Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘miel’

Iaca vine Pastili!


Parca ieri a fost Revelionul si ca miine va fi Craciunul. A-nebunit si timpul. Zboara zilele ca taunii, lunile ca gistele iar anii ca Usain Bolt. Si nu mi-ar parea rau, daca as fi si eu vreun semizeu, dar cum nu sunt, asa-mi vine sa ma fut pe el de timp si nu chiar pe el, ci mai mult pe trecerea lui, ca-i mai feminina.

In fine, ce s-o mai scutur de prun, cert e ca vin Pastii. Mai intii vine ala catolic, ca astia l-au nascut prematur. Si peste o saptamina vine si ala pe care-l praznuiesc ortodoxii. Eu, ca sa fiu sigur ca nu-l serbez ca proasta, inainte de-a se naste sau dupa, ma voi „Hristos a-nviat” de doua ori. la prima strigare suntem invitati la niste prieteni. La a doua, la alti prieteni si uite asa am pus-o si ma dau bine si cu Barosanu, sa nu creada ca ma doare-n cur de nasterea urmasului. A propos, oare se poate numi urmas, atita timp cit tac-su e vesnic? Naspa!

Dar pentru ca invitatiile sunt basca, am cumparat si-o juma’ de miel. Si am luat unul de Ontario, ca astia din cite am vazut, s-au nascut acum si sunt fresh. Si ca s-o stiti si voi, m-a costat doar $15/kg, fara cap si organe. Si nu numai atit, dar am gasit unul de 10kg, ca-n rest sunt cam oite, la 18-20kg. Capul si organele le cumparasem acum citeva zile la un pret de nimic. Le-am cumparat pen-ca la a doua nastere, am promis sa fac eu drobul. Si-l voi face, minca-mi-ar drobul! Nasol e ca inca n-a rasarit usturoiul si astia n-au urturoi verde. Mi-ar trebui un usturoi care sa rasara numai la temperaturi negative, ca mi-am pus citiva catei intr-un colt mai dosit. Ca nu stiu ce i-o fi trebuit si lu’ Hristos sa se nasca inainte de incoltirea usturoiului. Probabil ca nu stia reteta sau la aia creste de-a-n proasta, tot timpul anului. Cred ca voi pune d-ala uscat, ca in fond, gustul conteaza, nu virsta.

Sa revin la bestia pe care am cumparat-o, pe jumatate. Macelarul mi-a portionat mielul, asa ca, ajuns acasa, l-am impartit pe caprarii si l-am bagat la congi, sa se racoreasca pina saptamina viitoare. Totusi, pentru ca imi propusesem un stew, m-am decis sa-l fac din miel, asa ca am bagat citeva bucati la cuptor pe un pat de legume calite, cu ceva vin rosu, foi de dafin, rozmarin si cimbru. Cred ca voi baga un piure de cartofen sau o pasta, ca starch. Si o salata verde cu ridichi si ceapa verde, ca ceapa e mai smechera si mai deprinsa cu gerul. Chiar asa, usturoiul nu creste si la solar? Sau e mai rentabil uscat?

Dupa cum vedeti sunt pregatit de petreceri si haleala aleasa, asa cum ii sta bine romanului.

SONY DSC

Anunțuri

Read Full Post »


Cind o fi inviat Iisus (daca o fi inviat vreodata) nu stiu si nici nu ma intereseaza pentru ca nu cred in fantezia invierii. Hai ca teoria cu spiritul care o ia usor in sus, ca zeppelinul, desi e imposibil de demonstrat sau de combatut, e halita de multi, numai ca tovarasul Hristos, propovaduitorul conceptelor cu iz idealisto-comuniste, se pare ca s-a dus inapoi, de unde venise, cu hoit cu tot, ceea ce nu mai tine de SF, ci de stand-up comedy.

Ba mai mult, decalajul invierii, intre cele doua mari religii crestine, pare ridicol si arunca o umbra de indoiala asupra evenimentului respectiv. Ca daca data ortodoxilor e cea reala, ar insemna ca pentru catolici, Hristos a inviat inainte sa fie rastignit, ceea ce ar fi de risul curcilor. Asta pe linga faptul ca datele sunt variabile. Da, stiu, unii urmeaza calendarul iulian, altii pe cel gregorian. Bine, cel putin, ca in privinta Craciunului au cazut la pace. In fine, realitatea e ca nimeni nu stie nimic, dar cum sinodurile bisericesti si Papa (nu eu, ala de la Roma) n-au altceva mai bun de facut, au decis ca pastele cade cind vor muschii lor flescaiti, ba functie de echinoctiu, ba de Luna plina, ba de Iulius Cezar, ba de Gregorius, ba de fatatul mieilor, noua, nestiutorilor, nu ne-a ramas decit sa ne conformam. Ca pina la urma, who cares? Paste sa fie.

Si poate de aceea, pentru a fi sigur ca nu-mi scapa ziua „I” a Inaltarii, eu le serbez p-amindoua, fie ca e miine, acum o saptamina sau niciodata. De fapt e impropriu spus „le serbez”, ca nu serbatoresc nimic, doar profit si eu de ocazie pentru a mai sta la o vrajeala, la un bors si la un miel rumenit.

Ei da, dar asta se intimpla la mine acasa, ca unde-am fost duminica trecuta, mielu’ disparuse din menu. De fapt, tinind cont ca asta era pastele prematur al catolicilor, era oarecum firesc sa nu ni se serveasca miel, pentru ca astia au niste traditii culinare de tot rahatul. Ce vreau sa spun e ca la America exista doua feluri de mincare pentru orice eveniment. Curcanul si/sau ham-ul.

