Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘lucescu’


Nu stiu cum si nici de ce, lumea se asteapta ca mercenarii sa fie statornici, fideli. Ca fidelitatea o fi vreo calitate sau vreun defect, nu stiu si nici nu m-apuc sa dezvolt, dar sigur nu e o caracteristica a mercenarilor. In my books, mercenari sunt, prin definitie, infideli. Sau mai bine spus, fideli pe termen scurt. Fideli aceluia care-i plateste mai bine. Ei lupta si doresc sa cistige pentru Sparta, dar daca Atena ii va plati mai bine, a doua zi dupa razboi, next time vor lupta contra Spartei fara scrupule, reticente si mustrari de constiinta. Nu spun ca asa s-a intimplat in istorie, dar am luat exemplul acestui conflict pentru ca e cunoscut si de cinefili, nu doar de istorici si unii elevi mai studiosi.

Revenind, e oare cih sa fii mercenar? Termenul, din cite stiu, e folosit, in mod figurativ, pentru a critica, nicidecum pentru a lauda pe cineva. De ce oare? Poate tocmai din cauza acestei lipse acute de statornicie? Poate. Poate si pentru ca in cazul lor, curajul e considerat inconstienta sau foame de bani. Dar coborind pe firul apei, cine si citi sunt statornici in lumea actuala? M-as hazarda in a spune ca nimeni. Si voi exemplifica pentru a nu-mi auzi vorbe, dar nu inaite de-a preciza ca a fi mercenar nu inseamna a fi mercenar in toate domeniile si privintele.

Citi angajati sunt atasati de o companie anume incit sa refuze un salariu dublu oferit lor de o alta companie, fie si competitoare, actualei? Citi antreprenori sunt atit de dedicati afacerii lor incit sunt in stare sa piarda tot ce au numai s-o pastreze? Citi nu spun „nu-mi place, dar n-am ce face”? Citi barbati sau femei se casatoresc din interes si divorteaza cind interesul dispare, pornind in cautarea altui interes? Citi politicieni schimba partidele si convingerile politice ca pe amante, pentru un ciolan mai carnos? Citi isi schimba carierele profesionale, pentru avantaje materiale, chiar daca nu simt nicio atractie pentru munca sau pentru compania respectiva? Citi sportivi schimba echipele ca pe timbre, in vederea unei retributii mai substantiale? Dar antrenori? Pai asta nu s-ar numi „mercenareala”? Ca de aici a pornit ideea postului.

Mircea Lucescu. Ati auzit de el? Daca nu, e un antrenor de fotbal, roman, care a antrenat mai multe echipe, atit din Romania cit de prin Italia, Turcia, Rusia sau Ukraina. In Ukraina a antrenat cu succes o echipa de frunte, Shakhtar Donetsk, ca acum sa fie ofertat de dusmanii lor de moarte, Dinamo Kiev. Si omul a acceptat, ca cine ar da cu piciorul celor 3 milioane de euro/an? Asa ca nu inteleg de ce idiotii de suporteri ai lui Dinamo Kiev au sarit de cur in sus atunci cind s-a anuntat ca Lucescu va fi noul antrenor al echipei lor de suflet. Se asteptau cumva ca vreunul dintre ultrasi sa fie numit? Pentru ca lozinca „Dinamo Kiev pina la moarte” poate fi atribuita numai ultrasilor, in niciun caz jucatorilor sau antrenorilor.

Pe de alta parte stiu poezia invatata si repetata in mod obsesiv de mai toata suflarea mercenara „nu am facut-o pentru bani”, dar cine-o mai crede? Antrenorii sunt, ca noi toti, niste mercenari. Cind s-a pus problema ca Lucescu sa vina la Nationala Romaniei, FRF a spus „nu ni-l permitem”. Pai si asta la ce se referea, la tinuta morala sau la bani? Mercenarul alearga toata viata dupa bani si avantaje. Ca exista oameni care sunt in stare sa sacrifice orice pentru un crez sau o ideee, nu contest, ( ultrasii, extremistii, obsedatii, de exemplu) dar daca va aduceti aminte, am spus ca a fi mercenar nu inseamna ca esti la modul absolut, in toate privintele, situatiile si modalitatile.

