Adulatie

Glenn Beck. Smart guy! Acum ca Obamezul a reusit sa-si impuna punctul de vedere cu privire la asistenta medicala de tip socialist, saracul Glenn incearca sa educe poporul din care face parte si sa-i demonstreze in mod istoric ce-a insemnat socialismul in lume si cam de ce teapa le-au fost liderii. Lideri pe care exponentii de baza ai  liberalismului american nu se sfiesc in a-i glorifica. Am observat ca si GA a vazut emisiunea de ieri in care Glenn incearca sa scoata in evidenta criminali comunisti de notorietate, care in mod paradoxal, pentru unii,  sunt popularizati de hollywoodieni, ceea ce mie nu mi se pare de mirare si de intelectualitatea-n formare, care iar nu mi se pare de mirare. Atit Glenn cit si GA isi pun intrebarea, fireasca de altfel, cum de e posibil ca ucigasi in masa sa fie adulati si ce-i motiveaza pe adulatori  sa se afiseze cu chipul unor criminali pe tricouri, pe chiloti, pe spilhozene si pe tot felul de pancarde. Am sa incerc eu sa le dau un raspuns, dar nu copiat din carti de sociologie ci direct din realitate.

Eram printr-a unspea cind parintii ma scapasera definitiv din obiectiv (!) Din acest motiv si nu numai, vestimentatia mea arata dupa cum urmeaza. Pantaloni de nanghin (o pinza ordinara si albastra in care se inveleau in general pernele) strimti pe cur, josi, sub nivelul erectiei si evazati cit sa nu se vada sabotii din picioare. Dar urcind spre capul impodobit cu plete, dadeam peste tricou, e si aici era buba. Cred ca m-am dat si-n cur si-n cap sa-mi cumpar tricoul respectiv pe care trona plin de ghimpi, capul lui Hristos la scara 1 : 1. Era tot un imprimeu alb -negru ca si tricourile cu Che Guevara sau Mao care de asemenea se purtau cu mult succes  in acele vremuri rosii. Cam ca cel din imaginea alaturata.  N-as vrea sa se creada ca fac vreo paralela intre Jesus, Mao sau Che, doar spun ca astea se purtau pe vremea „make love not war” Insa la drept vorbind, si-n numele primului s-a ucis intr-o veselie, dar in fine, nu din porunca lui. Dar sa revin, eu in Hristos nu credeam, nu cred si nu voi crede niciodata si nici nu-i vizitam lacasurile, decit numai de Paste si atunci din motive de  agatat tipeze. De ce-l purtam? Pai simplu, era cool si nu numai atit, dar in mintea mea si chiar si in realitate, tipul era un rebel al timpurilor lui, ceea ce-mi era suficient pentru a-l simpatiza. Pe de alta parte, capul acela plin de spini era si un afront la adresa ceausismelor autohtone si o modalitate de a-mi face cunoscute in mod tacit, dar vizibil, sentimentele pe care le nutream fata de societatea socialista si restrictiile ei draconice. Si de ce s-o mai dau cu capul de chiuveta, imi placea sa fiu centrul atentiei, chiar si din motive de Hristos. Tot asa si tot in acele timpuri, cunosteam un alt pletos care le avea cu Mao. Asta era insa si mai timpit ca umbla cu cartulia aia rosie in buzunar si-n permanenta. Eu pe vremea aia nici nu stiam cum arata Biblia, dar s-o mai si port. Stiu, intrebarea e, cum putea ala sa poarte pe piept, figura celui mai feroce criminal al tuturor timpurilor? Pai simplu. In primul rind nu avea de unde sa stie ca era criminal si al doilea, Revolutia Culturala, in care profesorii devenisera osinditi iar elevii calai, avea multa trecere in mintile noastre studioase. Asa ca, revenind la Che Guevara si poza lui de pe tricoul lui Santana si a altor dobitoci, e absolut fireasca. Ei vad in el un razvratit impotriva practicilor imperialiste, a abuzurilor, a ocupatiei americane si-a acolitilor acesteia, nu un criminal de drept comun, lipsit de scrupule care a executat mii de cubanezi si in mod sigur, americani. Nu caut o motivatie, ca nu exista asa ceva pentru crimele odioase savirsite, dar cine poate spune cum traiau cubanezii pe vremea lui Batista, asta fiind aservit americanilor si mina-n mina cu Mafia? Ce a generat acea ura dementa? In orice caz, sunt convins ca nu crimele lui Che ii determina pe unii sa-i poarte chipul, ci incultura si mai ales faptul ca era un razvratit, nimic mai mult. Pe de alta parte, ceea ce face Glenn Beck, incercind sa deschida ochii americanilor asupra pericolului rosu, e laudabil, dar cred ca se va lovi de aceeasi replica pe care am auzit-o si noi in tinereturi. „Da, dar noi o vom face altfel”, desi nu exista un „altfel” cind vine vorba de practicile comuniste. Dar hai sa va pun o intrebare. Puteti sa numiti un conducator de tara sau de osti care sa nu fi savirsit crime, direct sau indirect? Eu cred ca nu si uite ca unora li se acorda si distinctii, ceea ce mi se pare o culme a ridicolului. Asa ca pina la urma, de ce ne mai miram de unii care-i poarta pe piept, cind altii mult mai galonati le acorda medalii, esarfe, Nobel-ului si Doctor Honoris Causa pentru carierele lor remarcabile de dezaxati?

Read Full Post »