Vine, vine si … s-a dus

Dupa zeci de milioane cheltuite cu vizita lui Papone, intrebarea ramine.  Cu ce s-a ales poporul roman? Papa trece, Daniel ramine. Buna afacere! Mai bine-l lua cu el. Si pe Danny si pe toate celelalte stafii negre si barboase care-l insoteau. Da, dar problema e ca am fi ramas fara pastori si din lipsa de GPS-uri, car’ va sa zica, „turma” ar fi fost complet dezorientata, mai ales ca suntem ortodosi ca estul, nu catolici ca vestul. Asa ca parazitii astia care stiu doar sa suga, ne-au ramas in gestiune, dupa ce si-au luat limba-n gura cu Papone. Si v-as ruga sa apreciati faptul ca nu i-am mai numit capuse si lipitori, desi ei exact asta sunt.

Unii spun ca vizita asta e o recunoastere indubitabila a Romaniei europene. Si aici trebuie sa le dau dreptate intrucit nimeni nu ne stie din manualele de geografie. Ei neavind asa ceva. Daca s-a auzit de Romania, a fost din stirile media si din sport, care continua sa fie singurele izvoare de cunoastere a existentei Romaniei. Ca mai incurca ei Bucurestiul cu Budapesta si Transilvania cu Ungaria, e alta discutie, dar sursa principala ramine media si sportul. Ba pardon, mai sunt si tiganii care ne poarta numele-n lume cu mindrie nationala, de fug toti din calea lor. Dar acum s-a schimbat situatia. Acum Papa s-a intilnit cu mai marii tiganimii romane, ceea ce le confera, astora de pe urma, un cec in alb. De-acum pot fura linistiti, avind binecuvintarea apostolica.

Mesajul Papei a fost unul singur si-apasat. „Hai s-o punem impreuna!” Ce-o fi vrut sa spuna? El stie, dar daca e sa-i politizam mesajul, ca de fapt nu e nici pe departe vreun „sfintul parinte”, cum il alinta lumea, ci un politician ca toti ceilalti, as spune ca mesajul s-ar traduce in felul urmator. „Lasati dracu estul pesedist, si cuplati-va cu noi, in vest!” Ceea ce e, intr-un fel, bine, desi indeamna la vasalitate, daca stai sa analizezi scopul Uniunii. Dar o vasalitate care ne va ajuta economic, politic si care e posibil ca-n fo cinci generetii sa ne schimbe modul de-a gindi si optica in privinta muncii si-a gradului de civilizatie unde, fara falsa „modestie”, o ducem prost.

Totusi, ar fi si-o incertitudine. Acest mesaj de unitate a fost transmis si catolicilor maghiari si aici e problema. Unitate in ce sens? In sensul pe care vor maghiarii s-o inteleaga sau in sensul in care o inteleg romanii? Ambiguitatea asta nu stiu pe cine va ajuta, dar sper ca secuii au inteles ca e vorba de-o unitate intre granitele Romaniei, pentru ca daca ramine valabila varianta vestului, atunci mie-mi suna a dezbinare.

In fine, cert e ca politicienilor romani le pasa de mesajul papal cam cit imi pasa mie de blenoragia pestilor de apa dulce. Adica nici nu decolase bine Papone, ca Johanis a pus-o capra pe Dancila, partidele au reluat improscarea cu fecale iar Tericeanu a dovedit ca hotul neprins e Presedintele Senatului.

Asa ca Papone, chiar daca ar fi tacut pe tot parcursul vizitei, rezultatul ar fi fost acelasi. A fost un fel de „el s-a facut ca-i pasa, iar astia s-au facut ca-l asculta”. Dar nu gratis, ci pe o bascula din banii nevoiasilor.

Io-te ce scriam prin 2006 referitor la Uniune

Abajur

by papa

Ma invirt ca leu’n cusca, plictisit si fara chef,

Rasucind de zor stiloul in capacu-i de sidef.

Telefonul nu mai suna si e liniste-n birou,

Nu-mi mai arde de nimica, nici macar de-acel stilou.

*

Ochii-mi ratacesc alene, peste lucruri imprejur,

Dar mi se opresc o clipa, pe-nvechitul abajur.

S-a ingalbenit saracul, in caldura de la bec,

Care-l coace noaptea-ntreaga, cind il uit aprins si plec.

*

Parc-avea pe el o harta, amaritul trunchi de con,

Dar e estompata toata, lumea-n harta de carton.

Se mai vad mari si oceane si-al pamintului contur,

Dar tari, disparut-au toate, cu hotarele din jur.

*

Cu ast gind ma duc spre baie si cind ies de la spalat,

Ma intorc sa vad iar harta, in papuci si in halat.

Oare-asa, globalizarea, pe Pamint sa aibe loc,

Toti sa disparem ca natii, arsi intr-un politic foc?

*

De la cin’sa ni se traga, vine oare de la nemti?

Ca au mai avut ei lideri, paranoici si dementi.

Si-n conceptul filozofic, care Nietzche-n cap l-a copt,

S-au crezut pe sine Zeii, anilor treizeci si opt.

*

Tot asa poate si-acuma, a gindit vreun venetic,

Lumea sa globalizeze, devenindu-ne tatic.

Aste becuri radiante cu capuri pline de vid,

Abajurul tot l-ar arde, daca altii nu le-nchid.