In orice caz, postul de fata nu se refera, strict, la Lucescu, ci la conditia de mercenari pe care o avem cam toti, in diverse circumstante, fie c-o constientizam sau nu. Fie c-o recunoastem sau nu. Ca aici e problema. Nu faptul de-a fi mercenar, ci de-a fi ipocrit si de-a condamna mercenarismul de care suferim cu totii, intr-o mai mare sau mai mica masura.

Read Full Post »


                    Evident ca FRF si Nasul ei nu puteau face decit o treaba tiganeasca, inlocuind un tigan cu altul, in fruntea „ostirii” reprezentative. Cred ca au facut-o conform principiului „cui pe cui se scoate”, numai ca noi ni le batem singuri in talpa si nu inteleg de ce. Hai sa spunem ca despre Junior n-avea de unde sa stie ce-i poate pielea, desi era si un Dan Petrescu de luat in consideratie, dar de Piturca, fantele cu breton tip, Mireille Mathieu, cum sa nu fi stiut, ca tot el, Sandu, l-a mai dat afara de doua ori.

  

                  Puteti sa ma si … bateti, desi nu v-as sfatui, ca tot nu voi intelege decizia asta, care mi se pare una de avarie, luata in pripa si la misto. Un fel de „hai sa umplem golul!” Adica, idiotul de Sandu in loc sa angajeze prin concurs, cu referinte si certificate de buna purtare si performanta, scoate Nationala la mezat, pe taraba FRF, pentru cine n-are ce face si doreste s-o abuzeze. Bravos neicusorule! Asta da management! Si ne mai miram ca nu sunt rezultate. Pai cum sa fie, cind avem doar bolovani prin toate conducerile?  Asta-i tara sau balastiera? Nu, nu e nici macar balastiera, ca s-ar gasi dracului un concasor sa piseze bolovanisul care apasa al dracului de rau pe umerii neputinciosilor.  

                    Revenind la Piturca, sa mai spun ca spre deosebire de Junior, asta e un cui cu cap. Cap tare, ce-i drept, dar cel putin asta nu-i chiar batut in cap ca predecesorul lui, desi sunt convins ca ne va da si el batai de cap. Oricum, asta are experienta ca selectioner, a avut ceva rezultate si e pizdos. Ca in mod sigur ne cam trebuia unul cu autoritate care sa puna dracu putina ordine in brambureala actuala. Ca a venit de foame, o stim cu totii, dar cred ca asta e un lucru bun. S-ar putea ca nevoia de jetoane sa-l motiveze si uite asa sa ne calificam si noi pe undeva. E insa la fel de adevarat ca dupa ce ne-a bagat Lucescu intr-a patra, e destul de greu sa mai speram la grupe accesibile.

                    In incheiere, as dori sa le urez celor doi mafioti din fruntea fotbalului romanesc, spitalizari indelungate, ca oricum nu vor demisiona cit sunt in viata.

Read Full Post »


                    Inaltut, suplu, cenusiu, nasos si plin de el, ca un cocostirc, parea oarecum abatut in acea dimineata de iunie. Din ochi ii tisnea o privire ratacita si impersonala, ca a unui eunuc caruia nicio cadana nu-i poate distrage atentia, oricit ar fi ea de sexoasa. Prins in gheare de acel miraj care il invaluise ca o intunecare, visase intreaga noapte la o escapada, departe de lume. Dar nu, nu departe de lumea propriuzisa, ci doar de lumea care-i analiza fiecare miscare prin lupa unei moralitati obiective. Obiectivitate care lui ii macina si nervii si smaltul dintilor.

