Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘istorie’


Ieri am purtat o discutie. Ei, da, o discutie. Va mirati de parca as fi purtat tanga. Discutie telefonica, se-ntelege. Si evident ca discutia a pornit de la Corona19, ca se poarta. Dar problema blenoragica nu e de unde a plecat discutia, ci unde-a ajuns. Ca de la Corona la China e doar un pas, iar de la China la zidul ei e doar pasul piticului.

Bun, deci, amicul, un fel de Marco Polo actualizat, a vizitat cam tot ce merita vizitat pe lumea asta. Nu cred c-a fost la Poli, da-n rest, a cam bintuit mai toate continentele. Revenind la China, mi-a spus cit de maret si de cel mai cel e zidul chinezesc. Zic, „bai, da’ piramidele le-ai vazut? Ce impresie ti-au lasat?” „Fascinante!” si mi-a descris in superlative structurile magalitice vizitate.

Bun, terminam de trecut in revista „minunile lumii” si cad pe ginduri. N-am cazut sa-mi rup vreun picior sau bazinul, dar suficient de tare ca sa-mi treaca oarece ginduri prin cap, mai ales ca tocmai vizionasem serialul „Marco Polo” despre Ögedei Khan, fiul lui Genghis Kahn. Si-mi zic: „ca sa vezi ce de-a-ncurulea e lumea asta!”

Ca daca ar fi sa asociezi imaginea in sine, pretului care s-a platit, in vieti omenesti, cred ca normal ar fi sa te podideasca plinsul sau macar melancolia, dar in niciun caz, admiratia. Numai la construirea zidului chinezesc se banuieste c-au murit in jur de 20-30 milioane de oameni. Adica, pentru a privi obiectiv aceste mega constructii, as spune ca e ca si cum ai vizita vreo mie de cimitire. Si aici bag sama ca e un alt mare paradox al omenirii.

Omul e fascinat de grandioasele constructii, dar il loveste piosenia cind viziteaza un cimitir. De ce? Pentru ca ce nu se vede se uita. Ce se vede, ramine si impresioneaza. Si in asta consta paradoxul, pentru ca in privinta religiei lucrurile stau taman pe dos.

In fine, cert e ca admiram rezultul sacrificiilor altora fara a le constientiza. Admiram regi si mari conducatori de osti si de imperii care, in fond, erau toti, dar absolut toti, criminali. Si nu doar criminali de drept comun. Multi s-au facut vinovati de genocid si cu toate astea ii invatam la istorie. Ba mai mult, majoritatea sunt considerati eroi in tarile de provenienta. Dar, vrem nu vrem, se pare ca acesti criminali au creat istoria si inca o creaza. Iar noi, plebea, ii veneram. Pentru ca, pina la urma, numele criminalului ramine, nu liota de victime anonime. Cite romane s-au scris despre acesti calai ai omeniri si cite despre victimile lor? Cite filme romantate le-au fost dedicate calailor, cite balade, cite poezi si ode li s-au inaltat? Pare de domeniul paranormalului. Nu-i asa? Sau poate e parte a normalitatii pe care nu numai c-o ignoram, dar nici macar n-o recunoastem? Greu de spus, dar nu si de gindit.

Si de aceea as concluziona, spunind sec, dar cuprinzator, fascinatia e rodul perceptiei, nu a gindirii. Iar noi ne fascinam pe noi, zilnic.

Dar ca sa vezi ca totusi exista o lege a compensatiei, Hong Kong-ul anunta ca Kim Jong Un a dat coltu. Ce sa zic? Fascinant! Daca n-o fi un alt fake news. L-o fi ajutat careva sau inima lui de fecale a decis sa indrepte lucrurile? S-or indrepta ele?

