Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘inutilitate’


Citeam astazi un articol despre tamiierea vestiarelor FCSB-ului. Da, e absurd, dar se pare ca si adevarat. De inutilitatea acestor gesturi si ridicolul lor nu discut pentru ca e cumva de risul curcilor frigide. Tot in articol mai spunea autorul ca Becali ar fi afirmat ca Tudor are ruga mai puternica decit a lui. Si asta-i si motivul pentru care l-a angajat, ca prin rugi sa-i cistige meciuri. Si despre astfel de gesturi care contrazic pina si invataturile religiei as vrea sa vorbesc. Pentru ca daca divinitatea e o perfectiune, asa cum pretind religiile si credinciosii, e imposibil sa presupui ca va incerca sa influenteze in vreun fel o competitie in care cel mai bun ar trebui sa cistige, fara vreun ajutor exterior.

Asadar, sportivii si nu putini, se roaga cind intra pe teren sau dupa ce reusesc sa inscrie cite un gol sau, ca in cazul Halepei, multumesc divinitatii pentru ajutorul acordat in a cistiga un meci. Ba-i trimite si un mic pupic in semn de inalta recunostinta. Unii multumesc si pentru ocazia „oferita”, chiar daca au ratat-o. Timpeala frizeaza ratiunea intr-un mod imposibil de explicat.

Intrebarea mea e urmatoarea: E normal ca divinitatea sa se amestece intr-o competitie interumana? Pentru ca ajutindu-i pe unii, se cheama ca-i defavorizeaza pe ceilalti si atunci cum ramine cu echidistanta de care e firesc sa dea dovada, atita timp cit, dupa cum se spune, ii iubeste in mod egal pe toti, ei fiind creatia ei?

Dar si mai ciudat mi se pare ca desi o Halepa ii multumeste pentru c-a ajutat-o sa cistige in turul doi, maninca bataie in turul trei. Pai ce-a facut Halep in decurs de 48 de ore de nu mai merita ajutorul divin? Cum de-a parasit-o in favoarea oponentei? Pentru ca daca n-a mai ajutat-o pe ea, e clar c-a ajutat-o pe oponenta, care poate fi atee. Chiar e de domeniul absurdului.

Dar fotbalistii care se roaga atunci cind intra pe teren? De ce sa-i ajute pe ei sa cistige si nu pe oponenti, ca doar si aia se roaga si in general la acelasi demiurg. Dar daca se roaga la demiurgi diferiti? Cine cistiga? Aia al caror demiurg e mai influent sau mai tare? Si atunci, sunt competitiile decise de sportivi sau de divinitati? Sunt rezultatele meritate sau corupte de interventia unor forte imorale, lipsite de cel mai elementar fair play?

Personal mi se pare o prostie. O prostie care contrazice definitia demiurgului. Pentru ca daca divinitatea se ocupa de favoritisme, deja nu mai are tinuta morala care i se atribuie. Iar daca are tinuta morala care i se atribuie, inseamna ca cei ce se roaga sau multumesc pentru un gol, o victorie sau mai stiu eu ce mai poate presupune o competitie, refuza sa gindeasca si sa realizeze ca o divinitate, daca exista, nu-i poate ajuta pe ei in detrimentul adversarilor.

Dar ca de atitea ori in trecut, raspunsul va fi „cu ce te deranjeaza pe tine?” La care as raspunde ca nu ma deranjeaza pe cit ma surprinde lipsa de ratiune a unor oameni care, in general, rationeaza. Oameni care se roaga pentru un cistig desi ar dori ca divinitatea respectiva sa fie un model de corectitudine si moralitate. Nu stiu voi, dar mie mi se pare ca aceste doua notiuni sunt in totala contradictie.

Ca te rogi pentru sanatatea ta sau a altcuiva, mi se pare putin mai firesc, daca presupunem, prin absurd, ca exista acel cineva care sa te ajute. Desi chiar si in cazul respectiv, de ce te-ar ajuta pe tine sa fii sanatos si i-ar lasa de izbeliste pe sutele de mii de copii care mor inainte de-a li se oferi „sansa” de-a pacatui? Nu are nicio logica si nicio divinitate care este asa cum e descrisa de scripturi nu poate oferi un astfel de ajutor.

Ca rugile reprezinta un mod de-a te autosugestiona, ca cel mai cel e de partea ta si nu a celuilalt, e absolut logic, dar ca o divinitate se poate deda la trucaje becaliene, mi-e imposibil sa concep si nu inteleg cum un credincios care crede in corectitudinea acelei divinitati, se asteapta ca acea divinitate sa fie totusi incorecta? Si am sa raspund tot eu. Poate pentru ca nu gindeste. Pentru ca rugaciunea a devenit un automatism lipsit de sens. Un mod comod de-a te autoconvinge ca se poate.