                   El si-ar fi dorit sa calce pe urmele inaintasului patern. Se visa undeva, singur, atotputernic, intr-un stadion plin, care-i aclama atit reusitele, cit mai ales esecurile. Se dorea liber sa calce in picioare presa ostila, care-i restrictiona libertatile de selectie, numai de el intelese. Restrictiile incepusera sa-i ucidizeze instinctele de om liber, nomad. Se simtea strivit ca un castravete, in butoiul celorlalte muraturi ale fotbalului autohton. Isi dorea cu ardoare libertatea mostenita din satra-n satra. Acea libertate ancestrala, absoluta si absurda, adulmecata, adulata si abuzata de intreaga lor semintie. O simtea ca exista, doar ca nu stia cum s-o obtina si de la cine s-o ceara. Caci el, neintelesul, era sortit sa duca pina la capat, lupta surda impotriva unor mori de vint. Si atunci, indreptindu-se-n sa, isi ridica privirea spre Vest, ii dadu calului un whiskas si spuse „Rocinante, todos os caminhos levam a Roma. Vamos amor!” Si uite asa ajunse la Donetk, pentru ca iapa ura cu pasiune cat food-ul, pe de-o parte, iar pe de alta, o-ncalecase invers, obisnuit sa mearga numai de-a-ndaratelea.

Read Full Post »


 

                    Am ajuns in fine la nivelul Andorrei. Nu de trai, de fotbal, ca in privinta traiului nu vom ajunge pe nimeni niciodata. Nu e vorba ca ReLe (RL=Razvan Lucescu) e dobitoc, dar unde a dus, ametitul asta, Nationala, n-a dus-o nimeni niciodata si  nici n-o so mai duca vreodata. Asta o sa intre in cartea recordurilor idioate.

                    Dupa acest meci, in care aportul antrenorului a fost determinant in obtinerea infringerii mult dorite, sunt convins ca am fi putut aduna mai multe punte, daca n-am fi avut antrenor. Asa ca, da-te neica afara singur, ca ai imputit locul ala de selectioner si ai adus o Romanie de-o rid albaniile si andorrele. De fapt, daca-l alegem pe Gigi parlamentar european, de ce nu l-am avea pe ReLe, selectioner? Si daca ar fi doar incompetenta, poate n-ar fi mare nenorocirea, dar dobitocul s-a cramponat sa nu cistige si a reusit fara ca cineva sa-l dea afara. Ba mai mult, pentru incompetenta lui vasta si incapatinarea prosteasca, va fi si remunerat. Ca si Hagi. Intri, distrugi si esti platit, c-asa e la demolari. Cum spuneam, ReLe are o incapatinare de om prost. Vrea cu tot dinadinsul sa arate ca el si numai el are dreptate si pina acum a demonstrat ca el si numai el e dobitoc. Il joaca pe Florescu cu inversunarea obsedatului sexual, desi ala n-a fost in viata lui vreun jucator de nationala, iar de cind freaca banca, e poate bun de tenis cu piciorul in spatele blocului, da’ nimic mai mult. Cocis, alt nevinovat pe care Releul il acuza de talent fotbalistic, jucindu-l constant si luind teapa la fel de constant, joaca de rupe bancile pe la echipa de club.  Cum poate un selectioner, oricit de prost ar fi el, sa joace c-o echipa fara mijloc? Aceasta veriga a lipsit cu desavirsire din teren si cu toate ca era absolut evident, Releul lasa un inexistent in teren, introducind un al doilea inexistent, dupa mintea lui inexistenta. Spun asta, pentru ca mintea unui om nu poate concepe dementialismele de aseara. Echipa a fost fututa de la alcatuire. Mutu si Marica fiind doua insule izolate in oceanul bosniac, carora Tames, Goian sau Rat le mai trimeteau cite-o chiftea plouata si la voia intimplarii. Ce microcefal poate lasa pe banca un Muresan si un Zicu, pentru a-i juca pe Florescu si Cocis? Insa vina nu-i a Releului, ca el e dobitoc si gata. Vina e a lui Sandu care l-a pus si-l tine pe spaga primita din Donet, pupa-ne-ar in poponet. Chiar nu inteleg cum se poate mentine mafiotul asta ordinar in fruntea Mafiei? (oops, asta-i la mintea cocosului).  In fine, pentru a concluziona, sa mai spun doar atit, „cu cine dracu ma cert eu si de ce?”

