Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘liceu’

As avea un raspuns


Ho, nu mai sariti cu gura pe mine ca lacustele! Stiu ca nu mi-ati pus nicio-ntrebare, dar asta nu se cheama ca nu pot raspunde unei intrebari prezumtive. Ca de pilda, ” nasul ti-e comparabil cu ala din gravatar?” Subliniez ca asta-i un exemplu de intrebare, nu cea la care voi raspunde. In schimb voi raspunde la cea imaginara, dar posibila.

Raspunsul ar fi, da. Dar evident ca dupa un raspuns atit de laconic, ar urma „si ti-a placut?” La care as raspunde cu ” sa mor daca stiu ce sa raspund!” Dar daca nu pot spune daca mi-a placut, pot spune cum a fost.

Eram printr-o clasa de liceu, dar mai mica de-a 11-a. Iesind de la liceu, impreuna cu Andrei, o luam spre Drumul Taberei 34, adica spre blocul lui. Eu locuiam in spatele Favoritului, la vremea respectiva. Dar pina sa ajungem, intilnim o „bucata” buuuuna! care se pare ca plecase de la acelasi liceu si mergea in aceeasi directie. Depasind-o, o-ntreb, poate din obisnuinta, poate din „timiditate” „tu tot la Andrei mergi?” Fata, fara sa clipeasca, ma masoara si raspunde cu aceeasi nonsalanta cu care fusese intrebata „astazi, nu, dar daca ma suni miine dimineata, cine stie?” Adica, wow! La asa raspuns nu m-as fi asteptat nici sa-l fi stiut in prealabil. Zic, „pai atunci asa ramine, te sunam miine, dar daca-mi dai numarul de telefon, ca din neglijenta l-am ratacit cu celelalte” Ride si zice: „cum adica „te sunam? amindoi?” Zic, „da!” Zice, „bine!”, moment in care primul ménage à trois mi-a inundat mintile, de nu ma mai intelegeam cu ele

A doua zi aveam scoala, dar cui sa-i arda de ea? O sun. Imi da adresa si sun din nou, dar  de data asta, la usa. Goala! Well, goala sub un halat de baie care i-a alunecat in mod accidental. E si dupa o cafea si-o zbenguiala, ne arde de limbi. Limbile ceasului, ca Andrei hotarise sa ma lase pe mine deschizator de drumuri si nici nu parea sa se grabeasca. Si uite asa, menajul la care visasem se transformase intr-o banala … posta. Asa ca, nemaifiind vorba de vreun menaj, am hotarit o a doua zbenguiala, in timpul careia suna si Andrei la usa. Dar intrucit era intirziat, am hotarit sa-l intirziem putin mai mult si ne-am vazut, in continuare, de vibratiile defazate la care ne supuneam benevol. In limbaj popular li se mai spune „contre”.

In fine, vine rindul lui. Dupa numai 5 minute iese-n curul gol soptindu-mi, „nu mi se scoala”. „Pai si ce cauti aici, dobitocule? Doar n-oi vrea sa ti-o scol eu” Se-ntoarce jenat si dupa ceva timp ies amindoi surizatori, ceea ce insemna ca reusisera s-o solidifice,  intr-un tirziu, si ca n-am fost singurul executat, in dimineata respectiva.

Mai tirziu am aflat ca fata o ardea cu italieni si alte natii, ceea ce ma face sa cred ca globalizarea fusese implementata inainte sa fie conceputa.

Asa ca, da, am fost la posta. Daca la postele de genul asta s-ar fi referit prezumtiva intrebare. Daca nu la astea, atunci ce rost ar fi avut intrebarea?

Anunțuri

Read Full Post »


Liceul a fost pentru mine o oaza de cunostinte, intr-un desert arid in informatii.  De fapt, daca stau sa-mi aduc bine aminte, a fost mai mult gaoaza, decit oaza, pentru ca studiul nu s-a axat pe programa comunista, ci pe alte programe mult mai atractive, pe care, ca autodidact ce eram, le concepeam cu truda si sacrificii. In fine, nu mai lungesc introducerea intrucit ma impinge cuprinsul de la spate.

Eram prin clasa a XI, cind, fiind proaspat exmatriculat din Liceul #33, pe motiv de absente, m-am vazut nevoit sa ma transfer, cu ajutorul unor „telefoane”, la Liceul #32, de care v-am mai povestit. Ce nu v-am povestit, e ca eram o gasculita de vreo citiva fosti colegi de scoala generala care in fiecare dimineata calatoream din Drumul Taberei, cu autobuzul 37, pina la Berzei, de unde unii urmau sa ia tramvaiul 20 spre 1 Mai, iar alti o ardeau pe jos spre Balcescu. Asa ca Berzei fiind punctul terminus al calatoriei in grup, cam aici se hotara programul zilei si cam de aici incepeau aventurile.

„Ce facem, bah, astazi? Eu am chef de baut” zice Ovi

„Pai atunci ce mai asteptam aici? Ca 20-ul ne duce la balamuc, nu la bautura” adauga Papa

„Citi bani avem?”

