Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘jecmaneala’


Conduc. Nu o tara si-un popor, ci un Nissan Maxima. Fiind ora de virf, autostrada e doldora de eroi ai muncii socialiste canadeze. Schimb autostrada. De obicei tai linia continua, dar aruncindu-mi ochii in retrovizoare dau cu ei de un vapor. Vapor d-ala negru cu girofarele mascate, ca sa nu-i demaste (daaa!) pe gaborii din interior. Astept linia intrerupta si ma incadrez pe banda de linga tovarasi. Evident ca mi-am reglat pulsul dupa al lor, nedorind sa le dau prilej de gilceava. Dar intrebarea e, ce mortii ma-sii cauta astia la ora de virf pe autostrada? In fine, ii urmez, strunindu-mi instinctele schumacheriene. La un moment dat, pe sensul opus apare un sir de girofaruri in functiune. „L-au prins” imi zic, continuind sa valsez alaturi de echipajul cu care ma asociasem in drum spre serviciu. Nu trec nici 3 km ca hop, alte girofaruri clipocitoare si alt ghinionist matinal. Instantaneu imi vine-n minte anuntul din Romania cu majorarea pina la absurd a amenzilor pentru soferii naravasi si-mi zic: „ba da’ s-o fi dat fun ordin mondial de i-a apucat capatuiala pe toti militienii astia fara frontiere?” Nu spun ca, pina sa ies de pe autostrada, am mai intilnit vreo doua masini cu girofaruri, hingherind alti treziti din somn.

Dar in fine, trecind la partea pecuniara a acestor actiuni haiducesti, voi aminti ca aici, in Canada curulului, s-a votat o lege care spune (in engleza, ca frantuzii nu-s prosti s-o adopte) ca daca depasesti viteza legala cu peste 50km/ora sa ti se ridice masina, sa ti se ridice carnetul, sa-ti ia vreo opt puncte si sa te declare pericol public, ca sa te cocoseze si asigurarea. Ce sa zic? Bine ca nu s-a votat sa te si futa-n cur, ca la ce altceva te-ai mai putea astepta de la lipitorile astea dezlantuite.

N-o fi Canada tare-n altele, da-n jupuit e nentrecuta, jupui-mi-ar… Cum spuneam, cred ca indeletnicirea asta e o traditie adoptata de la eschimosii si eschibabele care ne sunt un fel de stramosi si strababe, minca-i-ar ursii polari de betivi si drogati. De fapt, ca tot vorbim de similitudini, „first nation”-ul canadez are conditii de trai cam ca rusii din Monaco. Se spune ca Monaco e un paradis fiscal. Zgirci! Sa vezi la Canada paradisuri, dar numai pentru fratii lui Yeti.

In fine, ce s-o mai dam de-a dura, se pare ca globalizarea produce o estompare a originalitatii. Expresia  „ca la noi la nimeni” pierzindu-si sensul demonstrat cu sudoarea fruntii de mai toate capeteniile dimbovitene.

Read Full Post »



                    Da copilasi, dupa cum va spuneam, am participat la o nunta in calitate de prieten bun al parintilor fetei. Si desi stiu ca nu-i elegant sa „toci”, am sa toc, iar spre sfirsit, am sa spun si de ce. Mentionez ca ceea ce spun aici, i-am spus si prietenei, intrebat fiind: „cum ti-a placut nunta?” Se poate deci conclude ca mi-am mai cistigat o misandra, a carei misandrie ma vizeaza doar pe mine, iar asta ma intriga. De ce? Pai pentru ca toata lumea, dar absolut toata, afirma ca prefera vorba verde si in fata, in locul unor complezente rasuflate garnisite cu susoteli dosnice. Cu toate astea, n-am intilnit inca omul careia sa-i spui o parere critica si sincera si care sa nu se ofuscheze.

                    Totul a inceput din momentul in care am aflat locatia.  Evident ca n-o stiam, dar cind am auzit ca toata tarasenia se va desfasura intr-o amarita de biserica, veche, de pe vremea primilor colonisti si situata intr-o zona a orasului in care nu e recomandat sa mergi pe jos, mi-am cam dat seama ca trebuie sa fie vorba de o mare teapa. Tinind insa cont de faptul ca prietena afirmase ca tacimul i-a costat vreo 175 de dolari si ca vine un chef bucatar de la NY, special pentru acest eveniment, ne-am imaginat cu totii ca va fi totusi o fita. Ei bine, n-a fost si-am halit-o cu craci cu tot.

                    In fine, ajungem. Biserica era o chestie paralelipipedica si inalta, interesanta pe dinafara, dar si pe dinauntru, doar ca finisajele pe interior iti cam taiau pofta de nunta si-ti dadeau o vibranta senzatie de staul. Parerea mea e ca de-o discoteca pentru pustani era numai buna, dar in niciun caz de-o nunta. Pozele nu-mi apartin.