Read Full Post »


                     VS 

 

                                                

                    Incepind cu acest meci, din cadrul grupelor de calificare la Europenele de Fotbal, se poate spune ca atit echipa Romaniei, cit si Razvanul ei, incompetent, intra intr-un iures hamletian. A fi sau a nu fi? De fapt, in momentul de fata ei ar fi, dar numai pe plan local, pentru ca pe plan international sunt  considerati pamint de flori. Asa ca, daca s-or trezi din fitele lor de capre riioase si tatuate, e posibil sa ajunga prin Polonia si Ukraina, la Europene. Dar daca o vor suge, asa cum au facut-o si pina acum, cred ca asta ar constitui o imensa oportunitate pentru fotbalul romanesc. Nu va mirati puisorilor, caci adevar grait-am voua. Oportunitatea de-a scapa de juniorul minoritar si foarte catir, de Pristanda, capul(a) Ligii de Fotbal sau ce-o fi ala de-l joaca ai nostri, de tarantula care sugeee … de Sandu si de plasa lui lipicioasa in care-si prinde si devoreaza adversarii. Ca ei nu vor abdica, e clar, ca au obrazul ca mingia de fotbal, dar poate s-o-ntimpla vreo razmelita care sa-i dea cu cracii-n sus, pentru a le introduce un ditai morcovul direct in rect, ca doar cu ala gindesc.

                    Dar pina atunci, hai sa speram, macar pentru doua ore, ca ai nostri vor fi in stare sa-i ucidizeze pe bosniaci. Este adevarat ca asta ar putea atrage un bombardament american, cum au patit si cimitirele sirbesti, dar intrucit politia mondiala se ocupa momentan de Limbya si gaddafii ei, e foarte posibil ca victoria noastra sa treaca neobservata de Casa Alba si Consiliul de Securitate.

Pe ei Fratilor!

***

Read Full Post »


Stiu ca va ginditi la limbi in urechi, la blow job-uri periculoase si clitorise inflmate, numai ca punctul G, despre care aveti impresia ca vom vorbi astazi, se afla ascuns la vreo cinci centimetri in interiorul vaginului si decit sa ne scufundam acum limbile in cautarea lui, mai bine le folosim pentru a vorbi de meciul de mine, contra Italiei. Asadar, care va e punctul de vedere in ce priveste grupul selectionatilor pentru meciul contra Italiei? Care dintre cei 21 ca brazii, considerati ca nu merita selectia. Io-te punctul G al Juniorului:

Portari: Costel Pantilimon, Ciprian Tătăruşanu
Fundaşi: Cornel Râpă, Vasile Maftei, Gabriel Tamaş, Florin Gardoş, Răzvan Raţ, Cristian Săpunaru, Dorin Goian, Cristian Chivu
Mijlocaşi: Gabriel Torje, Dan Alexa, Cristian Tănase, Silviu Ilie, Adrian Ropotan, George Florescu şi Ciprian Deac
Atacanţi: Bogdan Stancu, Gheorghe Bucur, Ciprian Marica şi Marius Bilaşco.

Read Full Post »


Fratilor, ne-au cocosat cocosii! Cred ca francezii ii duc doru lui Quasimodo si ne-au gasit tocmai pe noi sa ne quasimodizeze. Cum noi putem juca doar 80 de minute, ultimile zece le-au fost suficiente urmasilor lui Hugo sa transforme Stade de France in Notre Dame si pe noi in distorsionatul personaj.

Cred ca vom ajunge in curind de risul Luxembourg-lui, ca albanezii deja ne considera o entitate neglijabila. In fine, disecind jocul, as zice ca 70 de minute am facut antijoc, zece minute i-am naucit, pentru ca-n ultimile zece minute sa-i privim linistiti cum ne-o trag. Dar sa nu va mire daca veti auzi prin ziare si pe la televiziuni „avem incredere in incapacitatea lui Razvan” sau „avem sanse matematice si trigonometrice de calificare” sau „mi-am felicitat jucatorii pentru daruire si supunere oarba pe final” sau „suntem inca in carti, Jolly Joker-i” sau traditionalul „am avut ghinion, ‘tu-i norocu’ ma-sii” Uitasem, mai e o lozinca traditionala „arbitrii ne-au mincat victoria, noi am mincat doar bataie” Dar trebuie sa recunosc ca se poate si mai rau. De fapt, cred ca asta a devenit motto-ul Echipei Nationale. E adevarat ca la ce joaca celelalte pocnitori din grupa noastra de petarde, n-ar fi exclus sa terminam pe locul doi cu 12 puncte. „Ia sa le socotim, mai Pristanda. Curat sa le socotim coane Razvanica. Sase puncte cu Luxembourg-ul. Sase. Doua puncte cu Bosnia. Opt. Un punct cu Belorus in colt la Primarie. Noua. Unul la Scoala de Fete din Albania. Zece. Si cu doua deja acontate, se facura de 12. Pai si cu Franta, in deal la Prefectura? Le pusei si cu Franta, doar vintul sa fi dat pe jos vreunu’ doua, da-n rest, 12 ‘n cap sa traiti, 12 dupa cum va spusei, coane Razvanica!  Si intrucit celelalte trei contracandidate vor scoate doar meciuri egale, io-te cum terminam pe doi, la golaveraj! Asa ca, propun sa deschidem de pe acum sampaniile si sa ne facem manga de fericire”  Ce sa mai vorbim, n-o fi stiind Junioru’ fotbal, da’ e tare-n artimetica si-n calculul improbabilitatilor.

