Infarctul miocARDic la romani

 ARD in sus si ARD in jos. Nenorocitii vor s-o arda-n continuare, ca la urma urmei, daca tine, de ce nu? Au ars ei miliardele europene de pina acum, de ce nu le-ar arde si pe urmatoarele, chiar daca vor fi ceva mai diminuate ca numar? Dar pentru a le da posibilitatea sa mai arda, electoratul are datoria sacra sa se lase ars, acordindu-le in continuare votul de incredere neconditionata. In consecinta, romanii sunt indemnati in mod tovaraseste sa aleaga „Inima” Fireste ca nimeni nu le spune ca inima respectiva are muschii degenerati de coruptie, pompind numai spre interior, supapele deschizindu-se intr-o singura directie, dinspre romani si europeni, nu si invers. Ca arterele catre populatie sunt opturate de colesterolul acumulat in cARDurile bancare ale acelorasi tilhari, ahtiati dupa lEurococitele femeiului sau ca miocARDul e atrofiat si predispus unui accident vascular de proportii.

Sa speram ca nu vom ajunge un popor de cARDiaci, chiar daca unii dintre noi inca mai cred ca impostori ca Blaga, Videanu, Basescu, Ungureanu, Macovei sau Udrea ar fi medici cARDiologi.

Read Full Post »

Bolnav inchipuit

Inchipuit, dar nu de catre bolnav, ci de catre medic, pentru ca exista medici care au impresia ca toata lumea le e pacienta, prescriindu-le, cu sau fara voia lor, tot felul de tratamente ambulatorii. Si asta n-ar fi tot, ca unii  ajung la asa o dibacie, de iti pot diagnostica pina si virtualul. Stati, nu respirati inca, pentru ca n-am terminat! Diagnosticarile nu se pun pe vreun os rupt sau pe vreo pintecaraie rebela, nuuu! Multi sunt specializati in cuget si simtiri. Altfel spus,  nu-i de loc normal sa nu-ti placa gerul. Nu poate sa nu-ti placa iarna. Sensul vietii consta in visari. Daca nu esti un visator, esti pierdut, traiesti degeaba. Nu sti ce-i fericirea daca nu te da optimismul pe usa afara, indiferent ca-i fondat ori ba. Si multe alte vitamine de reconditionare si fortifiere a trairilor propri. De fapt sunt si cazuri in care ti se spune pina si ceea ce simti, ca si cum tu n-ai fi capabil sa-ti dai singur seama. E, si uite ca eu cu asta nu sunt de acord. Adica de ce trebuie sa simt ce simte Joe Blow? De ce trebuie sa-mi conduc viata functie de cum vede el „normalul”? Care dracu-s gradele de comparatie ale fericirii? Exista? Adica, cu ce e fericirea lui mai fericita decit fericirea mea? De ce e rau sa fi pragmatic? De ce-i mai sanatos sa visezi cai verzi pe pereti? Stiu, se va spune ca intentiile au fost bune, dar interpretate gresit, numai ca de atitea bune intentii e posibil sa vina vremea cind medicii se vor prezenta in fata pacientilor pentru a fi diagnosticati. Si ca sa revin de unde am plecat, si mie-mi place cind ninge, cu conditia sa fiu in vacanta la munte, sau sa nu trebuiasca sa conduc 50km la servici si inapoi sau sa dau zapada din driveway. Iar in privinta gerului, il detest cu pasiune si asta e treaba mea. Nu-mi displac abuzurile, dar de cele termice mi-e sila. Orice temperatura negativa o consider neavenita, atita timp cit nu e in congelator. Asta nu pentru ca as fi vreo reptila si nici din lipsa de optimism (sic), ci pentru ca sunt adeptul confortului, iar temperaturile care  coboara sub zero, creierul nu mi le proceseaza ca fiind confort. Pe de alta parte, iarna la munte e una, iar la oras e cu totul alta. Una e s-o iei pe pirtii si printre brazi inzapeziti, echipat in echipamente care mai de care mai echipamentoase, si alta sa te lupti cu fleasca innegrita a strazilor in tinuta de serviciu. E si urit si mizer si incomod si multe altele.

Pentru exemplificare, priviti imaginile de mai jos si spuneti-mi c-o preferati pe cea din dreapta!

Read Full Post »