Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘menu’

50 shades of … red (4)


Astazi voi vorbi, la solicitarea expresa, inaintata de Cudi,  despre culinareala si de ceea ce-am mincat si mi-a placut, in Bahamas. Voi vorbi si va voi arata, doar ca pozele, fiind facute pe pitici, n-au vreo calitate deosebita, sau mai exact, sunt de tot cacatul. Ca daca mi-as fi pus mintea si talentul, s-ar fi prins toata lumea ca fac poze mincarurilor care nu-mi apartin. De fapt, aranjamentele mele culinare sunt mult mai tari, dupa cum stiti, ca doar vi le-am aratat. Dar revenind la poze, ce-ar fi zis aia vazindu-ma cum ma strofoc sa trag fileul mignon din cinci unghiuri diferite? Va spun tot eu. Ar fi zis ca-s vreun taran care n-a mai vazut d-astea si vrea sa si le puna tablouri prin casa, linga Rapirea din Serai si alte stergare multicolore.

In fine, n-am sa trec in revista menu-ul fiecarui restaurant, dar va pot spune cite ceva despre cele care mi-au placut cel mai mult si mi-au ramas intiparite-n papile, ca inscriptiile murale de la Doftana. (parca era si-o poezie comunista cu tema asta)

La Baccara, restaurantul cu specific frantuzesc, mi-a placut in mod special Canard a L’Orange. Piept de rata, medium rare si cu sos de portocale. Superb! Facusem si eu acasa, dar cu alt sos. Am sa-l incerc si pe asta, dar am sa-i dau si-un kick cu ceva jalapeno.

La Casanova, restaurant cu specific italienesc, m-am timpit dupa un Costolette d’Agnello. Adicatelea, un miel facut cu rozmarin si o salata de dovlecei care ti se topeau in gura.

La Crystal Room, asta avea specific mediteranean, mi-a placut la nebunie Catalan Seafood Casserole.  File de peste, shrimp, calamari, rosioare coapte, saffron, cimbru, fennel si un castronel cu orez. O adevarata simfonie oceanica!

La Gordon’s, ala cocotat pe piloni la sfirsitul pontonului si care era cu specific pescaresc si nu numai, mi-a placut Crab Cake-ul si Sea and Land Combo. Un filet Mignon (medium rare) si o coada de lobster cu sos de Merlot redus si unt alb cu lamiie. O minunatie! O alta varianta era cu shrimpi si p-aia a ales-o sotia.

La Kimono, restaurant cu specific japonez, am ars-o pe joponezisme facute pe plita in fata ta. Nimic extraordinar, mai ales ca bucatarul ti le trintea in farfurie direct de pe plita.

Iar la celelalte restaurante mergeam direct de pe plaja la o pizza sau la un bufet cu toate verdeturile si gratarele posibile.

Io-te acum si pozele mele de fecale. Dar pentru a nu ramine cu acel gust de dezasimilatie, va bag si un site cu restaurantele respective unde puteti intelege mai bine cum erau aranjate platourile.

http://www.sandals.com/main/bahamian/ba-dining/

 

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

 

 

 

 

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

Read Full Post »

Paste, a la Papa


Tuturor celor care celebreaza in aceste zile, functie de religia pe care au adoptat-o, si care trec pe aici, le urez

Happy Easter!, crestinilor ortodoxi si catolici,

 Happy Passover!, evreilor,

Happy Vesak!, buddhistilor.

Happy life! ateilor

                   Si acum, poftiti la masa! Ei bine, noi am pus-o, inainte, dupa ora Romaniei. Asa ca, simbata la 5 PM, cind la voi batea de miezul noptii, am pus masa de Paste. Evident ca va mai fi una si duminica, dar intrucit vom minca in deplasare, am facut poze menu-ului pregatit de mine.

Am inceput cu aspicul, la care am bagat un mustar cu hrean:

Apoi am executat traditionalele oua fierte cu ceapa verde, bocconcini si ridichi. Tot acum am aflat ca sfeca inroseste doar degetele si tricourile, nu si coaja de ou, care iese de-un cacaniu depresant. Asta-i si motivul pentru care va prezint oul deja  dezbracat si cu pete de sfecla pe el, ca sa fie mai sexos.

Dupa aperitiv,  a urmat borsul de miel, care a iesit, ca sa zic asa, dumnezeiesc(!) De data asta l-am dres cu galbenus de ou si smintina, ca pe ciorba de burta. Yummyyyy! Evident, la asa bors, nu putea lipsi un paharel de slibivita.

Iar in incheiere, o pulpa de miel la cuptor, cu cartofi si salata verde. Precizez ca eu mielul il fac ca acasa. Il las in cuptor pina cade de pe os. Astia aici, il maninca in singe. In fine, imi place si asa si pe dincolo, dar de Paste il fac ca la mama.

Stiu ca fiecare din voi aveti un menu asemanator pe masa, dar al meu e la 10k km departare.

Pofta buna si Paste Fericit!