Si ne apucam de scotocit. Pina la urma stringem vreo 40 de lei. Bani insuficienti pentru dorintele noastre dionisiene. Numai ca Ovi avea un plan „B”

„Bah, uite cum facem. Luam un taxi, mergem la mine, luam cojocul lui taica-meu, il vindem in Lipscani si ne-nvirtim de vreo 500”

Bun, planul fiind aprobat de citiva musterii, Ovi, Cuti, Anda si Papa opresc un texiu si dusi au fost. Luam cojocul, pe care probabil ca Ovi cel batrin tocmai il acontase, ca prea arata nepurtat, si ne oprim in Gabroveni. Ovi, in costum de scoala, cu matricola pe un brat si cu cojocul pe celalalt, intreba trecatorii daca-i intereseaza chilipirul. Evident ca-i intreba p-aia care aratau a chilipirgii. Ei bine, in cincispe minute cojocul a fost maritat iar noi ne-am trezit cu vreo 550 de lei in cont. Asa ca, uite-ne in drum spre aeroport. De ce tocmai la aeroport, nu stiu, dar asta a fost propunerea si cum n-au existat obiectii, a fost adoptata. Ajunsi acolo, ne-a oprit potera la bariera sa ne intrebe ce treburi aveam noi la aeroport. Ovi, care era mai tupeist si care greu se pierdea cu firea, zice : „tov plutonier, avem o lucrare despre maretele realizari ale socialismului”

Otopeni-1969

Nu stiu sigur, dar cred c-am avut noroc, intrucit politistul i-a facut semn taximetristului sa treaca. Ajunsi in aeroport, ne-am dat seama ca nu era rost de baut, decit poate doar vreun Pepsi, preturile fiind total neprietenoase. In concluzie, am ars un suc si am sters-o. Ajunsi din nou in Berzei, nebauti si cu banii injumatatiti, dam navala in prima alimentara si ne luam citeva fiole pe care le ardem intr-un parc pe-o banca. Am baut cam pina s-a muiat banca sub noi. Anda, care doar s-a pupat de vreo doua ori c-o sticla, fiind cea mai treaza.

In acel moment Cuti preia initiativa. „Haideti bai in Cismigiu sa ne dam cu barca” Evident ca nici propunerea asta n-a intimpinat vreo contra, asa ca direct la debarcader ne-am oprit, dar dupa un drum extrem de anevoios si serpuitor. Luam barca si dai la visle. Cind ajungem pe linga un mal, aproape de Monte Carlo, tot Cuti, ca bag sama asta avea cele mai multe idei, zice: „Bah, eu as face baie” si pina sa ne opunem noi, il vedem sarind in apa, imbracat si cu capul inainte, ca la concursurile de inot. In apa n-a reusit sa intre complet, apa fiind doar pina la genunchi. Noi credeam c-a ramas lat, dar dupa doua secunde de confuzie, se ridica, cit era de-nalt si c-o mare pizda in frunte de unde i se scurgea o suvita considerabila de singe. Noi, vazindu-i fata plouata si la propriu si la figurat, plus tinuta flescaita, ne-am pus pe un ris sincer si zgomotos de dirdiia barca sub noi.”Bah, da’ ce bine-noti!” „Lu’ asta i-a venit ciclul la cap” „Sa-ti imprumut tamponul meu?” si multe alte comentarii urlate printre lacrimi de ris.

Da’ vezi ca beat, beat, ud, ud, cap spart, cap spart, dar de idei tot nu ducea lipsa. „Bah, sa va fut! Mai bine mergeam in Herastrau. Hai la scoala sa ma spal” Noi mai aveam putin si cadeam din barca de ris. Mistourile s-au tinut lant, cu atit mai mult cu cit ii crescuse un cucui  care-i schimonosea fata intr-un fel aparte. De aici avea sa i se traga porecla „unicornul'”

In fine-l urcam in barca, ne-ntoarcem la debarcader si plecam spre Balcescu unde tanti-sa era un fel de directoare adjuncta sau nu-s ce mama dracu era si aia. Intram in liceu si urcam scarile printre elevii care le coborau si care se uitau la noi ca la urs, mai ales la el care inca mai siroia de apa insingerata.

Cum-necum, ajungem la infirmerie si aia se sperie cind vede in ce hal arata. Eram cu totii binedispusi, duhnind a tutun si bautura. Nu stiu cum, nu stiu cind si de catre cine, directorul a fost informat si-l vedem deschizind usa infirmeriei, in timp ce gagica-l pansa pe Cuti. Cind ne vede in ce hal aratam, ne invita politicos „Treceti in cancelarie imediat. Voi doi cine sunteti?” ii intreaba pe Ovi si Papa. „Pai eu sunt mama ranitului si el e sotul meu” spune Papa aratind spre Ovi. In momentul ala, am izbucnit toti in ris, inclusiv infirmiera si bandajatul care gemea, „mama, mama sa nu ma lasi sa mor!” „Sunteti niste derbedei” mai urla directorul care nu gustase gluma. „Putiti a bautura si tutun. Las ca v-aranjez eu! De la ce liceu sunteti?” „Don director, sa stiti ca noi am baut doar ceai, putoare vine de pe hol si sa va spun drept, n-am vazut asa debandada ca-n liceul asta. Se fumeaza si se bea ca la meci. A propos, fumati? Doamna infirmiera, dati-i un Kent si lu’ don director, ca e suparat.” mai zice Ovi si plecam agale spre cancelarie. Cuti purta un mare turban alb  pe cap si cum era mai masliniu „bah, tu esti ala cu „rapirea din serai?” „Nu e bah, ca ala avea s-un cal intre picioare” „Pai el o fi fost modelul. Ia zi bah, tu le-ai pozat?”  si tine-o-ntr-un ris.