 

Read Full Post »


In anul de gratie 1990 participam pentru prima oara, in mod activ, intr-o campanie electorala si de ce sa mint, eram halit din punct de vedere emotional. Altfel spus, atit la Rascola din ’89 cit si la aceste prime alegeri libere, am participat cu emotie si convingerea ca particip la un act istoric. Si asa a si fost. Dar pe linga emotie si convingere mai era vorba si de adrenalina generata de acel val de nou si de libertate care ma lovise si pe mine ca pe marea majortate a est-europenilor. Curind insa, chiar din timpul rascoalei, de fapt am si povestit evenimentele, mi-am dat seama ca realitatea e putin diferita de cum o percepusem eu. Desi sistemul era clar ca va fi schimbat, actorii ramasesera aceeasi. Marea majoritate a nomenclaturistilor din linia a doua facind „stinga-nprejur”, declarindu-se democrati si capitalisti convinsi, asa, peste noapte, lucru care s-a vazut si inca se mai vede ca era o ultima minciuna comunista pe care n-am halit-o nici atunci si nici acum. Dar din pacate sunt multi care au muscat atit din momeala iliesciana, post decembrista, cit si din cea basista, actuala.

In acea perioada confuza, eu, pentru ca nu le avusesem cu politica, decit prin intermediul Europei Libere, am optat oarecum la intimplare si la sugestia familiei pentru PNT (CD-ul fiind atasat mai tirziu si din ratiuni electorale) E si uite asa am participat eu in campania electorala unde mi-am dat seama de o alta realitate demoralizanta. Romanii, in majoritatea lor, isi insusisera vechile lozinci comuniste, care le erau adinc incarnate in constiinta si pe care ni le serveau ca justificare pentru devotamentul lor fata de Iliescu. Cind auzeau de Ratiu, o dadeau pe batjocura si pe „noi nu ne vindem tara” si pe „asta n-a mincat tacimuri”. Adica sa ne intelegem, astia erau aia care ascultasera pina-n ’90 Vocea Americii si BBC-ul in limba romana, injurind si bestemind iliestii la putere. Si atunci am realizat ca un sistem politic si social poate fi schimbat intr-o noapte, mentalitatii insa ii trebuiesc citeva generatii. Generatia noastra era clar compromisa de anii totalitarismului in care traisem, fenomen care se poate intilni chiar si astazi, dupa doua decenii.

Asa ca, privind realitatile actuale, imi dau seama ca perioada de purificare nu s-a incheiat si din nefericire s-a metamorfozat. De la ridicolul „nu ne vindem tara” am ajuns sa ne vindem, cu tot cu tara, unor mafioti europeni prin intermediul mafiotilor autohtoni si care ne MCV pe unde ne prind, tratindu-ne ca pe-o servitoare unguroaica.

Nu stiu cum dracu se face, dar poporul asta al nostru a ales mai mereu „The dark side of  history”, asta ca sa-i parafrazez pe pinkfloydieni. Din clip lipseste lunaticul dimbovitean, din motiv de incompatibilitate temporala, altfel, ar fi acaparat tot clipul.

Read Full Post »


Glenn Beck. Smart guy! Acum ca Obamezul a reusit sa-si impuna punctul de vedere cu privire la asistenta medicala de tip socialist, saracul Glenn incearca sa educe poporul din care face parte si sa-i demonstreze in mod istoric ce-a insemnat socialismul in lume si cam de ce teapa le-au fost liderii. Lideri pe care exponentii de baza ai  liberalismului american nu se sfiesc in a-i glorifica. Am observat ca si GA a vazut emisiunea de ieri in care Glenn incearca sa scoata in evidenta criminali comunisti de notorietate, care in mod paradoxal, pentru unii,  sunt popularizati de hollywoodieni, ceea ce mie nu mi se pare de mirare si de intelectualitatea-n formare, care iar nu mi se pare de mirare. Atit Glenn cit si GA isi pun intrebarea, fireasca de altfel, cum de e posibil ca ucigasi in masa sa fie adulati si ce-i motiveaza pe adulatori  sa se afiseze cu chipul unor criminali pe tricouri, pe chiloti, pe spilhozene si pe tot felul de pancarde. Am sa incerc eu sa le dau un raspuns, dar nu copiat din carti de sociologie ci direct din realitate.

