Utilitatea inutilului

De multe ori se spune despre un anumit ceva ca e inutil. Ca e o actiune, un gind, o persoana, un mesaj sau orice altceva, in momentul in care e etichetat ca inutil, ça veut dire ca nu e folositor. Ca nu produce, ca nu creaza, ca nu aduce nimic nou si bun, ca e degeaba. Dar eu va jur ca nu-i asa. Tin minte cind eram adolescent, auzeam citeodata „ba, e inutil efortul, la asta nu tine”, cind de fapt tinea si a tinut.

Asa ca, daca e s-o analizam la rece, la foarte rece si la fucking cold, ne dam seama ca inutilitatea este doar un punct de vedere care in cele mai multe cazuri e lipsit de obiectivitate. Tot asa cum si obiectivitatea este la rindul ei un subiectivism, dar de grup.

Spun asta pentru ca vedeti voi, desi un ceva iti poate parea inutil, in realitate e posibil sa nu fie. Aici se spune ca „one man’s trash is another man’s treasure” Numai ca eu nu asta afirm, ci merg mai departe si spun ca „one man’s trash could be same man’s treasure” care e, zic eu,  mult mai temerara.

Dar pentru a nu mai lungi bla bla-ul asta agonizant, vreau sa spun ca un Tour Eiffel a fost o constructie controversata intrucit colosala investitie nu putea fi justificata, la vremea respectiva, in niciun fel. Si uite ca totusi, acel maldar de fiare a ajuns un simbol si poate cel mai cunoscut in intreaga lume. Este el util? Nu si Da. Ca Parisul poti sa-l vezi si din avion sau de pe vreun bloc mai bloc. Vorba e, cine dracu-ti va plati 17  euro sa ti se urce pe terasa blocului? Nimeni, pe cind Le Tour Eiffel e vizitat anual de 8 milioane de turisti care sunt dispusi sa cheltuiasca acea suma de bani doar ca sa se urce-n virf. Valoarea economica a acestei inutilitati a fost estimata la fabuloasa suma de 435 miliarde de euro, ceea ce nici Eiffel nu visase cind l-a proiectat si construit. E, cum vi se mai pare, francezilor? La fel de inutil? S-ar parea ca nu, desi daca facem abstractie de turism si souvenir-uri, pare al dracului de inutil.

Dar hai sa va arat o alta inutilitate care e si mai si decit turnul Parisului. Ii spune Kyaiktiyo Pagoda si e construita pe un ditai bolovanul care sta intr-un echilibru nefiresc. Asta e undeva prin Burma si localnicii spun ca acest cataroi a fost scos de Budda din funduri de ocean si urcat in creierul muntilor, asa, ca n-avea ce face. Ba mai mult, tot Budda s-ar face raspunzator si de mentinerea lui in echilibru. Asa o fi, ca daca duhul sfint lasa evreici bortoase, de ce n-ar executa si Budda o traznaie, ca doar sunt in competitie. Dar dupa cum vedeti, bolovanul a fost deja placat in totalitate cu aur. Aur care e produs manual in foite foarte fine pe care credinciosii le cumpara si le lipesc pur si simplu peste celelalte foite lipite de altii pe Golden Rock. E un fel de ofranda adusa aluia care le-a urcat cataroiul pe stinci.

Si hai sa spunem ca legenda-i legenda si bolovanul e acolo din motive de natura, nu de Budda, numai ca budistii n-au fost multumiti doar cu atit. In semn de omagiu adus acelui Budda, au trintit si o pagoda in virful pietroiului care pare ca sta sa se pravale. E pagoda aia inutila? Pai cam este, ca nu-i de vizitat, ci doar de admirat. Cu toate astea uite ca e unul din punctele cele mai vizitate din Burma si care atrage zeci de mii de turisti. Asa ca din punct de vedere economic si evident, religios, pagoda cocotata pe bolovan devine extrem de utila.

Si nu stiu cum, dar Budda nu s-a rezumat doar la acest bolovan. Se pare ca tipul facuse o pasiune din caratul asta, intrucit in lumea buddista sunt mai multe pietroaie de genul estuia. Iar budistii au facut o datorie sau obligatie din a construi pagode aurite sau aiurite, depinde din ce punct de vedere privesti fenomenul, in virful acestor cataroaie gata sa se prabuseasca. Alaturat pun si o alta pagoda birmaneza, care nici asta nu cred ca poate supravietui unui cutremur de 5 grade.

