Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘italia’


Acum fo citeva zile citesc intr-un ziar romanesc ca un tip, Cezar Ouatu, un contratenor sau altfel spus, un tenor care poate fi si soprana, a participat la „UK has talent”. Mai scria, si tot in articolul respectiv, ca Ouatu s-a prezentat ca fiind roman, dar a mai spus ca traieste in Italia. Bun! Pina aici nimic neobisnuit, desi nu prea inteleg cum poate fi Ouatu considerat un talent al UK.

In fine, vorba e ca omul a trecut cu brio de prima etapa. Ajungind in etapa urmatoare, s-a prezentat din nou, dar de aceasta data a spus doar ca e din Italia, ceea ce e perfect adevarat. Asa, si? Pai da, dar la ziar spune ca s-au basicat romanii care-l ascultau sau care au aflat ulterior. Ziarul nu mentioneaza care anume romani, dar banuiesc ca e ca la americani unde toti politicienii, o baga cu „american people want to know” pentru a nu fi ei acuzati cind vor sa afle un quel que chose sensibil. Tot asa si cu ziaristii astia, „romanii” s-au basicat, nu ei. Si hai sa presupunem c-ar fi dat romanii-n clocot pen-ca Ouatu a spus ca-i din Italia. Pai care sa fi fost sursa termica care a produs clocotul respectiv? Ca daca e s-o analizam, omul chiar este din Italia, n-a exagerat cu nimic. N-a spus ca-i italian, desi ar fi putut, atita timp cit are cetatenie italiana. Dar el s-a rezumat la a spune de unde vine. Ce-i rau in asta, patriotarzilor?

La ziar mai spune ca, tot romanii, ar afirma ca lui Ouatu i-ar fi rusine cu originea lui, ceea ce e o prostie, tinind cont ca isi deconspirase originea inca de la prima „infatisare”. Mai mult, presupunind ca Ouatu n-ar fi mentionat nimic referitor la Romania, de ce s-ar fi ofuscat tocmai romanii care sustin sus si tare ca toti politicienii lor sunt corupti, ca justitia lor e aservita si corupta, ca parlamentarii romani sunt hoti, ca politia e handicapata si ineficienta, ca industria e zero, ca agricultura e pe butuci, ca nivelul de trai e inferior celui din epoca de aur si cite si mai cite? Asta pe linga faptul ca vestul ne considera, ce-i drept in mod eronat, o satra de tigani pusi numai pe nenorociri. Inteleg sa se mindreasca un stejar, un riu, un munte, dar romanii cum sa se mindreasca si cu ce cind ei sunt cei care ponegresc cam tot ce misca-n tara aia? Cum spun, imi cam miroase a patriotarzita.

Asa ca, hotariti-va fratilor de-un fel. Avem origini de care sa ne rusinam sau cu care sa ne mindrim? Sau numai alesii sunt de rahat, restul suntem de pus la rana? Ca p-asta chiar n-am mai crede-o nici noi. Sau ne loveste patriotismul exacerbat doar cind e vorba de altii?

Ce cred eu, e ca noua, romanilor, si poate nu doar noua, ne lipseste o oglinda. Da’ nu una care distorsioneaza, ca la circ. Noooo! Una care sa ne arate in toata splendoarea noastra. Sa ne arate exact asa cum suntem, nu cum ne-am dori sa fim perceputi. Poate atunci, multi dintre noi nu i-ar mai acuza pe altii de propriile slabiciuni si metehne. Pentru ca, vedeti voi, am eu asa o convingere ca multi dintre cei care acuza sunt de fapt cei ce merita acuzati. Si o fac crezind ca pot epata cu ceea ce lor le liseste. Cum zic, nu toti, dar multi. Si pentru a preintimpina unele … rautati, voi spune ca uneori m-am surprins facind parte din cei carora le lipseste oglinda. Dar cel putin mi-am dat seama si m-am straduit s-o procur. Ca mi-a reusit sau nu, e o alta discutie.