Eram printr-a unspea cind parintii ma scapasera definitiv din obiectiv (!) Din acest motiv si nu numai, vestimentatia mea arata dupa cum urmeaza. Pantaloni de nanghin (o pinza ordinara si albastra in care se inveleau in general pernele) strimti pe cur, josi, sub nivelul erectiei si evazati cit sa nu se vada sabotii din picioare. Dar urcind spre capul impodobit cu plete, dadeam peste tricou, e si aici era buba. Cred ca m-am dat si-n cur si-n cap sa-mi cumpar tricoul respectiv pe care trona plin de ghimpi, capul lui Hristos la scara 1 : 1. Era tot un imprimeu alb -negru ca si tricourile cu Che Guevara sau Mao care de asemenea se purtau cu mult succes  in acele vremuri rosii. Cam ca cel din imaginea alaturata.  N-as vrea sa se creada ca fac vreo paralela intre Jesus, Mao sau Che, doar spun ca astea se purtau pe vremea „make love not war” Insa la drept vorbind, si-n numele primului s-a ucis intr-o veselie, dar in fine, nu din porunca lui. Dar sa revin, eu in Hristos nu credeam, nu cred si nu voi crede niciodata si nici nu-i vizitam lacasurile, decit numai de Paste si atunci din motive de  agatat tipeze. De ce-l purtam? Pai simplu, era cool si nu numai atit, dar in mintea mea si chiar si in realitate, tipul era un rebel al timpurilor lui, ceea ce-mi era suficient pentru a-l simpatiza. Pe de alta parte, capul acela plin de spini era si un afront la adresa ceausismelor autohtone si o modalitate de a-mi face cunoscute in mod tacit, dar vizibil, sentimentele pe care le nutream fata de societatea socialista si restrictiile ei draconice. Si de ce s-o mai dau cu capul de chiuveta, imi placea sa fiu centrul atentiei, chiar si din motive de Hristos. Tot asa si tot in acele timpuri, cunosteam un alt pletos care le avea cu Mao. Asta era insa si mai timpit ca umbla cu cartulia aia rosie in buzunar si-n permanenta. Eu pe vremea aia nici nu stiam cum arata Biblia, dar s-o mai si port. Stiu, intrebarea e, cum putea ala sa poarte pe piept, figura celui mai feroce criminal al tuturor timpurilor? Pai simplu. In primul rind nu avea de unde sa stie ca era criminal si al doilea, Revolutia Culturala, in care profesorii devenisera osinditi iar elevii calai, avea multa trecere in mintile noastre studioase. Asa ca, revenind la Che Guevara si poza lui de pe tricoul lui Santana si a altor dobitoci, e absolut fireasca. Ei vad in el un razvratit impotriva practicilor imperialiste, a abuzurilor, a ocupatiei americane si-a acolitilor acesteia, nu un criminal de drept comun, lipsit de scrupule care a executat mii de cubanezi si in mod sigur, americani. Nu caut o motivatie, ca nu exista asa ceva pentru crimele odioase savirsite, dar cine poate spune cum traiau cubanezii pe vremea lui Batista, asta fiind aservit americanilor si mina-n mina cu Mafia? Ce a generat acea ura dementa? In orice caz, sunt convins ca nu crimele lui Che ii determina pe unii sa-i poarte chipul, ci incultura si mai ales faptul ca era un razvratit, nimic mai mult. Pe de alta parte, ceea ce face Glenn Beck, incercind sa deschida ochii americanilor asupra pericolului rosu, e laudabil, dar cred ca se va lovi de aceeasi replica pe care am auzit-o si noi in tinereturi. „Da, dar noi o vom face altfel”, desi nu exista un „altfel” cind vine vorba de practicile comuniste. Dar hai sa va pun o intrebare. Puteti sa numiti un conducator de tara sau de osti care sa nu fi savirsit crime, direct sau indirect? Eu cred ca nu si uite ca unora li se acorda si distinctii, ceea ce mi se pare o culme a ridicolului. Asa ca pina la urma, de ce ne mai miram de unii care-i poarta pe piept, cind altii mult mai galonati le acorda medalii, esarfe, Nobel-ului si Doctor Honoris Causa pentru carierele lor remarcabile de dezaxati?

Read Full Post »