De ce oare nu putem iubi frumos? Oare dragostea genereaza in mod inevitabil si ura? Daca e sa ne gindim la fanatism si teroristi, nu am fi departe de adevar. Sau poate ca o dragoste exacerbata poate duce la acelasi paroxism la care poate duce ura impinsa la apogeu, caz in care dictonul „extremele se ating”, devine dureros de adevarat. Dar e oare vorba de dragoste si ura sau de dragostea de ura?
Toti stim ce s-a petrecut aseara la Ploiesti, unde o specie primitiva de suporter a intrat pe teren si a lovit doi jucatori ai Stelei. Nu stiu daca exista antecedente de aceeasi natura, cu exceptia celui in care Monica Seles a fost injunghiata de un neamt dement, dar ce mi se pare ciudat, e aceasta patima oarba pe care o genereaza fotbalul. Cine a participat sau a vazut fie pe stadion, fie pe la televizoare alte transmisiuni sportive, poate realiza faptul ca in niciun alt sport nu au loc astfel de incidente, desi nenorociti sunt peste tot.
Pe de alta parte, fotbalul nu e nici pe departe un sport care sa incite la violenta. Daca ne gindim la fotbalul american, la box, la full contact, care sunt sporturi singeroase, ne vom da seama ca fotbalul e doar un sport de scolarite, prin comparatie. Asta ca sa nu mai amintesc hockey, singurul sport, din cite stiu, in care bataia e permisa si penalizata doar cu doua minute de suspendare, in timp ce pentru acelasi lucru, ca fotbalist, te-ar fi suspendat vreun an de zile. Nu spun ca e normal, dar ce vreau sa spun e ca la aceste sporturi, nu am vazut violente intre suporteri sau ceea ce s-a intimplat la Ploiesti, desi mi se par mult mai instigante, prin violenta lor.
Iata doua mostre din NHL, unde nu apar incidentele la care am asistat aseara, iar confruntarile one on one, desi violente, nu produc razmelita ca la un meci de fotbal. Publicul isi incurajaza preferatul, iar combatantii, in general, si-o trag pina obosesc, dupa care uita si-si vad in continuare de meci.
Si nu numai atit, dar suporterii celor doua competitoare sunt amestecati prin tribune si fiecare-si incurajeaza echipa fara a sari la gitul celorlalti. Ba mai mult, fiecare poarta tricourile echipei favorite, ca sa fie clar pentru toata lumea cu cine voteaza. Ei bine, chiar si in aceste conditii, n-am vazut si nici n-am auzit de batai sau de invadarea terenului de joc sau a ringului de catre descreierati. Se pare ca pina si descreieratii sunt mai civilizati in alte sporturi.
Si atunci, va intreb, de ce in fotbal? O fac pentru ca eu nu reusesc sa gasesc, singur, un raspuns plauzibil si satisfacator. Cum de fotbalul atrage atit de multi dezaxati bolnavi de patima? E oare, dupa cum spuneam, o dragoste de ura?
VatiClanul Papal 