Read Full Post »


Nu stiu daca s-a observat, dar filmele romanesti sunt premiate numai daca au ca tema nenorocirile sistemului social romanesc. Occidentul apreciaza numai autocritica est europeana. Tot ce e de bine, trebuie sa vina musai de la vest. Dar cum noi avem un talent deosebit de-a ne face pres, nu-i de mirare ca suntem apreciati. Asa ca atunci cind se vorbeste de festivaluri de film, premii romanesti si covoare rosii, noi suntem covorul.

Am vazut un film. Un film romanesc, premiat, prost si cu un titlu de neretinut „Eu daca vreau sa fluier, fluier”  De fapt asta e unul dintre filmele profunde, pline de sensuri, de simboluri, cu un dialog bogat care a constat in vreo 400 de cuvinte, max, dintre care 380 au fost organe genitale si acte sexuale bucale, anale si necrofile. In rest s-a tacut. S-a tacut in draci si-n dusmanie. S-a tacut si s-a stat, asa, in cur si cu ochii-n bec. De fapt si eu stateam la fel, nepricepind cine, de ce si cui. Dar pentru a fi cit se poate de riguros, tacerea, cu toata simbolistica ei bogata, era intrerupta ocazional de cite un „futu-ti mortii ma-tii” sau de citeva rinduri de palmele receptionate de  personajul principal.

In fine, n-o fi avut dialog, ca na, o fi fost scenaristul ragusit, dar montarea , montarea a fost magistrala! Doua incaperi dezolante si un cimp. Ba stai ca daca-mi fortez putin memoria, paca mai dau si de-o poarta de tabla. Tabla vopsita, nu galvanizata. Tabla de 3 si doua dube cu mascati. Cam asta a fost filmul.

In ce priveste actiunea, a fost mai mult trascedentala, intrucit se medita des si indelungat. Iat-o:

El era in pirnaie, in timp ce  ma-sa era curva. Asta a spus-o el, nu eu. Ea, ma-sa, tocmai se-ntorsese de la produs, din Italia. El avea 18 ani si avea grija de frati-sau, pe care ma-sa dorea sa-l duca cu ea la spaghetti si pizza. El se-mpotriveste si, dupa cum spuneam, o face curva. Ea il plesneste aprobator de vreo patru ori.  In fine, la un moment dat, in timpul unei evaluari a detinutilor, palmuitului ii sare mustarul, o sechestreaza pe o evaluatoare si cere sa-i fie adusa „italianca” careia-i propune fara ocolisuri si dulcegarii inutile:  ” sa nu-l iei pe frati-miu cu tine; jura-te pe mormintu ma-tii  si zi sa te usuci ca ea” . Aia, adica ma-sa, se jura si el pleaca la o cafea cu ostateca pe care o tinea dragastos in brate, amenintind-o ca-i ia gitul cu un ciob dintr-un geam spart. De fapt, astuia i se scurgeau ochii dupa tipesa asta si poate si alte secretii ascunse camerelor de luat vederi, ca doar d-asta a invitat-o la cafea. Ea era una stearsa, insipida, incolora, fara gust, fara miros si care era considerata frumoasa, in film, si actrita, in viata de zi cu zi, desi tot rolul ei a fost sa stea cuminte, cu ciobu-n git. Ajunsi la cafea, el trage doua gituri si pleaca sa se predea celor doua dube care l-au dus la dracu cu carti.

In concluzie, n-am tras nicio concluzie, doar ca acum inteleg de ce spun unii: cine are, sa-i traiasca, cine nu, sa nu-si doreasca.

Read Full Post »


-Buna seara, cu ce sa va servim?

-Aaaa, o portie de onoare, ca pe-a mea mi-am mincat-o.

Nu, nu e vorba de Prandelli sau de Abete. Ei au dovedit ca au pierdut doar o calificare, nu si onoarea proprie.