Ajunsi in cancelarie, lucrurile s-au derulat cu repeziciune. Directorul a pus-o de-o morala. si le-a promis o eliminare lui Cuti si Anda, iar pe Ovi si Papa i-a pirit directoarei de la „32”

Nu stiu voi, acum, dar noi, atunci, ne-am cam cocosat de ris. Pina la urma vestea, cum ziceam, a ajuns si la urechile lui Bughici, directoarea noastra care ne-a spus, a doua zi: „sa nu va mai prind ca va duce beti prin alte licee. Trebuia sa fi venit aici, nu sa ne faceti de ris prin tot Bucurestiul?” Si cam asta a fost tot.  Va spusesem deja ca liceu ca „32” nu cred sa fi existat pe undeva prin tara. Este c-am avut dreptate?

Read Full Post »

„32”


Liceul Nr.32 Bd.1 Mai

Nu stiu ce pozitii va trec voua prin minte, dar „32” nu era pozitie, ci liceu. De fapt era unul dintre cele sase licee pe care le-am frecventat si aprofundat, mai mult sau mai putin, de-a lungul timpului. Asta era un liceu pe la care s-au perindat multi copii de nomenclaturisti si chiar si cei ai primului nomenclaturist al tarii. Asa ca viata mai dulce ca la „32” nu cred sa fi existat pe altundeva, prin Romania.

Ora de chimie. Birloiu (profu’) ajunge, ca de obicei, la jumatea orei. Cind da cu ochii de noi, tot ca de obicei, zbiara cit il tin bojocii din capatul culoarului. „Bai elefanti bolnavi! Ce cautati pe coridoare? S-a treminat ora, boilor? Mars in clasa!” De fapt ora nici nu-ncepuse, dar in fine, intrind in clasa intr-o bulibaseala totala si-n hohote de ris, il auzim urlind din nou ” bah, va comportati ca niste cai injectati, huliganilor” si cu palmele infipte-n catedra si catalogul aruncat pe jos, ne expune onomatopeic, trairile interioare „Hua, Hua…!” Stiu ca nu va puteti imagina asa ceva, ca nici noua nu ne venea sa credem ochilor, la inceput, da’ asta era Burloiu, un dement, mai rau decit „pedagog de scoala noua”. Dupa ce ne huiduie ca la fotbal, timp in care noi ne udasem pe noi de ris, pune-o frina brusca si coteste apostrofarile catre favoritul lui „Popa, iesi afara. Hai gata, du-te fumeaza, fa ce vrei, numai sa nu te mai vad in fata ochilor.” „Da’ don profesor, ce-am fa…?” ” Afara derbedeule, ca nu te mai suport” In aceleasi hohote de ris, Popa paraseste clasa iar Birloiu se linisteste „Ionescule, care tocmai aduna catalogul de pe jos, ce ati avut de pregatit pentru azi?” La aflarea lectiei de zi, se dezlantuie din nou aratindu-ne cu degetul ca la abator. „Tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu si….tu, la tabla!” Coada osinditilor se-ntindea pina-n fundul clasei. „Tu vorbesti de X, tu de Y, tu de Z… samd” pina ne termina.

De multe ori repeta subiectele, astfel ca trei elevi prezentau acelasi lucru. Dupa ce le aloca, primilor, cele patru sferturi de tabla, se aseza in dreptul ferestrei, cu picioarele larg desfacute, aplecat cu coatele pe pervaz si cu palmele facute caus, cam ca ochelarii de cal, privind afara-n gol. Noi, la tabla, scoatem cartile de sub haine si dai si copiaza, de nici virgulitele nu ne scapau. Apoi incepeam, invariabil, bataia cu cei din banci (bataia ghemotoacelor de hirtie). Intr-un tirziu revenea si Birloiu din visare „Ce-aveti bah, descreieratilor? Va crapa capu’ de chimie?” si incepea sa asculte. Fiecare-si citea subiectul intorcindu-se la clasa dupa fiecare fraza, pentru a primi aprobarea verbala a colegilor „bine ba” „esti tare!” „ai pus-o” „ce cap mare ai!”si altele pe care Birloiu parea ca nu le aude, desi se auzeau pina pe coridoare. „Ba, asta numesti tu lectie-nvatata? Treci la loc. 6. Esti un dobitoc.” E si o tinea tot asa, din dobitoc in dobitoc, pina ne termina. De mentionat ca fetele aveau un tratament preferentiat. Cu ele se purta fara repros, de parca era altu’, nu dementu de zi cu zi.

