Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘limba’


Desi sunt sigur c-am depasit pubertismul, ma cuprind si surprind adesea tot felul de curiozitati tipice copilariei cind „da’ de ce”-ul se repeta in mod obsesiv. Nu, in mod sigur n-am dat inca in mintea copiilor, dar curiozitatea se pare ca e unul dintre multele defecte de care nu m-am putut debarasa. Mai exact, n-am vrut. Si cum alegerile care se intimpla azi mai la sud de mine nu-mi prea mai stirnesc curiozitatea intrucit socialismul latino american pune stapinire din ce in ce mai mult pe valorile nord-americane, ma voi referi la ce-a fost ieri.

Ei bine, ieri, participind la o teleconferinta, una dintre cele multe la care sunt platit sa particip, i-am auzit in difuzoare pe unii din Hong Kong sosotind si miorlaind in hieroglifica lor milenara. Nu vreau sa ma leg de faptul ca nu e politicos s-o arzi pe limba ma-tii atunci cind ceilalti interlocutori nu-ti vorbesc chitaiala, si asta pentru ca bunul simt si chinezii sunt la fel de compatibili ca hienele cu Postul Pastelui. Dar in acel moment, nu stiu cum si nu stiu nici de ce, o-ntrebare mi s-a asternut pe creier, invaluindu-l si deturnindu-mi complet atentia de la „da-mi-o mie – na-ti-o tie”-le tefonic. Oare limba asta chineza, dracu s-o ia, o fi sunat la fel acum 10000 de ani? Sincer sa fiu, desi n-am dovezi, sunt convins ca din punct de vedere fonetic, tot din sosoteli, miorlaieli si chitaieli era compusa. Iar de scris, cum s-o scrii altfel decit tot din bete, cuie si ciomege?

Si uite asa mi-am petrecut eu telecon-ul, google-indu-i pe chinezi. Mai apoi am trecut si la anglosaxoni si chiar la daci. Englezoii ca englezoii, ca astia pronunta dupa cum a pronuntat vreun idiot caruia nu-i mai incapea limba-n gura, fara a avea vreo regula, asa ca e usor de imaginat ca la ei pronuntia e functie de starea de sanatate. De fapt am avut ocazia sa-i aud croncanind pe citiva irlandezi,  in limba lor veche, aia a celtilor, si sa mor daca mi-am dat seama ca ar avea vreo legatura cu engleza de astazi. Dar lasindu-i p-astia, tare as fi curios sa stiu cum dracu suna daca dacilor. Ca slavona n-avea cum sa fie si nici ca maghiara. Sa fi fost apropiata de latina latinilor sau de albaneza cu care avem vreo 300 de cuvinte in comun? De fapt, de albanezi ne leaga nu numai limba, ci si nivelul de trai si poate inca multe altele de care nu am aflat inca.

In fine, daca e sa-i cred pe unii, ce-i drept, mai mintosi ca mine, ar exista o multitudine de cuvinte comune intre limba mormaita de daci, acum doua milenii, si cea pe care o bombanim noi astazi. Evident ca sunt cuvinte neaose, nu neologisme, tiganisme si alte mistouri cu care ne-am procopsit de la cei ce ne-au „vizitat” in mod indelungat sau de care n-am scapat nici pina-n zilele noastre. Marele semn de intrebare pe care-l am, e ca din cite stiu eu, nu ne-a ramas nimic scris de la dacisorii aia simpatici si nebarbieriti, asa ca ma-ntreb, cum de si-or fi dat „mintosii” seama ca am avea vocabularul impinzit cu cuvinte de provenienta daca?

