca de fumat, de droguri sau de jocuri de noroc? Altfel spus, e un viciu sau e vorba de adrenalina, de aventura, de necunoscut, de miraj, de acea stare de excitare maxima pe care ti-o da riscul? Personal nu cred ca hotii fura din dorinta de a face rau altora, ci pentru a-si face lor bine. Am asa o convingere, fara dovezi probatoare, ca hotul nici macar nu ia in calcul durerea pe care o produce celui furat. Cu atit mai putin cind fura din avutul obstesc. Singurul gind al hotului e cum sa fure si in acelasi timp sa fie respectat ca orice negustor cinstit. Si nu cred ca gresesc afirmind ca marea majoritate a hotilor sunt tratati ca negustori cinstiti.

Pe de alta parte,  cum percepem noi hotia? Ca pe un lucru bun? Ca pe un act reprobabil? Sau e functie de cum ne sculam dimineata si de interesul personal? Intreb pentru ca din cite stiu, toti haiducii sunt elogiati, desi ei erau recunoscuti ca hoti de drumul mare. Mai corect spus, tilhari. E adevarat ca baladele spun ca haiducii ar fi fost pentru saraci muma si pentru bogati ciuma, numai ca astia praduiau la gramada. Daca aveai bani, erai pe lista lor de tilharit. Asta pe linga trenuri, banci si alte purtatoare de valori obstesti. Haiducii furau tot ce prindeau, chiar daca era vorba de salariile muncitorilor din carierele de piatra, de la cai ferate sau de la mai stiu eu ce alte lucrari publice sau particulare.

Dar daca haiducii erau hoti declarati, ce erau cei care beneficiau de pe urma acestor bani, cunoscind provenienta lor si care le inchinau hotilor doine si balade, plingindu-le de mila?  Si daca o fi existind vreo logica in toate astea, de ce-i mai fugarim pe „haiducii” de astazi, cind stim bine ca miine-i vom cinta-n balade? De ce nu dam liber hotiei, ca oricum se fura ca-n codrii de altadata? Zic de altadata ca acum pina si codrii au fost furati. Dar noi nu, incapatinati. Infieram hotia si-i slavim pe hoti. Ba le plingem si de mila, considerindu-i victimele societati, nu scursurile ei, asa cum ar fi  moral.

„Moral”? Ce-i aia?

Read Full Post »

Pe „Highway to Hell” spre „Stairway to Heaven”

N-am sa ma apuc de vreo analiza pe portativ a acestor doua bucati, nici de vreo comparatie intre cele doua grupuri care, de ce sa n-o recunosc, au compus o muzica dumnezeiasca care  place al dracului de mult (!?!)

De fapt ar mai fi un cintecel zgribulit pe care l-as putea aminti, cu referire mult mai directa la subiect, dar al carui titlu imi scapa intrucit … nu l-am stiut niciodata. Dar daca va voi spune fo doua vorbe din el, va veti da singuri seama la ce ma refer:

„Ecaterino, vedea-te-as vie in colivie la Vacaresti!

Asadar, Ecaterina Androneascu. Nu-s de ce imi vine sa-i spun Coca, dar asta e alta discutie despre alta persoana. Cum spun, Androneasca, zice ca n-a pus botul la spagile de milioane in afacerea Microsoft. Si o cred pe cuvint pentru  ca pe mine personal, femeia asta nu m-a mintit niciodata. Sa fac plici! Deci asta nu. Cocos, nu. Florica, nu. Ponta, nu. Nastase, nu. Blaga, nu si tot asa pina-n fund la taxatoare. Bine mai nevinovatilor, dar daca nimeni n-a luat spaga, atunci unde-s banii? Ca Nimeni n-avea cum sa-i ia, fiind imaterial, iar Microsoft-ul nu i-a primit intrucit nici nu i-a pretins. Iar pe de alta parte, de ce n-a compus DNA-ul inceperea  urmaririi penale pe numele lui Antonescu sau a lui Quintus si o fi ales numai nevinovati ca voi? O fi si asta dosar politic? O fi\, dar din nou intreb, cine a luat milioanele, ca doar ministerele voastre au fost implicate in tranzactie?