Si in incheiere, de ce prefera credinciosii sa-i spuna ajutor si nu autosugestie? Pentru ca, din punctul meu de vedere, devine degradant sa te tot rogi pentru ajutor atita timp cit esti intreg si in deplinatatea fortelor fizice si mentale. Nu numai degradant, dar si imoral. Pai daca tu te rogi zilnic si de cite ori treci pe linga o biserica, un handicapat de orice fel ce sa mai faca, cind ala ar avea mai multa nevoie de ajutor decit tine?

Read Full Post »


Ehe, stimati telespectatori, ce voi afirma in cele ce urmeaza, in mod sigur nu da bine la public, in special la cei cu mentalitati predecembriste, dar dupa cum stiti, eu n-o am cu corectitudinea politica si nici cu politica corectitudinii. Si nu uitati, important nu e sa-mi dati mie dreptate, ci sa  fiti sinceri cu voi insiva. ….

Se vehiculeaza din ce in ce mai mult acuza ca in rindul pustimii si nu numai, cultura generala a devenit o rara avis. Ca observatie, o accept, dar ca acuza, ba.

Mai intii hai sa vedem ce e aia „cultura generala” si cu ce se maninca. Dex-ul, regele neincoronat al limbii(!), afirma pe un ton neutru: „cultura generală este ansamblul de cunoștințe necesare unui individ în viața zilnică” , afirmatie cu care sunt de acord. Numai ca in acest caz, care este cel obiectiv, afirmatia-acuzatie de mai sus isi pierde sensul, intrucit aproape toti posedam acel bagaj de cunostiinte care sa ne permita existenta zilnica.

Numai ca definitia dex-ului se cam bate cap in cap cu definitia de facto, cea a parintilor nostri si-a multora dintre noi, care spune ca aceasta cultura generala consta in volumul de cunostiinte acumulat, fie ca ne sunt sau nu ne sunt necesare. Ba mai mult, as spune ca in general, aceasta cultura generala se referea la cunostinte superficiale menite mai mult sa epateze decit sa asigure acel minim progres, societatii. Faptul ca stim ce-i aia stalactita si cum se formeaza, nu ne face speologi, asa cum daca stim sa fredonam Sonata Lunii nu inseamna ca suntem neurologi, astronomi sau muzicieni.

Uite ca in Nord-America si nu numai, iti poti alege cursurile pe care doresti sa le urmezi, fara a fi obligat sa-ti incarci memoria cu cele pe care le consideri inutile viitorului tau. Nu numai atit, dar scoala nu te obliga sa citesti beletristicele altora si sa le analizezi cind tu esti axat pe matematici.

Problema e, de ce dispare aceasta cultura generala in acceptiune predecembrista, in societatea actuala? Poate pentru ca nu constituie o cerinta si atunci devine inutila, inutilitate prin care se autoelimina? Poate pentru ca intr-o societate in care progresul e asigurat de concurenta, profesionalismul intr-un domeniu de activitate e preferat cunostiintelor generale in alte cincizeci de domenii? Poate pentru ca „time is money” iar beletristica nu-si mai merita imensa investitie de timp? Poate pentru ca e mai util sa discutam despre noi insine si despre ce se intimpla acum si aici, decit despre Aventurile lui Tom Sawyer?

Revenind la definitia dex-ului, ce avantaje zilnice aduce cultura generala pe care am acumulat-o deja prin scoli si prin mijloacele de transport in comun unde-am aflat cum e treaba cu „Drumul spre inalta societate”? Exceptie facind bineinteles, blogareala.  Nu-i asa ca discutiile la serviciu sunt axate pe subiecte de specialitate sau pe flirturi si birfeli? Nu-i asa ca acasa nu discutati cu partenerul vostru de viata despre intriga din „Vaduva vesela” (ar fi culmea), despre impresionism, Hegel sau hidroliza, desi stiti cite ceva din fiecare? Nu-i la fel de adevarat ca in familie discutati probleme cotidiene care va preocupa, va contrariaza si va privesc?