E adevarat ca tablitele descoperite in Alba, la Tartaria, impodobite cu o asa zisa scriere, cam ca cea de pe papirusurile egiptene, cu pasari, pomi, focuri, serpi si alte pictoriale zoologice si botanice, e cu fo 2000 de ani mai veche decit cea sumerieana, ceea ce ne-ar defini ca leagan al civilizatiei universale. Dar fie c-am fost leagan sau tobogan, e clar ca nu mai suntem ceea ce se presupune c-am fost. Si pentru c-am pomenit de tablitele respective, sa mai spun ca una dintre supozitii este ca au fost aduse de negustori de peste mari si tari, ceea ce nu inseamna ca limba respectiva o vorbeau si dacii. Oare, sa fi fost o limba scrisa comuna care s-o fi raspindit de prin Egipt sau mai stiu eu de pe unde, prin intermediul „turismului” antichitatii? O fi, dar eu nu la asta reflectam in timpul sedintei. Ce ma preocupa era fonetica si deduc din informatiile „mintosilor” ca daca sunt atitea cuvinte de origine daca, in limba actuala, n-ar fi exclus ca limba lor sa fi sunat cam ca cea actuala, ba poate ca ne-am fi si inteles intre noi, cit de cit, daca am fi putut s-o punem de un telecon back in time. E, asta chiar ca ar fi fost interesant de realizat si zau ca as fi preferat o discutie cu stramosii decit asta, in compania cuneiformelor Hong Kong-ului.

Read Full Post »

Limbi


                    N-am de gind sa fac apologia limbii. Limbile daca nu sunt organe, sunt piscoturi (langue de chat). Dar pe linga aceste semnificatii de ordin material, ar mai fi si aceea care reprezinta o actiune si dupa care femeile se dau in vint, apoi in stamba, dar niciodata in laturi. Ei bine, nu ma voi ocupa de nici una din limbile de mai sus. Asa ca, ce-a mai ramas? Limba ca mijloc de comunicare.

                    Acum citva timp, in drum spre serviciu, ascultam o discutie la radio, in care comentatorii, anglosaxoni, erau contrariati de faptul ca nu’s ce italian s-a ofuscat ca ei, anglosaxonii,  pronunta cuvintele italienesti ca dracu sa-i ia. Ei si dupa ce-au scuturat ei subiectul, ca la pisoar, concluzioneaza cu remarca “I don’t get this language”, adica italiana. In acel moment mi-a crescut glicemia, pulsul si presiunea arteriala. Adica ce vreti sa spuneti mai trogloditilor? Voi care in afara de engleza nu stiti nimic altceva, de fapt nici pe aia ca lumea si care nu aveti inclinatii pentru limbi straine nici cit Turnul din Pisa, voi vorbiti de limbile latine care-s doldora de reguli de pronuntie. Voi a caror singura regula fonetica e “d-aia”, va plingeti ca nu intelegeti ce-i cu limba italiana?   La voi “a”-ul se pronunta-n trei feluri fara nici un fel de motivatie, regula sau logica. La fel „e”-ul sau „o”-ul. Asta ca sa nu mai vorbim de diftongi si triftongi care sunt complet la voia intimplarii. Pe astea cum de le pricepeti? Sau voi intelegeti numai ce-i de neinteles? Ce regula spune ca „enough” se citeste „inaf” iar „high”, „hai”? Te pomenesti ca limba asta a voastra, nu aia din gura pe care o izbiti de dinti si de palatina ca sa va pronuntati behaiala, o fi fo creatie a naturii sau una divina! Poate ca de fapt duminica in loc sa se odihneasca, Barosanu’ a creat limba engleza si de obosit ce-a fost, o fi zis “vorbiti-o si voi cum o fi, ca si asa nu conteaza” Si exemple de pronuntii aiuristice si lipsite de reguli, sunt cit sa umple pagini intregi de blog. 

                    Ce mi se pare insa ridicol, la anglosaxonii astia,  e faptul ca daca nu-ti proptesti limba-n dinti sau n-o scoti din gura de-un cot, cind le pronunti cuvintele, fac o fata de parca le-ai arata formula apei. Stiu ca e simpla, da’ nu si pentru ei. Ei nu stiu nici o formula. Singura pe care cred c-au retinut-o, e a energiei. Asta de cind a scos Mariah Carry CD-ul “e=mc2″ In schimb se mira ca altii nu le pricep pronuntiile lor handicapate, in alte limbi.

Read Full Post »