 

Read Full Post »


Cum necum s-a terminat si vacanta lui ’09. De fapt, cum s-a terminat mi-e greu sa uit. 8 ore si 45 de minute de zbor, dintre care vreo doua ore de vibromasaj. Masajul mi s-a aplicat fara sa-l solicit, fiind inclus in pret. Pina la masaj bausem deja un scotch si doua pahare de vin rosu pentru atingerea starii de nepasare care insa intirzia s-apara. Sotia fiind abstinenta, le-am baut si pe ale ei. Dar cum masajul a imprastiat efectul alcoolului in toata masa mea corporala, am simtit nevoia de un surplus pentru creier, care era mult prea limpede pentru nevoile mele imediate. Asa ca am mai luat un vin pentru sotie si un scotch pentru mine pe care le-am dat pe git, asteptind timpeala. N-a venit. E si uite asa am ajuns la Toronto vibratizat, alb si treaz.  Spre deosebire de mine, femeile din avion erau toate numai  zimbet. De, se pare ca lor le fac bine vibratiile, mai ales cind vibratorul e cit avionul. Dar sa revin la vacanta. Ajuns in Bucuresti, am intrat pe mina familiei. Maica-mea cind m-a vazut a exclamat „Vai mama ce te-ai ingrasat! Ce-ti dau sa maninci?”  Asa ca mincatul si bautul au fost indeletnicirile de baza. De obicei mincam pe la restaurante, dar cind ajungeam acasa sau in vreo casa, trebuia sa ne asezam din nou la masa pentru a nu jigni parintii sau ma rog, amfitrionii lacasului respectiv. Pe linga familie si prieteni de familie, eu m-am mai intilnit si cu blogger-i. Well, au fost doar doi, ce-i drept, Jean si Mara carora le si multumesc pentru efort si interes. Ceilalti au fost fie foarte ocupati, fie foarte raciti, fie foarte plecati din tara, fie foarte tirziu ca sa mai iasa din casa. A propos, Shmeny si Jim, sper ca totul e OK la voi and I realy mean it. Ne vom intilni next time around. AG, coane eu ti-as fi recomandat aspirina saracului, dar n-aveau la farmacie, ca ti-as fi trimis prin Jean. Man, sa te fut! Diana, next time cauta si tu un campus prin Frankfurt, ca tot Germanie e si aia. Dar despre blogger-i ar fi mult mai multe si mai suculente de povestit. Cum insa n-am de gind s-o fac, voi trece la alte evenimente la fel de orgasmice. De pilda, restaurantul Burebista, care de fapt avea un pronuntat caracter… medieval. „Mai Burebista,  tu chiar crezi ca eu ling p!#&a ?” Wellllll!!! Poate-o ling, dar in mod sigur Burebista, care era mai mult leat cu Hristos n-avea legaturi cu evul mediu.

2009 - bucuresti, frank furt 522

La restaurantul respectiv am avut de serbat o zi de nastere, dar nu oricum. Era un surprise party. Sarbatoritul a fost incintat peste masura de surpriza pe care i-o facusem, noroc ca statea bine cu inima, care-a rezistat destul de bine emotiei. Totul a decurs according to plan, el constituind centrul atentiei, asa cum ne-o dorisem cu totii. Dar asta a tinut pina am terminat aperitivele si sticla de Green Label. In acel moment a aparut taraful si dansatorii. Nimic neobisnuit si pentru mine, nici macar atragator. Dar dupa ce-au interpretat vreo doua bucati, ce sa vezi? A aparut o alta bucata, naista. E, din acel moment centrul atentiei masculine s-a mutat de la sarbatorit direct pe gaoaza si decolteul naistei pe care v-o prezint in poza de mai jos.

2009 - bucuresti, frank furt 588

Evident ca eu faceam exceptie de la regula, fiind mai mult cu ochii in menu si asta nu pentru ca as fi un gurmand, dar nu agreez femeile care sufla. Pe celelalte in schimb, le ador. Cred ca am suflet de menestrel, ca de la un timp visez numai cetatui, creneluri si castelane lasate-n grija centurilor de castitate de soti preocupati de turnirurile cotidiene.  Offf, cind ma gindesc la acele domnite care-si folosesc buzele lor divine, fara a sufla in fiare, trestii si alte chestii, dar cu atita maiestrie, ma trec fiori prin toate sirele si extremitatile. E foarte adevarat, ca orice menestrel, am si o trusa de speracle cu mine pentru lacatelul subabdominal, dar la care apelez doar in ultima instanta. Cum spuneam, deschid menu-ul si de ce credeti ca dau cu ochii?

2009 - bucuresti, frank furt 560

Pai de asta eram deja satul si oricum nu s-ar fi facut s-o pun la masa, de fata cu toata familia. Asa ca mi-am tras o salata de verdeturi, de m-a tinut varu-meu-n onomatopee, cam cum il tine galeria Stelei pe Becali. In acelasi timp, paharul mi se tot umplea iar eu simteam ca devin din ce in ce mai simpatic, motiv pentru care m-am supus unui tratament balnear cu ape minerale, ca la Tusnad si Sovata. Asa ca am ajuns acasa mai treaz decit plecasem, ceea ce nu e chiar rau, dar nici de dat exemplu.

Next, Maneciu.

Read Full Post »