Asa ca Ecaterino (Doamne ce bine ti se potriveste versul ala cu colivia!), in loc sa urci anevoie spre Rai, ai preferat autostrada spre iad, incercind, vorba lui Robert Plant, sa-ti cumperi scara prin ilegalitati. Cu toate astea, sa stii ca alegerea nu ma surprinde.

Stiu ca multi vor da cu pietre in spagarii astia si pe buna dreptate. De fapt asta fac si eu acum, dar cu jumatate de mina, pentru ca pe mine nu ma roade oftica ca si-au tras si ei o spaga, in fond toata lumea alearga dupa spagi, intr-un fel sau altul, dar oftica mare e ca alora nevoiasi nu li se iveste un asa prilej. Hm, oare l-ar refuza? Dar eu? Oare l-as refuza? Aaaaa, sincer, nu cred.

Poate cineva sa spuna cu mina pe Biblie, pe Quran, pe Torah sau pe … whatever, ca n-ar face-o? Pai nu. Pentru ca atita timp cit n-ai fost pus in situatia respectiva vreodata, de unde dracu sa stii cum ai fi reactionat? Nu spun, or fi si incoruptibili, ca na, nu suntem furnici sa gindim la fel, dar mie mi se pare ca 1,8 miloane se refuza cam greu, cu atit mai mult cu cit si seful ti-e bagat in potlogarie. De fapt si Primul ministru si seful comisiei lui de control si sotul tiitoarei prezidentiale si o intreaga increngatura de vreascuri sau cum li se mai spune, VIP-uri. E, acum sa va aud, ati fi rezistat? Ati fi fost voi Eliot Ness-ul Romaniei? Eu sigur n-as fi fost, cu atit mai mult cu cit afacerea parea betonata si urmele sterse cu grija securista prin offshore-uri.

Dar, datorita faptului ca afacerea pare a fi multipartinica, exista posibilitatea ca ancheta sa se stinga „like a candle in the wind”, caz in care va fi clar pentru toata lumea, chiar si pentru triburile Amazonului, ca si justitia romana e corupta pina-n maduva DNA-ului si a CSM-ului.

Revenind la titlu, mirarea ma cuprinde vazind cum acesti oameni se pretind si credinciosi nevoie mare. Pai asta-i credinta voastra mai…evlaviosilor, furtul si minciuna? Cu asta le sunteti voi „superiori” ateilor? Vreti sa va cumparati locul in rai cu pacatele iadului?

Urita mi-a fost, si inca-mi este, ipocrizia. Chiar mai mult decit furtul in sine.

Io-te si bucatile respective, ca doar le-am promis.

Read Full Post »

Logica cheala de sub chelia logica

Pentru ca Betty Boop, alias Gadea de la 3, e un dobitoc inversunat care refuza sa priceapa ca e dobitoc, in ciuda evidentelor,  incerc o Realitatea Tv. Vad o sfrijita cu mult par in cap si tite mari cit capul incercind sa modereze niste moderati, ca mai apoi sa-i dea cuvindul unui alt moderator cu teasta defrisata in mod natural si logic. Cred ca-l cheama Rares. Poate chiar Petru, desi sigur nu-i baiatul lu’ „Apus de Soare” Dar indiferent daca e sau nu, astuia sigur i-a patruns chelia-n cap.

Adica, zice Rares, „Gica Popescu e un simbol, un stindard, un port drapel” si inca multe alte calificative, pentru ca la final sa rosteasca cu gura-i de sub chelie, „consider ca n-ar fi trebuit condamnat”

Aoleu!

Zau?

Cum asa, soro?

Adica furtul nu se mai pedepseste in Romania daca joci fotbal la Barcelona?