Nu stiu cum dracu se face, dar la noi toti sunt flaminzi de onoare. Cum pun mina pe o pozitie privilegiata, cum isi maninca onoarea, de parca asta s-ar gasi de vinzare-n aprozare sau prin restaurantele pe unde-si duc veacul. Un Mircea Sandu, un Piturca si altii ca ei, incluzind aproape toata clasa politica, isi infuleca onoarea ca pe cotlete, pastrindu-si cu grija avaritia, lacomia, hotia, mitomania si paranoia.De fapt, intre noi fie vorba, lor le e foame si de putere, numai ca pe aia n-o maninca pentru a nu-si potoli foamea de ea. Asa ca prefera sa-si manince onoare de fiecare data cind li se da ocazia. Ei bine, din acest motiv de generalizare, ajunsesem sa cred ca asta e simptomul la moda al puterii, asa cum guta era la moda prin high live-ul evului mediu si a capitalismului timpuriu. Dar uite ca mai exista pe lumea asta si cite un Cesare Prandelli si cite un Giancarlo Abete care ne reamintesc tuturor si in special fomistilor din fruntea fotbalului romanesc si al tarii, ca poti fi cineva si fara sa-ti maninci onoarea.

Si totusi, de ce la altii se poate si la noi nu?

Singura explicatie logica, la care ma pot gindi, este faptul ca la noi daca nu esti interlop, n-ajungi VIP, ceea ce poate explica caracterul jalnic al „personalitatilor” autohtone, cind vine vorba de mentalitate, comportament si onoare.

Pentru cei mai putin initiati, Italia tocmai a fost eliminata de la Cupa Mondiala, drept pentru care, selectionerul si presedintele federatiei de fotbal a Italiei si-au dat demisia de onoare. Cinste lor!

Read Full Post »


…s-au decernat premiile Festivalului

Locul I: Roberto Vecchioni

Locul II: Moda con Emma

Locul III: Al Bano



Tot ieri, dar la Venezia, a inceput Carnavalul 2011

Read Full Post »


Stiu ca va ginditi la limbi in urechi, la blow job-uri periculoase si clitorise inflmate, numai ca punctul G, despre care aveti impresia ca vom vorbi astazi, se afla ascuns la vreo cinci centimetri in interiorul vaginului si decit sa ne scufundam acum limbile in cautarea lui, mai bine le folosim pentru a vorbi de meciul de mine, contra Italiei. Asadar, care va e punctul de vedere in ce priveste grupul selectionatilor pentru meciul contra Italiei? Care dintre cei 21 ca brazii, considerati ca nu merita selectia. Io-te punctul G al Juniorului:

Portari: Costel Pantilimon, Ciprian Tătăruşanu
Fundaşi: Cornel Râpă, Vasile Maftei, Gabriel Tamaş, Florin Gardoş, Răzvan Raţ, Cristian Săpunaru, Dorin Goian, Cristian Chivu
Mijlocaşi: Gabriel Torje, Dan Alexa, Cristian Tănase, Silviu Ilie, Adrian Ropotan, George Florescu şi Ciprian Deac
Atacanţi: Bogdan Stancu, Gheorghe Bucur, Ciprian Marica şi Marius Bilaşco.

Read Full Post »


by papa

 

Rondo in straie fine, croite-n fascinatii,

Cint subjugat iubirii in ritm medieval,

Tesut ca de paianjeni pe portativ de ape,

valmonta 021Cu salbe de gondole si muzici dulci de clape,

Pe ziduri policrome si masti de carnaval.

 

O pata de candoare intr-un ocean de patimi,

Fragila ca un nufar pe valuri de satin,

Unde iubiti, iubire, iubitelor le jura,

E gura-ntredeschisa ce-asteapta alta gura,

E-o punte de suspine peste al lor suspin.

 

E fluxul ce danseaza in piata cu cupola,

E-acea dorinta vie, ce-n suflete simtim,

E un sarut de focuri iesit tiptil din mare,

E geniu, e iubire, e arta, e candoare,

E-un festival de ape, culoare si sublim.

Read Full Post »