In fine, retetele sunt totusi extrem de „complicate”. Curcanul se spala si se azvile-n cuptor pina se rumeneste. Iar ham-ul, pe care-l cumperi gata „afumat” dar nu la fum, nici nu se mai spala, ca sa nu-i indeparteze pojghita de afumatura lichida. Dar pina la urma, miel, curcan, sunca, tot un drac, doar gustul difera. Problema apare la garnitura. Ei bine si asta este la fel de comlicat de pregatit. Fasole verde, oparita. Morcovi mici si la fel de opariti. O lingura de cartofi, sfarimati cu furculita. Si la final, mai mult pentru culoare, o lingura de gem. Gem de cramberries. Asta cica e bun si la cistita, asa ca nu stiu exact care e spilul lui in farfurie, alaturi de porc si curcan, dar sigur e pus cu intentii curative sau digestive, in niciun caz gustative.

Bun, asta-i la canadieni, numai ca eu am fost intre romani si de aceea m-am cam mirat s-aud mielul cotcodacind. El fiind mai chiken la gust, la aspect si la origine. Dar na, vorba poetului national, „de-o fi una, de-o fi alta/ ce e scris si pentru noi/ bucurosi le-om minca toate/ de-or fi pasari, de-or fi oi”

Si pentru a nu-mi iesi din mina, miine voi participa la un alt praznic pastoral. Numai ca de data asta voi fi mai precaut. Ma voi duce inarmat cu cotlete de miel si pulpa la cuptor. De bors se ocupa alt invitat, la fel de traditionalist ca si mine. Asa ca, in mod sigur miine la masa de prinz, bucatele vor avea aspectul, mirosul si mai ales gustul Pastelui romanesc.

Un Paste Fericit si voua,

Cu miel, cu bors, cu drob

Si nelipsitul spart de oua!

Read Full Post »

Paste, a la Papa


Tuturor celor care celebreaza in aceste zile, functie de religia pe care au adoptat-o, si care trec pe aici, le urez

Happy Easter!, crestinilor ortodoxi si catolici,

 Happy Passover!, evreilor,

Happy Vesak!, buddhistilor.

Happy life! ateilor

                   Si acum, poftiti la masa! Ei bine, noi am pus-o, inainte, dupa ora Romaniei. Asa ca, simbata la 5 PM, cind la voi batea de miezul noptii, am pus masa de Paste. Evident ca va mai fi una si duminica, dar intrucit vom minca in deplasare, am facut poze menu-ului pregatit de mine.

Am inceput cu aspicul, la care am bagat un mustar cu hrean:

Apoi am executat traditionalele oua fierte cu ceapa verde, bocconcini si ridichi. Tot acum am aflat ca sfeca inroseste doar degetele si tricourile, nu si coaja de ou, care iese de-un cacaniu depresant. Asta-i si motivul pentru care va prezint oul deja  dezbracat si cu pete de sfecla pe el, ca sa fie mai sexos.

Dupa aperitiv,  a urmat borsul de miel, care a iesit, ca sa zic asa, dumnezeiesc(!) De data asta l-am dres cu galbenus de ou si smintina, ca pe ciorba de burta. Yummyyyy! Evident, la asa bors, nu putea lipsi un paharel de slibivita.

Iar in incheiere, o pulpa de miel la cuptor, cu cartofi si salata verde. Precizez ca eu mielul il fac ca acasa. Il las in cuptor pina cade de pe os. Astia aici, il maninca in singe. In fine, imi place si asa si pe dincolo, dar de Paste il fac ca la mama.

Stiu ca fiecare din voi aveti un menu asemanator pe masa, dar al meu e la 10k km departare.

Pofta buna si Paste Fericit!

 

Read Full Post »


                   

                    Vine Pastele. Ce-o avea asta cu mieii, nu stiu si nici nu ma preocupa foarte tare. Dar in “pozele” timpului n-am vazut nici o turma de miei pasunind pe Golgotha si nici n-am auzit de vreun parastas cu bors de miel. Probabil ca-i doar o traditie care, ca si religia, nu trebuie inteleasa, ci urmata…daca vrei. Iar eu cu belitul acestei fiare sunt de acord. Nu ca as beli-o eu. Eu doar ii aplic ceva ingrediente si-o bag la fiert, ca sa nu mai rinjeasca fasolea la mine. Ba mai mult, imi scoate si limba, asa printre dinti, ca bag sama e si prost crescut. Desi, sa stiti,  la inceput, animalul mi s-a parut chiar simpatic si plin de umor mioritic. Acum insa, fata asta obraznica, care se holbeaza in permanenta la mine de parca as fi berbecul de tac-su, a inceput sa ma calce pe nervi. Tot am impresia ca-mi spune “minca-mi-ai drobul!”

                    Ei si atunci, asa-mi vine sa dau cu el de pamint, dar cum nu se cade sa-mi iau singur mielul la trinta, il las in damblaua lui basedoviana. In schimb am sa-l dau in … clocotul ma-sii, de rinjit. Dupa aceea, isi va da singur seama ca a cam belit prazul pentru stufat. Evident ca parte din el nu va intra la fiert, ci la cuptor in vederea bronzarii. Am sa-i musc si citeva prafuri, sa ma tina minte, bestia

                    „E lasa bai, nepotu’ lu’ Becali, cind te-oi vedea intins pe masa, printre oua, ridichi si fire de ceapa verde, cu organele tocate-n prapure si cu capul plin de bors, atunci sa vezi ce-am sa mai rid eu de tine! In hohote.” Si daca oaspetii vor crede ca-s nebun, am sa rid si de ei cind vor incepe sa-si ciocneasca ouale. Ca n-am ajuns sa-si bata joc de mine, un belit, Pastele ma-tii de oaie proasta!

Read Full Post »