Pardon, in loc de furt trebuia sa folosesc termenul de evaziune fiscala…. care pina la urma tot furt se cheama in limbaj stradal.

Pai adica barcelonezul Gica se inhaita cu alde Becali, fraudeaza statul insusindu-si milioane nedeclarate iar Chelu vrea sa fie absolvit de pedeapsa. Bine sclipitorule, absolva-l tu, dar ce le spui alora care nu invirt milioanele lu’ Gica si care n-au de-o piine, dar platesc darile catre tara pina la ultimul leut? Adica aia sunt mai prosti ca s-au tinut de-o scoala in loc sa s-apuce  de fotbal? Sau ce cacat e-n mintea ta plesuva?

Nu stiu unde, desi poate tot la asta am auzit ca „Gica a dat banii inapoi pina la ultimul leu”. Asa si?! Adica fur un milion, il fac zece, dupa care dau milionul inapoi, ramin cu noua si-mi vad de alegerile FRF-ului. Ba, pai legi d-astea mi-ar placea si mie, dar cine le voteaza? Asta una, dar a doua, care poate fi prima, nu exista deocamdata o astfel de lege. Singura in vigoare e aia cu condamnare, careia Gica, oricit de fotbalist ar fi fost el, a trebuit sa i se supuna.

Mai nou am aflat din presa ca si clasa politica militeaza pentru incalcarea legii actuale vis-a-vis de cazul „Gica” Pai asta cum s-o numi, ANARHIE? Sau poate s-or intruni intr-o sedinta extraordinara pentru a vota Legea lu’ Gica prin care sa-l declare p-asta, si numai pe el, mai presus de legea care-l condamna.

Bai baieti, bagati-va dracu mintile-n cap, ca doar nu v-ati timpit cu totii. Desi nu m-ar mira sa fii dat fo molima de timpeala in clasa politica romaneasca si de care eu sa nu fi avut habar. Of, ce ti-e si cu lacunele astea medicale!

Read Full Post »

Prezentul apartine Viitorului

N-am vazut cele doua meciuri, dar chiar si asa, sa nu-mi spuna cineva ca ciuca batailor din Liga 1, Viitorul, a trecut de Steaua si Dinamo, de buni si talentati ce sunt ei de pamint. Hai ca doar n-om fi timpiti cu totii. Iar noi, astia care am apucat vremurile cind Valentin si Postelnicu faceau cu fotbalul romanesc cam ce fac machedonii in zilele noastre, n-o sa le halim bisnitarilor chiar toate smenurile pe care incearca sa ni le bage pe git. Pe de alta parte, meciurile trucate se vad si fara a fi privite.

Crede cineva ca Federatia lu’ peste fiert se va opari din cauza acestui blat veritabil, vizibil si penibil? Pe dracu!. Cine din Federatia noastra de penali sau din Liga, compusa din acelasi material putred si gaunos, va avea vreun interes sa vinture cacatul? Se stie doar ca vinturat, produsul respectiv pute de-ti trezeste si DNA-ul din somnul programat politic. En otros terminos, cum ar spune Messi, e claro che daca Sandu si Mitica ar croncani despre cei care au pus soarta Viitorului la caldurica,  li s-ar suprima conducta de venituri, putind ajunge chiar la racorica. De fapt Mitica, supranumit „brutarie” in sensul de „puscarie”, a intrat deja pe ordinea de zi a DNA-ului, care se pare ca a dat peste o „atentie” de citeva milioane primite-n dar de la o alta „matusa Tamara”.

A propos, a observat cineva ca in Romania functiile de presedinti revin in general penalilor? Asta ca o paranteza semnificativa in contextul dezideratului national de-a trai bine.