Anyway, din cauza ca ne asculta la gramada fara a consulta catalogul, unii aveau cite zece note, altii de loc. Eu, care mai si chiuleam, aveam rubrica imaculata. Asa ca o data, pentru a avea turbatul cu ce sa-mi incheie media trimestriala, mi-am luat 6-le, ce-l de toate zilele si m-am asezat din nou la coada pentru un bis. Cind mi-a venit rindul a doua oara, Birloiu ma priveste ca si cum m-ar fi vazut pentru prima data si imi indica subiectul, dupa care se duce la fereastra, reluindu-si postul si pozitia de veghe. Eu copiez subiecutul cu devotament, dupa care ma asez in prima banca unde era un loc liber si incep sa discut cu colegul si cu cei din jur. Dupa vreo cinci minute, isi revine si Birloiu in simtiri cu un oftat adinc si intorcindu-se catre tabla, zice „bine, deschideti caietele, astazi va voi preda X” Toti au ramas masca, observind ca timpitul uitase de Papa si incercind fiecare, pe limba lui, sa-i aminteasca de mine. Birloiu neintelegind ce se intimpla a inceput sa ne faca elefanti bolnavi si cai injectati, ca de obicei. In fine, ma ridic si-i spun ca eu tocmai terminasem subiectul. „Pai si de ce nu erai la tabla? Credeam ca… aaaa … da-i drumu!”

Ma asculta, ma face dobitoc, imi anunta 6-le de rigoare, dar cind sa-l puna-n catalog, vede ca mai era o nota cu aceeasi data. Se uita incurcat la nume, ma masoara, rasfoieste catalogul, isi drege vocea si vadit stingherit, ma intreaba „mai stii pe ce data te-am ascultat ultima oara?” Toata clasa era pe sub banci de ris, ceea ce m-a determinat sa-mi joc sansa. „Cum cind? Data trecuta cind mi-ati dat un noua si m-ati dat de exemplu?” In acel moment clasa a amutit in asteptarea furtunii.  Lui Birloiu-i iesisera ochii din cap ca la melcii de gradina. La el 9-le era nota pentru gagici, nu pentru elefanti bolnavi, ca mine. Dar cum s-o intoarca cind el nu stia ce se intimplase cu zece minute-nainte? „Da, parca-mi aduc si eu aminte, desi aici vad ca ai un sase, cu data de astazi. Esti sigur ca ti-am dat noua?” „Don profesor, cred ca aia-i nota vreunui coleg pe care l-ati ascultat astazi si din greseala mi-ati trintit-o mie. Tot asa cred ca ati uitat sa-mi treceti si noua-le, pentru care am invatat zi si noapte” Tacerea a mai continuat o secunda dupa care s-a dezlantuit un adevarat vacarm intru sustinerea afirmatiei mele. ” Hm, da! Ai invatat pe dracu, dar daca ti-am dat noua, probabil ca ori eram beat, ori te-am confundat” Din acel moment am urcat, fara merit, dar cu mult tupeu, in elita chimistilor clasei a XI-a A si desi performantele nu-mi erau mai spectaculoase, nivelul notelor mi-a crescut de la 6 la 7.

***

Un alt moment de paralizie a fost la un extemporal. Birloiu avea obiceiul sa alerge, efectiv, printre rinduri pentru a nu fi copiat. Evident ca era de risul curcilor, mai ales cind se intimpla sa se impiedice. Evident ca din cind in cind mai poposea pe pervazul lui preferat si atunci toate cartile ieseau la iveala, altfel, n-aveai nicio sansa. In general cine nu reusea sa copieze si nici nu era vreo Marie Curie, nu lasa extemporalul pe catedra, cind iesea din clasa. Numai ca o data, cind Birloiu a fost in mare forma si si-a dat kilometrajul peste cap, alergind in susul si-n josul clasei, mai tot timpul, pe catedra ramasesera doar vreo cinci extemporale, din 30, cite ar fi trebuit sa fie. In fine, iesim si ne vedem de ale nostre. La urmatoarea ora de chimie, Birloiu intra nervos „sunteti niste netrebnici, niste hoti, niste haimanale! Boilor! Sa-mi spuneti unde va sunt extemporalele” Dupa ce ne-a luat pe fiecare la intrebari si dupa ce toti i-am spus ca noi le lasasem pe catedra si ca el le-a ratacit, a ajuns si la Popa, febletea lui.

„Bah dobitocule si tu ai lasat extemporalul pe catedra?”

„Da don profesor, l-am lasta pe catedra peste celelalte extemporale, sa moara mama!”

” Cum sa moara ma-ta, mah handicapatule, pai ce vina are ea ca tu esti un hot s-un cartofor?”

„Pai stiti, mama e moarta deja.”

In momentul ala ne-a bufnit pe toti risul, stiind-o pe doamna Popa care nu era moarta absolut deloc. Dar pentru a pune definitiv bomboana pe coliva, Burloiu zice, din putul gindirii lui demente.

„Da? N-am stiut. Atunci e-n regula”

Evident ca risul a atins paroxismul in momentul ala, mai ales ca Birloiu se uita cu un profund dispret si ura la noi, neintelegind ce e de ris in faptul ca madam Popa era moarta.