*

Zic c-o fac ca sa ajute si sa scoata din namol,

Pe toti cei din lume-a treia, cind de fapt ei vor control.

Si noi stim cum vine asta, c-am mai asteptat o dat’

Sa ne-ajute Sam Unchiasul, ce mai rau ne-a ingropat.

*

Cine oare-o lua puterea Europei Uber Alles,

Vreun scolit din romanime sau un deutsche nationales ?

C-asa-i viata pe planeta de sub cerul de azur,

Unii-au lumea la picioare, iar cei multi, pe abajur.

***

 

Read Full Post »

Dilema cetateanului turmentat

„Neicusorule, vorba e, eu cu cine votez?”

De fapt, dilema cetateanului turmentat din „O scrisoare pierduta” a devenit dilema pietonului neturmentat dintr-o democratie aproape pierduta. Si uite asa am pus-o si de-o versificatie.

Acum, dupa ce Antonescu a spus pass, nu prea mai ai de unde alege, desi multi il vad inscaunat pe Iohannis, iar Antena 3, pe Ponta. Parerea mea,  total neinfluentata de vreun sondaj de opinie, e ca Iohannis n-are nicio sansa in fata lui Ponta, mai ales daca deschide gura, pentru ca omul e pe jumatate mut, comparativ cu guralivul Victorel. Si hai ca la mutenie se mai poate umbla, dar Klaus nu e nici carismatic, trasatura atit de necesara in alegeri de orice fel. De cite ori apare pe la teveuri, am impresia ca tocmai i-au murit parintii, ca nevasta a avut un avort spontan si ca unul din copii a ramas repetent. Mi se pare un tip posac, inchis in sine si lipsit de talent oratoric,  indispensabil unui politician, in general si unui candidat la presedentie, in special. Pentru ca daca n-o ai cu papagalul, pentru a convinge electoratul care in mod natural nu-ti apartine din punct de vedere ideologic si care apreciaza mai mult forma, decit continutul, atunci poti privi alegerile la televizor, ca mine. E foarte adevarat ca nici nu l-am ascultat prea mult pe acest nemtalau, dar din cite a mormait pina acum, nu mi se pare a fi acel catalizator, motivator, acel orator inflacarat care sa adune oamenii in jurul lui si care sa dea cu Ponta de toti peretii, in confruntarile electorale. Antonescu ar fi fost altceva, de fapt asta cred ca l-ar fi tinut pe Ponta tintuit pe pereti ca pe muste.

Totusi, tinind cont de spusele lui Quintus, care afirma  ca Antonescu are mari sanse la prezidentiale, numai si numai daca-si da demisia imediat de la presedentia partidului, asa dupa cum am vazut ca s-a intimplat,  gindesc ca renuntarea ar putea fi de fapt o stratagema politica cu efect intirziat. Cit de intirziat, nu stiu, dar n-ar fi exclus ca partidul sa fi pus la cale aceasta miscare pentru a-l scapa pe Antonescu de haitasii Antenei 3 si ai PSD-ului. In fond acum Antonescu poate fi mai activ ca oricind, fara a-si atrage latraturile pesedismului, el fiind doar un pieton. Evident ca in acest caz, Iohannis ar fi momeala la care Gidea, Dragnea, Ponta si Ciutacu sa puna botu’, lasindu-l pe inofensivul Antonescu sa-si sporeasca popularitatea in liniste. Asta cred ca ar fi o mutare demna de Kasparov si daca a fost gindita de ambele partide, atunci PSD-ul ar arata la alegeri ca o Udrea abandonata de BaSecu.

In fine, oricare ar fi epilogul epopeei „Antonescu-Presedinte”, eu cu familia Ponta nu voi vota nici daca ar ajuta-o pe Dinamo sa ia Campionatul. El saracutul bate cimpii cu serviciile secrete si laboratoarele de format presedinti, dar in sinea lui isi doreste sceptrul mai mult decit si-o doreste pe Daciana la Bruxelles si pe Udrea-n pat (abandonata de BaSecu, dupa cum spuneam in paragraful precedent).

Nu stiu de unde a aparut acest Ponta, dar l-a depasit cu mult pe Basecu la capitolul totalitarism prin nepotism. Asta pentru ca atita timp cit BaSecu a incercat in zadar sa scoata un politician din timpa de fie-sa,  Ponta s-a inconjurat de intreaga familie. Socru Sirbu-Senator; Nevasta Daciana- Europarlamentar; Nasu Oprea – Ministrul Apararii; Nasu Maior – Ministru SRI. Ca sa nu-i mai punem la socoteala pe Voiculescu cu Antenele si pe Ghita cu Romania TV.

Pai si atunci ma intreb, ce i-ar mai trebui pentru a detine toata puterea Romaniei „en famille”? Presedentia. Cam cum ar suna, Ponta Presedinte, Sirbu, Prim Ministru, Daciana, purtator de cuvint, Ghita la Interne, Maior la SRI si Oprea la armata? Este c-ar fi ca-n Congo?

Asa ca, Antonescule, tu singurul nepatat, neacuzat, necercetat, neanchetat si de aceea netolerat, fa cumva si candideaza ca sa aibe si pietonii cu cine vota, ca mare-i penuria de integritate si demnitate in rindul politicului, neicusorule!

 

 

 

 

Read Full Post »