N-am stiut, insa, pina astazi ca si Hagi e bagat in aranjamentele de culise, desi daca te scremi pret de trei secunde, iti dai seama ca era absolut normal sa fie asa si nu altfel. Ca se pune intrebarea: cine-i Hagi, nefotbalistul? Pai as zice ca tot un machedon pus pe bisnitareala, trafic de influenta si regizari in aromana. Ce altceva? A, ba pardon, c-ar mai exista o caracteristica la fel de comuna ca si cele trei mentionate deja, incultura vasta de care toti sunt legati ombilical. Nu spun ca asta ar constitui vreo rusine, vreun dezavantaj, impediment sau neajuns, dar de legat ii leaga si-i apropie cu siguranta si de aceea pentru mai multa siguranta ar trebui legati. Interesant jocul asta de cuvinte, cu atit mai mult cu cit imi apartine.

Revenind. Nu pretind ca Dinamo sau Steaua sunt acele echipe invincibile, de care tremura Europa, Asia, jumatate de Africa si chilotii Crudutei. Insa aceste doua infringeri consecutive, coroborate cu sansele retrogradante ale Viitorului, cu caracterul patronilor si cu lipsa nevoii de puncte a celor doua „capre” bucurestene, pot oferi oricui imaginea valizelor penalo-becaliene si al traseului lor prestabilit.

Si ca o bomboana pe coliva acestui aranjament faptuit de urmasii lui Alexandru Macedon, Viitorul si-a luat-o acasa de la Severin. Severinul fiind una din echipele din afara becaliadei si hagiadei fotbalului romanesc.

Bine ziceau batrinii ca, pestele se-mpute de la cap! Si as completa, mai ales atunci cind capul provine dintr-un fost cur. Metaforic vorbind.

Read Full Post »

De prin lume adunate: Roquebrune Cap Martin

Iesind din Le Meridien si luind-o  pe Av. Princesse Grace, dar nu spre Monte Carlo, ci spre est, treci pe nesimtite-n Franta. Bine, e totusi o pancarda care-ti atrage atentia ca nu mai esti in Larvotto (ultimul cartier modegasque) ci in Roquebrune Cap Martin, dar pentru un turist cu ochii scufundati in  Mediterana sau catarati pe Alpii Maritimi, semnele traficului stradal devin insignifiante. Bun, deci, trecind de acest semn, mai dai de doua ori din picioare si ajungi la Monte Carlo Beach Club. Iar daca te incumeti sa mergi pina pe terasa restaurantului, risti sa aluneci intr-un extaz profund. In primul rind eleganta, serviciul, prezentarea si nota de plata, iti pot bulversa extrem de usor ratiunea, iar in al doilea rind, privelistea de care nu te mai saturi si care-ti taie respiratia, reprezinta impreuna conditii propice colapsului. Plecind de la terasa, care are vedere spre Monaco, spre Mediterana, spre Cap Martin si spre piscina resortului (acum ma credeti pe cuvint cind spun ca ti se cam taie respiratia?) si continuindu-ti drumul spre est, dai de-o limba. Intuiesc  neastimparul care le-a cuprins pe doamne, dar limba respectiva este din nefericire de pamint. Atit pe „limba” cit si cocotate pe stinci, dai cu ochii de fel de fel de vile, vilisoare, bloculete si chiar de ruinele unui castel. Vilele, printre care si faimoasa vila a COCOanei CHANEL, prin care s-au perindat o pleiada intreaga de celebritati, sunt de ordinul sutelor de metrii patrati si a zecilor de milioane de euro. Presupunind insa ca n-ai acei 50 de milioane sa-i dai pe vila Chanel-ei, care intimplator e de vinzare, n-ai decit sa treci tantosi mai departe si daca esti cumva motorizat, in circa un sfert de ceas dai nas in nas cu Italia. Asa ca, din punctul meu, si nu numai al meu, de vedere, asta-i zona Frantei unde as vietui intr-o simbioza perfecta cu natura, daca ar fi s-o tai vreodata de pe meleagurile siropului de artar si a iernilor semestriale.

Ultima imagine, dupa cum se vede, nu-mi apartine, dar din dorinta de-a va arata si „limba”, am furat-o din internet.

Read Full Post »