Asta era Birloiu, o specie aparte, unica. Poate de aceea imi amintesc doar de el, nu si de ceilalti profi. Cu toata nebunia, noua ne era tare drag intrucit, desi ne facea albie de porci, la orele lui era un adevarat dezmat si balamuc.

 

Read Full Post »


1. Ion Buzea – E lucevan le stelle http://ionbuzea.com/assets/flash/IonsPlay

 Pina printr-a sasea – Asta a constituit perioada de culturalizare fortata. Papa, mai de voie, mai de nevoie era tirit de parinti la mai toate operele si operetele. Mai tirziu, dupa atita infuzie prin perfuzie, i-a intrat in singe. Tot atunci a fost dat la pian de trei ori, la vioara o data, o data la germana si a frecat bancile Ioanidului cu Madame Puica si limba ei franceza, care l-a ajutat mai tirziu sa invete mai usor french kissul si sa se couche avec une parisienne.

 2. Remo Germani – La ragazza del mio cuore sei http://www.youtube.com/watch?v=TofC-RTVzW8&feature=related

Clasa a patra – Papa isi trage prima pereche de evazati, de o umple pe ma-sa de nervi si pe prieteni de invidie. La ora de sport se sare calu’. Papa il sare, ca si acum, de-si rupe noada, figurativ vorbind. Vedetele clasei planuiesc ca in aterizare, cind  profa incerca sa ii asigure, s-o apuce din “greseala” de tite (mari nene !!!). Primii doi, fie ca le-a fost tirseala, fie ca n-au nimerit, desi era cam greu, rateaza, in schimb papa i-a luat in plin si din prima, drept pentru care a fost considerat “vedeta vedetelor” iar maica-sa a fost chemata la scoala a doua zi. S-a lasat cu chiote si artificii. A, sa nu uit, al ptrulea n-a mai avut ce apuca, ca profa de atitea asigurari, nu s-a mai simtit in siguranta.

 3. Beatles – Let it be  http://www.youtube.com/watch?v=j9SgDoypXcI

Clasa a sasea – Gajuri, ruleta, primul chiul  si primul contact cu o jartea penala. Un fel de balaceala cu tremol si gidilici placut, dar inexplicabil.

 4. Jane Birkin & Serge Gainsbourg – Je t’aime…moi non plus http://www.youtube.com/watch?v=sHiMDB19Dyc

 Clasa a opta- Petreceri, tigari, stranduri si o prima relatie serioasa de patru luni si cu de toate. Tot atunci se intimpla Woodstockul cu make love not children, rock, flori si hippies.

 5. Led Zeppelin – Whole Lotta Love  http://www.youtube.com/watch?v=kht5G9PLC0s&feature=related

Clasa a noua- Intra papa la liceu si-n discoteci. Intra adesea si-n biroul directorului din diverse pricini. Orele de desen erau un deliciu. Profa, Samson, era o femeie la vreo 50, careia ii lipsea o lentila. Arata ca toti dracii. Ora decurgea dupa cum urmeaza: noi, fitosii clasei, aveam hainele intoarse pe dos, parul vilvoi si invinetiti pe la ochi cu creionul. Cum intra Samson tabaram pe ea sa ne invoim ca ne-au batut aia dintr-a doispea. Fotescu ma injura cit il tineau plaminii de pizda mamii, ca-i luasem echerul. Piticu (1.90) batea-ntr-o toba de pionieri prin fundul clasei si striga la fel de tare “Samson, curva mica, militia te maninca”. Grisina, unu’ dintre fitosi, e chemat la catedra cu blocul la verificat. Pe bloc scrisese si el, ca tot elevul constiincios, George Harrison. Samson urla si ea cit o tin bojoci, ca sa acopere vacarmul “Vladescu, asta nu e blocul tau, cine e George Harrison?” Noi ne-am udat instantaneu intre picioare. “Radulescu (Piticul) te duc la director daca nu te potolesti cu toba aia, ca mi-ai distrus creierii” “Papusica, daca vrei sa mergem, te duc eu in brate, dar dupa ce spui DA”. E si uite asa a trecut a noua.

 6. Redbone – Witch queen of New Orleans  http://www.youtube.com/watch?v=eB2X0404RRU&feature=related

O clasa prin liceu – Papa a inebunit. Chiuleli, baruri, petreceri, restaurante exmatriculari, discoteci, piscina Lido si Flora, reinmatriculari. Femei am spus ?

 7. Lucio Batistti – Pensieri e parole  http://www.youtube.com/watch?v=LwGoJduGACc&feature=related

Intr-unul din cele sase licee (33, 32, Arghezi, T. Vladimirescu, M. Vitezu, D. Bolintineanu) – Casele de creatie de pe Cumpatu – Impreuna cu Tony, DJ-ul din Universitas si doua gagici, papa-si serbeaza a 18-a primavara in figuri. La restaurantul vilelor care era mai la vale, papa cade-n limba. Fata era cu alt grup, dar si-au schimbat totusi numere de telefon pe pitici, sa nu se prinda oficiala, care s-a prins in drum spre casa. Ajuns in Bucuresti, dupa doua trei intrevederi patimase, papa da-n clocot, zdrente de indragostit.