E cumva adevarat ca epoca in care competitia fusese data  prada codrilor, altfel spus apartinea doar necuvintatoarelor, iti oferea acel timp liber necesar culturalizarii intensive si unde partea necenzurata a culturii era cam singura distractie? Si asta pentru ca goana dupa titluri, patalamale si impresii artistice, intr-o societate falimentara, devenisera mai importante decit viata in sine? Pe de alta parte, neavind grija vreunei afaceri, a unei concedieri sau al pensionarii, culturalizarea masiva devenise o moda.

Acum insa, cind economia de piata a introdus competitia si competitivitatea,  un curs de specializare e mult mai util decit zece volume de beletristica. De fapt, daca stai sa bagi de seama, vasta majoritate a cartilor si a filmelor actuale nu sunt altceva decit indrumare utile pentru criminali, psihopati, tilhari, dezaxati si proxeneti. Un fel de compendiu al criminalitatii si antisocialului, de unde poti invata cum sa omori, sa furi, sa jefuiesti, sa violezi si sa terorizezi, fara a fi prins.

Ce beletristici sa discute acesti oameni, cu cine si mai ales, cind? Cine sa-i intrebe de sistemul osos sau de Mausoleul din Halicarnas? Cine va aprecia faptul ca au citit Taras Bulba sau ca stiu in ce directie curge Amazonul? In ce mod le-ar imbunatati lor viata, contemplarea unei Le chapeau de Paille sau a Penseur-ului? Cine le-ar asigura supravietuirea pentru ca recunosc o opera de Verdi sau un citat din Schopenhouer?

Multi am acumulat roabe intregi de cunostintele generale care nu ne servesc la absolut nimic. Poate la ceva blogareala, da’-n rest, zgirci. Si nu numai ca nu ne ajuta pe noi in mod direct, dar nici societatea in care traim. Veti spune ca e si o nevoie organica de cunoastere. Cunoasterea cui? Ca daca stam bine sa ne gindim, e de fapt un proces contemplativ al talentului si imaginatiei altora. Fie ca sunt pictori, scriitori, dansatori, cintareti, arhitecti, actori sau cineasti.  Sa nu uitam ca multi din cei munciti de, asa zisa,  incultura, muncesc 14 ore pe zi, ca sa tina o afacere, o fabrica sau un business oarecare. N-au timp si nici rabdarea necesara sa stea comod in fotoliu, la lumina ceaiului, rasfoind alene „Les dames galantes”

Culmea ironiei e ca am vazut destui „culturisti” care maninca o piine de pe urma celor lipsiti de acea „cultura generala” Chestia cu hrana sufleteasca e doar o metafora care se pare ca nu e nici reala, nici vitala. La urma urmei, aceasta cultura generala nu-ti confera niciun fel de superioritate, nici din punct de vedere material si nici spiritual. Nu te face nici mai bun, nici mai destept, nici mai bogat, nici mai darnic, nici mai civilizat si nici mai fericit. Nord americanii au o cultura generala extrem de redusa comparativ cu standardul nostru romanesc, predecembrist. Cu toate astea, nivelul lor de trai si civilizatie ne este cu mult superior. Cum dracu? Astia cunosc doar tarile cu care au fost in razboi, desi nu stiu pe ce continente se afla, n-au habar de limbi straine, nu stiu ce-i ala un metatarsian si la ce foloseste, n-au auzit in viata lor de solfegiu si nici de Pushkin, iar daca-i intrebi de Michelangelo, iti vor raspune ca e un Ninja Turtle. Ei bine, oamenii astia traiesc la un nivel mult superior noua si nu numai atit, dar societatea lor se dezvolta intr-un ritm la care a noastra nici nu poate visa. Gradul de civilizatie si generozitate ne e mult superior. Societatea lor e bazata pe specialisti, nu pe salonisti.  Relatia „cerere-oferta” si selectia naturala confera echilibru societatii si nu tona de cunostiinte inutile si patalamale luate la kilogram pentru a-ti asigura un prefix numelui. Selectia naturala subordoneaza orgoliul matern, care a imigrat din estul Europei si de prin Asia. Diploma de dragul diplomei valoreaza cit o ceapa degerata si nu-ti asigura un loc de munca. Iar cultura generala, cu atit mai putin. Si atunci, va-ntreb, n-o fi avind dex-ul dreptate? De care parte a baricadei va situati si mai ales, de ce? Va puteti blama copiii si nepotii ca nu au si nici nu vor avea niciodata cultura voastra generala?

Si nu ma intelegeti gresit, si eu sunt unul din cei care apreciaza cultura generala in varianta ei materna, dar traind aici, incepi sa-ti pui si alte intrebari. Ca e o placere stiam, dar e cultura generala si o necesitate?

Read Full Post »