 

 

 

 

Read Full Post »

Prost gust la Antena 3

Unii poate ca si-au dat seama, altora poate ca le mai trebuie ceva timp, dar mie-mi place sa spun lucrurilor pe nume, chiar daca, eventual, m-ar dezavantaja. Asta nu inseamna ca doresc sa ma pun rau cu toata lumea, dar daca ma pun bine doar cu cei care procedeaza la fel, mie mi-e suficient. Asta nu inseamna ca mi se rupe de ceea ce crede virtualul despre mine, dar nici n-am sa-mi ascund parerile in spatele unor mofturi de pension.

Asa ca, uitindu-ma duminica la Antena 3, (ca ce altceva mai merita vizionat?) am dat de emisiunea „Sinteza zilei”, pe care in mod obisnuit o apreciez, chiar daca pe realizatorul ei, Mihai Gidea, l-as da afara. N-am nimic personal cu el, ba mi-e chiar simpatic ca aspect, doar ca nu-l consider un bun moderator, sau cum s-or numi ei. Mi se pare ca omul n-are prezenta de spirit, acuzind o acuta lipsa de  spontaneitate, absolut necesara unui astfel de rol. In paranteza fie spus,  are si unele lacune in exprimare, motiv pentru care un versat ca Ungureanu il poate crispa instantaneu. Pe linga aceste neajunsuri, tipul pune si niste intrebari puerile si de risul curcilor.  Aia cu „ce relatii aveti cu d-na Udrea?” fiind de-a dreptul hilara prin seriozitatea cu care a emanat-o. Dar in fine, emisiunea asa cum e conceputa, nu condusa, imi place iar invitatii pe care-i are, seara de seara, sunt bine pregatiti, expunind opinii pertinente.

Dar sa trecem la seara de … aseara. Cum spun, in general privesc cu placere aceasta emisiune, doar ca aseara am avut un soc. Emisiunea ii era dedicata lui Mircea Badea, un alt emisionar coleg cu primul, pentru ca implinea un anumit numar de ani pe Pamint. Ei bine, cind am inteles despre ce e vorba, m-a luat sila si am simtit o repulsie fata de aceasta proba penibila de cult al personalitatii si de inutilitate crasa. Nu vreau sa se creada ca am ceva cu onomasticile si aniversarile personale, dar fa-o neica cu decenta si in cadru intim, nu iesi la mezat ca boul in tirgul de boi, ca doar nu-i licitatie publica de animale. Sincer, parca revedeam imaginile acelea incredibile cu Ceausescu care statea ca un popindau in mijlocul scenei Salii Palatului, in timp ce lingaii-i slaveau prostia, aplaudata pina la dementa de asistenta.

Interventia nu se vrea o paralela intre Badea si defunct, dar asta mi-a sugerat imaginea respectiva, care era de un penibil sublim. Sarbatoritul era infipt intr-un scaun privind cu o surprindere trucata pleiada de uratori invitati sa-l sorcoveasca. Dar pentru ca penibilul sa depaseasca limita suportabilului, „gazda” a invitat si o sportiva, o campioana, pentru care Badea si Ciutacu au organizat o actiune caritabila cu scopul stringerii de fonduri necesare tratamentului de care aceasta campioana avea extrema nevoie. Bun, organizarea acelui eveniment de binefacere mi se pare de o valoare exceptionala si va asigur ca l-am apreciat ca atare. Dar sa aduci acel om bolnav, care numai de onomastici n-avea chef si asta s-a vazut in primele 20 de secunde, mi se pare o imbecilitate fara margini. Adica de ce ai adus-o mai Mihaita, sa-i multumeasca in direct lu’ Badea pentru gest? Penibil si absurd. Deranjezi un om bolnav pentru cinci minute de penibil, ca atit a stat saraca in emisiune, dupa care s-a retras in tacere si parca neobservata de nimeni.

Nu stiu citi au vazut „Caldura Mare” a lui Caragiale, dar zau ca replica „-Amice, esti idiot” si-ar gasi rostul si in cazul de fata. dar n-am s-o folosesc. In schimb voi posta clipul care aduce intrucitva cu ridicolul emisiunii pomenite mai sus.

Read Full Post »