 8. Los Pop Tops – Mamy Blue  http://www.youtube.com/watch?v=nwVfci-YtMM&feature=related

Care liceu?- Litoral, femei, multe femei, toata Scandinavia, Olanda, Germania, de la 15 la 45, rom-cola, discoteci, trei pachete de Marlboro pe zi, Rexona, valuta, toale, Paradis (Jupiter), International (Olimp), sex, mult sex si alte nenorociri. Noptile erau zile, zilele erau duminici, iar ceasuri nu existau. Sa tot traiesti !

9. Patti Labelle – Lady Marmalade http://www.youtube.com/watch?v=j5NEt29uRHI&feature=related

Litoral – Papa se combina, pe bune, cu o grecoaica si viseaza Athene si Aphrodite din arestul Militiei Neptun, de unde-l scoate ma-sa tuns, kalashnikov style. Altfel spus, cu ceafa pina-n virfu’ capului. Din acelasi sejour si aceeasi Militie si-a tras si-o interdictie pe Litoral. Interdictia era pe tot anul, dar papa a incalcat-o dupa o saptamina pentru a-si manifeta in mod plenar protestul fata de hotarirea abuziva de-a se pedepsi traficul de valuta.

10. Bee Gees – Stayin’ Alive http://www.youtube.com/watch?v=YQGQHSE-eLg&feature=related

Salonul Spaniol (Caraiman), Cina, Athene Palace si Dorobanti – Distractii in disperare. Disperarea maica-si. Ca el era linistit, dar nedormit. De la 6pm la 3am era pe traseu. In fine, vine martie si cu el, cutremurul, care ne-a reamintit ce impotenti suntem in fata parintelui unic. Amanunte intr-un post viitor.

11. Arabesque – Friday Night http://www.youtube.com/watch?v=60a6LpB4zZ8&feature=related

Facultate – Papa, dupa ani lungi de liceu, intra din prima la FUT (Utilaj Tehnologic). Si de cum intra, le ameteste pe studente cu toale, parfumuri, caramizi si fite de bonjourist reactualizat. Pe aia de chimie, n-a reusit s-o abureasca. A reusit in schimb sa-i creeze niste reactii chimice, care au determinat-o pe femeie sa-l dea afara de la curs. Anul il trece in toamna, toamna in care se combina cu o frantuzoaica, agatata-n Athene. Singurul lucru notabil, pe linga faptul c-a trecut-o din prima seara la “rezolvate”, au fost scrisorile in care-i baga de fiecare data “je te bese mille fois”, in loc de je t’envoi mille baisers. Asta in traducerea stradala ar fi insemnat, “ti-o trag de mii de ori” de se strimba aia de ris, impreuna cu prietenele, citind epistolele papei.

12. Alice – Per Elisa http://www.youtube.com/watch?v=Yv3wl1uadXI

Sesiuni, baruri de noapte, poker, valuta , bairamuri, bridge, restaurante, Snagovuri, arabi, negrii, masini, fite, militii, Cuca, alte femei. Viata adevarata si peri albi iesiti din cauza examenelor! Papa se baga cu o blonda tare de la Sala Palatului, care poseda o gaoaza de vis si niste buze, de le puteai usor confunda cu labiile mari. Amoruri, vile la munte, bot in bot si-n savarina, discoteci seara de seara, in doua cuvinte, dragoste mare. Vine vara. Fara intrebari si explicatii, fata pleaca la mare. La citeva zile, pleaca si papa la aceeasi mare. Ajunge, ia pulsul grupurilor de nordice si-ntr-o seara intra cu norvegianca-n Intim (Raimbow) unde da nas in nas, in holul de la intrare, cu pasiunea blonda. Asta, infasurata toata in cracile unui italian, care-i sugea limba cu amigdale cu tot. Ne privim incurcati, dar dupa ce ne dezcurcam, ne umfla risul. “Iti face chemare?” “Azi am agatat-o, n-am pus problema inca. Tu?” “Il pasez. e si taran si amarastean. Suna-ma cind ajungi acasa”

13. Lionel Richie – Hello http://www.youtube.com/watch?v=PDZcqBgCS74&feature=related

Sfirsit de Facultate – O danseaza, la o petrecere, cu ocazia sfirsitului de chin, pe fosta colega de grupa, care-i era amica si chiar confidenta si pe care de mult vroia s-o faca si ca fraierul, nu incercase niciodata. Melodia lenta, papa incins si solidificat beton, tupeul cit betoniera, colega putin fisticita, dar indragostita, succes total.

14. Mendelssohn – Wedding march http://www.youtube.com/watch?v=4eX-pxY6Mek&feature=related

Un an mai tirziu – Papa s-a casatorit cu succesul total de la punctul 13 si s-a rupt filmul cu ruptu-n figuri, pentru urmatorii 25 de ani. El o iubea si o dorea. Ea il iubea si il dorea. Pina si socrii il iubeau si doreau, cam cum iti doresti o hepatita. Colegii s-au inchinat indelung, desi toti necredinciosi. Toata lumea-si rinjea coltii. Nu se stie din ce motive, nimeni nu se intreba cum a pus ea mina pe el, ci numai cum a pus el laba pe ea? Pina la urma si-au rupt toti coltii-n fesele lui.

