Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘intimplare’


Sugerat de-o postare a Potecutei.

Intrucit nu-mi mai aduc aminte anul, am sa spun ca intimplarea a avut loc in secolul trecut si mai exact, pe la sfirsitul deceniului VIII.

Ma grabeam spre facultate. Stiu, pare neverosimil, dar va asigur ca nu mi se-ntimpla frecvent. Si urcind in troleibuzul 84, dau cu ochii de-o „piesa”. Bunaaaa, rau! Basca faptul ca mi se parea, oarecum, cunoscuta.

In fine, imi vad de compostat si ma asez linga ea, hotarit s-o abordez. Ca ce altceva aveam de facut?

-Cum, nici macar nu ma mai saluti? zice piesa

-?!?!?!?! zic eu, luat prin surprindere de interpelarea neasteptata, dar in ton cu intentiile mele.

Cum insa stupoarea nu putea dura mai mult de doua secunde, am continuat ceea ce parea un joc si zic:

– Scuza-ma, dar pe cuvint nu te-am recunoscut, „sar’mina, ce bine arati, ai vreun program deseara?”

In fine, ride, dupa care incropim un dialog. In acel moment, eu traiam cu convingerea ca am fost agatat, in timp ce ea era sigura ca sunt o fosta combinatie de-a ei si din ceea ce spunea, rezulta fara echivoc faptul c-o parasisem si ca o facusem in mod „ciobanesc”. Nu prea stiu exact cum abandoneaza ciobanii gagicile, dar oricum, se pare ca nu-mi facea cinste, judecind dupa apostrofarile la care am fost supus.  Cel putin o facea in soapta, ca altfel m-ar fi bodoganit tot troleibuzul.

Asa ca, ce era sa fac pentru a ma vedea cu „sacii-n caruta?” Mi-am cerut scuze, de ma plictisisem, facind cumva si pe amnezicul. De fapt vrajeala cu amnezia n-a halit-o nici ea si nici eu,  care-mi dadusem seama, din detaliile oferite, ca nu ne mai vorbisem vreodata si cu atit mai mult nu fusesem angajati in vreo relatie sentimentalo-sexuala. Dar intrucit ea continua sa creada in iubirea care ne unise cindva, am preferat sa-mi pun cenusa-n cap, sperind la o reeditare a presupusei relatii. Asa ca, mai c-o scuza, mai cu-n compliment, mai c-o mina sarutata am reusit sa-i atenuez intentiile, vadit beligerante. Ba mai mult, am obtinut si o intilnire, ca semn al dorintei de-a indrepta mirlania comisa cu doi-trei ani in urma.

Asa ca seara urmatoare, fiind la masa in Athene, fata a fost mult mai amiabila, povestindu-mi ce a mai facut, pe unde si cu cine. Din intimplare, dar si din fericire, din noianul de informatii reusesc sa recunosc un personaj cu care avusesem intr-adevar o relatie de fut si cu care don’soara se pare ca fusese prietena sau doar colega. In momentul acela cred ca m-am luminat la fata, intrucit sigur ma luminasem la memorie.

„Aha, deci de atunci te stiu!” imi zic, aducindu-mi aminte faza cind ducindu-ma sa ma intilnesc cu fosta, am gasit-o discutind cu „piesa” de fata. Si pentru ca piesa era de rezistenta, era putin probabil sa nu mi-o fi amintit, chiar si foarte vag.

Evident ca la inceputuri nu i-am divulgat crudul adevar, ca doar nu eram timpit sa scap vrabia din mina, dar se pare ca „vrabia” si-a dat singura seama de confuzie, cind era deja prea tirziu si nu mai avea de la ce sa dea inapoi. Atunci a realizat faptul ca nu eu fusesem „ciobanul” din trecut ei, ci doar o noua aventura, generata de-o confuzie…umana. Oare o fi fost confuzie sau teatru bine jucat? Cine stie si oricum, cui sa-i pese?

Va intrebati ce legatura are titlul cu continutul postului? Niciuna. L-am pus la misto si pentru ca-mi place cum suna. De fapt are mai mult de-a face cu postarea Potecutei, decit cu intimplarea de mai sus.

Read Full Post »