Asta e si de ce n-as recunoaste-o? Iubesc femeia. Si as minti daca as spune ca n-au fost momente, cind venind vorba de homosexuali, nu m-as fi gindit cum e posibil, barbat fiind, sa te atraga un alt barbat. Ei bine, spre dezamagirea lui Elton John, pot spune, fara ezitare, ca doar gindul imi produce repulsie, da’ pai punerea lui in practica. Mi se pare o combinatie absolut scabroasa. Si nu ma refer doar la fut, in sine, ci la o relatie in full, sentimentalo-amoroaso-sexuala. Ce e totusi foarte ciudat, e ca pe lesbiene le accept. Alea nu-mi produc repulsia de care vorbeam. Ba as zice, dimpotriva. Poate si pentru faptul ca ma simt atras de acelasi simbol, ♀ , ca si ele. Dar cu toate ca nu ma deranjeaza giugiuleala lor, casatoreala intre doua femei mi se pare a fi antisociala si de aceea, poate, n-o accept. De barbati nu mai amintesc pentru ca am fost, zic eu, destul de clar in exprimare.
Asta nu inseamna ca sunt retrograd si nu accept fenomenul, care oricum nu reprezinta vreo noutate, (intrebati-l pe Caligula) sau ca i-as condamna pentru orientarile lor contra-naturii. Nu, n-am nimic cu nimeni. N-au decit sa se homosexualizeze si lesbianizeze pina li s-or sterpezi dintii-n gura, dar ca aceasta combinatie e o normalitate si ca ar trebui recunoscuta ca familie, mi se pare a fi peste poate. Asta pentru ca familia, in intelesul termenului, e compusa dintr-un barbat si o femeie care pot deveni tatal si mama copiiilor lor, nascuti sau adoptati. Ne apucam acum sa schimbam sensul termenilor de dragul unor preferinte sexuale anormale?
Casatoria este un conventionalism, e drept, dar asa cum a fost conceputa, presupune doua persoane de sex diferit. Asa ca, daca doresc o uniune certificata si recunoscuta ca atare, sa-i spuna „dicktodick” pentru ei si „cantoncant” pentru ele sau mai stiu eu cum doresc ei sa-i spuna, dar in niciun caz „casatorie”. Aceasta uniune, in acceptiunea mea, n-ar trebui sa aibe un statut social si legal, atita timp cit are un caracter antisocial. Spun antisocial pentru ca o astfel de uniune este in imposibilitatea de-a procrea, de-a participa la mentinerea si perpetuarea rasei umane. Pentru ca daca ei reprezinta o normalitate, asa cum pretind, si daca toti am fi „normali” ca ei, e posibil ca intr-o suta de ani Pamintul sa fie ca-nainte de aparitia omului. Bun, ei spun ca pot procrea in eprubete, sau prin insamintare artificiala cu sperma unui oarecare de pe strada. Asta la lesbiene, dar la homosexuali cum ar fi? Angajaza o nascatoare? Si hai ca asta e posibil, daca-i vorba de un cuplu, hai doua, dar la scara mondiala, cum draci se va putea realiza? Si oricum ar fi, asta poate fi numita normalitate? Poate pe Venus sau Marte, dar nu pe Pamint. Nici acum, nici niciodata.
Dar daca homosexualitatea e … „normala”, de ce n-ar fi si incestul, necrofilia sau zoofilia? Alea nu sunt tot preferinte sexuale, generate de oarece sentimente reale, dar si anormale? De ce adica n-ar pretinde si aia sa fie acceptati de societate? Pe aia de ce sa-i discriminam? Ca miine, sigur, vor cere si ei dreptul legal de-a se casatori cu ma-sa, tac-su, cu vreun mort mai aratos sau c-o jivina cu coapsa fina. Ba mai mult, n-ar fi axclus ca si onanistii sa-si doreasca o recunoastere si legalizare a casatoriei unei doamne cu un vibrator sau a unui domn cu mina lui dreapta. Si atunci, ma-ntreb, unde draci ajungem, ca societate?
As compara acest fenomen cu orice alt flagel care decimeaza societatea umana. Si asa cum luptam impotriva molimelor, ar trebui luptat si impotriva homosexualitatii. Dar nu prin forta, ci prin educatie. Din pacate, educatia actuala e taman pe dos si nu ma refer la cea musulmana, ca la aia sunt casapiti pe loc si fara judecata. Dar educatia, asa zis, crestineasca, care te indeamna sa accepti o astfel de orientare ca fiind fireasca, cu aia cum ramine? Pina si unele religii au inceput sa accepte bulangeala. Asta pe linga faptul c-o si practica. Si nu numai atit, dar o educatie anti ar fi considerata discriminatorie si ca atare, condamnabila. Nu-i asa ca s-a cam intors lumea cu curu-n sus, if you know what I mean by that.
Si uite cum, din bulan in bulan, am ajuns la final, dar totodata si la subiectul care a stat la baza acestui discurs si anume, plebiscitul la care au fost invitati romanii pentru a aproba sau respinge recunoasterea casatorelii intre doua persoane de acelasi sex. Parerea mea sincera e ca nu-i inteleg rostul. Mai mult decit atit, mi se pare a fi o cheltuiala, si nu mica, absolut inutila, ca multe alte cheltuieli savirsite de toate guvernele care s-au perindat prin Palatul Victoria. Cind vreodata va exista o majoritate care sa parafeze o astfel de practica, oricit de liberala ti-ar fi mintea? Parerea mea e ca niciodata, indiferent de cite organizatii ale drepturilor omului vor sustine ideea. Si pentru ca a venit vorba de drepturile omului, oare copiii acestor anormali, infiati, insamintati sau eprubertizati nu au si ei drepturi? Dreptul de-a avea o mama si un tata? Nu doi tati sau doua mame, bramburiti din punct de vedere mental, sentimental si sexual. Pe ei i-a intrebat cineva? Sau sunt doar victime colaterale si-n concluzie au doar obligatia de-a accepta situatia data, fiind lipsiti de drepturi?