15. Bobby McFerrin – Don’t worry, be happy! http://www.youtube.com/watch?v=yjnvSQuv-H4

Spitalul 23 August – Se naste Piratul. Am copil. Cum, nu mai sunt eu copilul? “Vai mama ce frumos e, seamana cu tine!” Trebuie precizat ca Piratul era rosu la fata, mic, cu o zbirna respectabila si schimonosit la fata ca un broscoi in crampe. “Cum mama, in halul asta arat eu?” In primii doi ani am avut mare grija de el. Odata l-am bagat cu fata-n craci, incercind sa-i arat lacul. Alta data si-a luat un candelabru in cap cind incercam sa-l invat sa zboare. Ei si pentru ca m-am dovedit asa indeminatec, am fost numit sergent de servici pe bucatarie suprimindu-mi-se dreptul de a ma mai atinge de copil, nesupravegheat.

16. Fine Young Cannibals – She drives me crazy http://www.youtube.com/watch?v=S_wzi-kTVOI

Canada – Papa trece girla si-si incepe periplul Nord-American cautind de…munca. Paradoxul paradoxurilor! Sa te duci la dracu-n praznic, ca sa cauti ce urasti cu pasiune.

Epilog cu concluzii

17. The Temptations – Papa was a rolling stone  http://www.youtube.com/watch?v=jgcbxAea1Is&feature=related 

Povestea continua, dar nu pe blog

Read Full Post »

54 part 1


studio54Nu crocodililor, titlul n-are nimic de-a face cu pozitiile Kama Sutrei, nici cu football-ul american si nici cu vreun pasaj Biblic. E pur si simplu vorba de Studio 54 din New York si mai precis, de perioada anilor ’70. Nu, nu din America, ca pe atunci America era doar un vis frumos pentru noi, cei cu gind de duca. E vorba de anii ’70 petrecuti in Romania, unde viata de adolescent era dementiala, daca n-aveai opinii politice sau daca aveai si le pastrai pentru tine. Si cum eu n-aveam, ba s-ar putea spune ca faceam parte din tagma celor din imediata apropiere a privilegiatilor, am beneficiat de o adolescenta pe placul meu si-a multora ca mine.

Am ales acest titlu doar pentru ca tocmai am vizionat filmul pentru a en-spea oara si pentru ca acest Studio 54 a fost si va ramine un simbol al muzicii disco si-al acelor vremuri pe care am avut norocul sa le traiesc in direct. Spun asta, pentru ca  eu viata am inceput s-o traiesc din plin, abea de prin ’70. Atunci pot spune ca am dat cu nasul, dar si cu capul (si nu de putine ori), de ceea ce parintii mei numeau „destrabalare”. O data cu liceul au inceput chiulurile, eliminarile, exmatricularile, inmatricularile, fumatul, alcoolul, beletristica serioasa, scandalurile in casa, noptile „pierdute”, bisnita si discotecile. Cu sexul facusem cunostinta mai devreme, ca asa sunt eu, precoce. Cu toate acestea, pina atunci consider ca fusese doar o labareala inocenta, dar din care era totusi sa ma aleg cu un papa mic. Tot atunci am inceput-o si cu discotecile. Dar s-o luam pe rind.

Terminasem a  opta si cu un efort minim, intru la liceu. Liceul # 33 din cartier, pe care pina sa-l incep  mai aveam de parcurs o vacanta de vara. In acea perioada si la acea virsta, combinatiile se realizau  intre blocuri, unde ne petreceam mai tot timpul liber. Coincidenta, sau poate Nationalizarea, au facut ca natalitatea s-o ia razna prin ’55. Acest fenomen social de fut masiv al maselor, a facut ca marea majoritate a pustimii din blocurile OD1, OD2 si P1, din spatele „Favoritului”,  sa fie cam de aceiasi virsta si extrem de numeroasa. Activitatile noastre principale erau cititul, fotbalul si gajurile.

Daca pe prima o faceam doar pentru a epata si-a face fata conversatiilor de la care nu ne puteam sustrage fara a fi aratati cu degetul, in schimb pe a doua o faceam din pasiune si dorinta declarata de-a deveni vedete. In privinta gajurilor,  lucrurile erau diferite. Pe astea le traiam cu o intensitate frenetica si profunda, pina-n adincul sufletelor noastre incandescente. Si cum french kiss-ul fusese deja descoperit, ne trageam neica niste limbi in gura care, de atita pasiune, aduceau mai degraba a tubaje stomacale.

Intimplarea face ca doua tipeze, n-as zice frumoase sa te dea pe spate, dar bune rau si imbracate paralizant, care ne taiau pe toti la capitolul emancipare,  ne-au atras atentia si interesul in mod deosebit, mai mult decit o faceau cele din leatul nostru. Bineinteles ca astea nu participau la jocurile noastre puerile de gaozari, dar le vedeam in fiecare zi plecind, venind si iar plecind, fara a sti unde, dar cu dorinta declarata de-a afla.  Ei si cum incepusera sa-mi cam sfiriie calciiele, m-am apucat de investigatii in urma carora aflu ca fetele frecventau zilnic  „Ligheanul” (strandul din Doctor Staicovici) si discotecile din centru’ Bucurestiului.