                     E foarte adevarat ca pe jos nu era litiera, cum m-as fi asteptat, dar dusumeaua, ca asta era, arata ca dracu, desi era biserica. Tavanul, care era probabil halit de igrasie, fusese placat cu un carton presat, valurit, unflat pe alocuri de apa si  vopsit ca dracu, intr-un argintiu care-ti sterpezea dintii. Tot tavanul era decorat, involuntar, cu o coroana de igrasie la imbinarea cu peretii. Singurul lucru care m-a bucurat, a fost faptul ca nu mirosea totusi a smirna si luminari, ceea ce mi-ar fi putut provoca si senzatia de parastas.

                    Bun. La etaj, chiar in fata ferestrelor, ca sa nu poti face poze, probabil, s-a tinut ceremonia care a durat cinci minute. Mai mult au durat cele citeva speach-uri, carora nu le-am inteles rostul. De fapt, asta avea sa fie caracteristica acestei nunti, speach-ul. E adevarat ca n-a fost dans, n-a fost tortul miresei, n-a fost suficienta mincare si bautura, dar in schimb am avut speach-uri toata sera. Zic seara, pentru ca pe la zece am plecat, impreuna cu alte citeva perechi satule de cuvintari si lihnite de foame. In cele ce urmeaza va voi detalia motivele „lihnirii”.

                    Mai intii ni s-au servit stridii crude, la care femeile au strimbat din nas. Barbatii, nu. Asta poate pentru ca noi suntem obisnuiti sa devoram cruditati asemanatoare. In concluzie, am lins vreo sapte si cu ele am ramas pentru vreo trei ore, deoarece aperitivul pe care ni l-a servit next, continea citeva bucatele de brinza si opt feliute de prosciuto, noi fiind zece la masa. Dupa alta ora, s-a servit un conglomerat, un fel de terci fara gust, ca pentru bolnavii de stomac, dar care continea boabe de orez partial nefierte, ceea ce-ti creea in gura o placuta senzatie de moloz nisipos.  Probabil ca asa s-o fierbe orezul la NY, al dente. Deci, am ramas in continuare nemincat.  Dupa vreo alta ora, se serveste main dish-ul. E, asta avea o bucatica mica si extrem de subtire de pastav, citiva cartofi si fo doua legume. Mai era si o alta optiune, ribs de vaca. Ceva ca-n Flingstone. De fapt, rib, ca era unul singur, si cu putina carne la baza. Bai, nu sunt moftangiu, dar trebuie ca li se invirtea mintea-n cap ca scrinciobul, de-au  fost in stare sa bage coaste la nunta.  Dar stati ca asta nu-i tot. La vreo jumatate de ora, aduce salata!!! Da, salata. Adica nu inainte de main dish, nu odata cu, ci dupa. Ce „tubulatura” mea, hal de serviciu o fi fost ala, nu-mi dau seama, dar era iesit rau de tot din tiparele unei nunti. Pe linga asta, salata cred ca era din papadie, iasomie sau dracu s-o ia, ca avea un gust amar si nu continea nicio picatura de dressing. Adica era un fel de furaj pentru vite. Evident ca  ospatarii au dus inapoi toate castroanele alea cu nutret, intrucit nimeni nu s-a atins de ele.  Cum cafele ne cumparasem singuri de la un Convenience store, de peste drum, au urmat …prajiturile care erau de fapt un fel de jello cu o capsunica-n virf. Ei, cind am vazut si „piftia” aia dulce, mi-am luat sotia si-am zbughit-o acasa, ca ma lua cu rau de foame.

                    Va spun sincer, am fost pina acum la multe nunti, dar ca asta n-a fost niciuna, cu mincare putina, cu bautura insuficienta, intr-o locatie „bleah!”, fara dans si mai ales, fara tortul miresei. Unii au spus, „poate ca asa a vrut mireasa, sa cheltuiasca putin si sa scoata cit mai mult” Perfect, dar daca Piratul meu s-ar incapatina s-o faca in felul asta, desi e imposibil ca un om normal la cap sa-si doreasca sa se faca de ris, i-as spune,” mai nea Caisa, daca vrei nunta-n cais, noi participam, ca-ti suntem parinti si n-avem incotro, dar din respect pentru prietenii nostri, nu-i vom putea invita la pascut in biserica, doar ca sa faci tu avere! „Vrei nunta, facem nunta. Vrei jecmaneala, fa-o cu pustimea!”

                    Iata si ultimul update. Prietena a sunat ieri si si-a cerut scuze, motivind totodata faptul ca n-ar fi stiut absolut nimic, „copiii au aranjat totul” Mmmmda, si Boc are 1.94 m.

                    Si un ultim update, logic si destul de neplacut. Se pare ca nu numai romanimea a fost nemultumita, dar si italienii lui ginerica au fost complet dezamagiti. Am aflat intimplator de la unchiul baiatului, care este un client de-al nostru. Fascinant!

Read Full Post »