Read Full Post »


Mai Razvane, te credeam tigan onest, indragostit de Vidra ta Nationala, cind tu esti de fapt un Sbierea. Sau poate ca mindriile si prejudecatile tale de minoritar te-au facut sa uiti de razbunarea prin bunatate, a eroului romantic. Oricum ar fi, inversunarea cu care te-ai procopsit in mod genetic, nu cred c-o sa-ti aduca vreun succes notabil ca selectioner. Renegarea Mutului, n-a impresionat pe nimeni. Ignorarea lui Torje, a produs suspiciuni. Iar acum, odata cu abandonarea lui Banel, chiar ti-ai pus Partida-n cap. Nu spun ca Banel ar fi vreun Tafarel sau vreun Walter Samuel, ca in fond e si el la fel de Parpanghel ca tine, dar sa-i retezi selectionarea pe motiv de azmorocar, mi se pare o atitudine cu aroma arroma. De fapt, in ultimul timp aroma asta a cam ocupat primele pagini ale cotidianelor de sport. Ba Piturca vs Dumitrescu, ba conflict  Banel – Lucescu. Ce-i asta neica, s-a declansat mica tiganiada? Pai n-avea Gabi Lunca dreptate cind zicea:

Read Full Post »


lucescu-jr-tipand-stire2Vidra Nationala si-a tras print-consort. Tot Razvan si tot tigan ca si Voievodul moldovean. Urmind firul istoriei, nu al cinturilor lui Hasdeu, s-ar parea ca atit Vidra cit si Razvanel, ar fi fost avizi dupa marire, ceea ce-si doreste si suflarea microbista. Cind spun marire, ma refer la rezultate nu la averi. Iar cind spun rezultate, nu ma refer la duelui amicale, ci la turnirul european. Tinind cont ca pe cel mondial l-am incheiat neasteptat de repede, acum ar fi momentul propice unei revitalizari, remanieri si reorientari a vidrei nationale, greu incercata de o indolenta cronicizata in epoca lui „so what?” a lui Piturca. Nationalii au nevoie rapida de-o perfuzie cu ceva ambitie, daruire, mindrie si totodata de cineva sa le coaguleze spiritul de echipa care se pare ca sufera de diabet. Timp ar fi suficient iar razboaie, destule si chiar oficiale pentru rodarea unei armate noi, de perspectiva. Nu pretind sa fiu vreun selectioner, dar cred ca ar fi momentul sa se incerce renuntarea la vedetele traditionale pline de fite, ifose si BMW-uri. Acest Razvan tinar si neexperimentat va fi o prada usoara pentru un Mutu, care-l va minca de viu si asta in detrimentul lui personal, al nationalei si al nostru, celor care inca mai cred in ea. Daca Razvan va avea curajul, inteligenta si autoritatea de care taica-sau a dat dovada pe cind era un Huniad, s-ar putea sa faca din Vidra o doamna de care sa ne indragostim cu totii. Dar daca se va impotmoli in sforariile boieresti de Curte si-n jocurile de culise caracteristice actualei camarile din fotbalul romanesc, e foarte posibil sa impartaseasca soarta sarmanului tigan Voievod, care dupa doar opt luni si-a pierdut capul si odata cu el si Vidra.

Read Full Post »