Asa ca, incep o campanie asidua de racolare a altor gaozari, pentru o descindere in locul in care toate gagicile se aratau doar in chiloti si sutiene.  Cum am mentionat „tinuta sumara”, cum am umplut troleibuzul de musterii.  Problema e ca tipezele erau intr-a noua sau chiar intr-a zecea, ceea ce ne definea pe noi drept mucosi. Dar spre deosebire de alti mucosi, eu aveam un mare atuu. Posedam un tupeu cit troleibuzul 84, care ne ducea in Doctor Lister, de unde ajungeam in Doctor Staicovici la strand. Cred ca la vremea respectiva aveam mai mult tupeu decit calitati, dar tocmai din acest motiv mi se cam rupea de ce zice unul si altul, atita timp cit eu aveam un scop bine definit in creieri.

Evident ca odata ajunsi la strand, nu ne-am asezat pina nu le-am gasit pe cele doua gratii. Cum le vad, cum dau navala, desi nu mai vorbisem cu ele pina atunci „Ah, ce placere! Ce faceti fetelor, m-asteptati de mult?” Evident ca tipezele ne-au recunoscut si ne-au trintit un „buna” indiferent, stinjenite de prezenta unui grup de putoi si putoaice (!?!) in preajma lor. Si dupa ce si-au rotit amindoua ochii-n cap ca stergatoarele de parbriz, si-au soptit ceva si-au inceput sa chicoteasca vesel, ridicindu-se in acelasi timp si indreptindu-se spre piscina. Eu, care numai de ochii lor jucausi nu-mi ardea, atent fiind la partea dezgolita a sinilor, la proeminenta sfircurilor infiorate de racoarea diminetii si la excitanta imbinare a picioarelor cu trupul, arunc in urma lor suficient de tare ca sa fiu auzit „ce bine va sta dezbracate! eu v-as tine asa o viata-ntreaga”.  La care tipele se intorc spre mine cu niste ochi basedowieni cit sarmaua si bufnesc intr-un ris sincer cu care se si departeaza.

Dupa ce-au revenit, cred ca le-am facut capul avion, desi aparent se dadeau absente. Asta nu inseamna ca ma ignorau complet, dar desi rideau si-mi aruncau cite un raspuns sau o replica, o faceau numai cu capul intors, si privirea-n salcii. Evident ca la urmatoarea intrare-n bazin am fost prezent, stiut fiind ca in apa le poti palpa fara a risca vreun repros.

Chiar asa, de ce oare daca pui mina pe o tipeza, in apa fiind, nu se opareste asa cum ar face-o daca actiunea s-ar petrece pe uscat? Adica vreau sa spun ca le-am luat si-n brate si de tite si de cur, fara sa ma aleg cu vreo palma, oferindu-ma sa le destainui cite ceva din tainele inotului pe care-l stiam cit sa nu ma-nec, dar care lor le era complet strain.

In fine,  spre surpriza generala, a celor care-mi urmareau evolutia cu interes, fetele au fost binevoitoare in apa si nu s-au aratat la fel de distante ca la primul contact.  Dar n-as putea spune ca in continuare mi-au alocat atentia de care ma simteam indreptatit, ca profesor de-not. Ba mai mult, una dintre ele, s-a simtit lovita-n pudoare de palparile mele febrile si nu mi-a vorbit tot restul zilei. Chestiunea m-a lezat peste masura, dar asta doar vreo citeva zile pina cind m-am trezit rugat sa-i mai arat cum e cu bras-ul.

Curios lucru, de data asta n-a mai reactionat in nici un fel „sprijinului” meu, oferit benevol. Din acel moment am stiut ca situatia e sub control si ca-i doar o chestiune de timp pina va deschide picioarele … dupa cum cerea stilul bras.

Asa ca dupa vreo luna de asedieri continue si mozoleli interminabile, urmate de dusuri reci care sa-mi atenueze durerea sub-abdominala, reduta a cedat si asa mi-am putut infige victorios steagul, ca dorobantul lui Alecsandri, patind cearceaful ma-sii. Problema e ca atit ea cit si eu, eram novici in materie de futuri si cicluri menstruale, drept pentru care, ne ardeam pe unde ne prindeam, pina cind din virgina, era s-ajunga direct lauza. Noroc cu amica ei care avea un unchi vraci si care ne-a rezolvat abcesul, explicindu-ne totodata si cum e cu ovulatia.

Cert e ca o data cu inceperea liceului, am „inceput” si discoteca, a carei programa ma atragea mult mai mult decit cea de liceu, motiv pentru care am frecventat-o cu mai multa constinciozitate. Fetele „semnau condica” in discoteca Universitas din Schitu Magureanu si acolo m-au dus si pe mine pentru a-mi face ucenicia. Cum „Creata”, nepoata vraciului, era combinata deja cu Tony, unul dintre DJ, accesul meu in discoteca nu a intimpinat nici un fel de obstacol. Mai mult, m-am si imprietenit cu Tony si am ramas prieteni si dupa ce idilele cu cele doua gratii luasera sfirsit.

Va urma

Read Full Post »