Astazi e joi. Zi de teatru. Teatru pe care nu va trebui sa-l vizionez, ci sa-l joc. Trebuie sa ma dau lovit si am s-o fac. Nu spun ca ar fi moral, dar eu, asa de capul meu, am ajuns la concluzia ca „trebuie sa fii imoral pentru a-i moraliza pe imorali” Nu stiu, zau, oare sa-l numesc postulat?
De fapt si la drept vorbind, sunt chiar mindru de imoralitatea de care va trebui sa dau dovada pentru a-mi cistiga oarece drepturi si beneficii. Ca vedeti voi, asa cum ati mai vazut cind v-am explicat cum sta treaba cu beneficiile de care ar trebui sa beneficiez, nu e usor sa te lupti cu ditai compania care are angajata, pe linga forta de munca, producatoare a valorii si plus valorii, si o mica armata de avocati si consilieri legali. Astia avind rolul de-a feri compania de procese si/sau de-a o apara impotriva altor companii, dar si a celor care-i produc valoare, ca in asta consta paradoxul.
Stiu, ceea ce spun poate suna a comunism, in urechile unora, dar nu e. E, daca vreti, un fel de haiducie. De razvratire impotriva unor uzante imorale pe care le-am descris deja in „Daca poti sa-i futi, fute-i!” Spuneam atunci ca daca esti dat afara, ca esti bou, compania iti da un pachet compensatoriu. Dar daca vrei tu sa pleci, chiar daca ai muncit cu sirg si sacrificii, decenii intregi, iti iei doar un mare sut in cur. De fapt cam asta e principiul oricarei companii. Sa te determine sa-ti iei sigur talpasita pentru a nu-ti plati vreo compensatie. Asa ca, pentru a beneficia de acel pachet, trebuie sa-i fortezi sa te dea afara, chiar daca nu-ti sta-n caracter. Motiv pentru care intirzii la sedinte sau le pasezi cu totul, vii tirziu si pleci devreme, te invoiesti in draci, te dai bolnav, uituc, ramii in urma cu lucrarile si tot asa pina cind reusesti sa patrunzi in lista indezirabililor. A celor care pleaca pe bani.
Va spun sincer, nu-i usor sa faci toate astea, desi unii le fac de cind se angajeaza, dar cum natura umana difera de la individ la individ, tot asa si diferentele in comportament si mentalitate. Parca ti-e rusine sa te dedai la astfel de mizerii, dar cind te gindesti ca tu si tot site-ul la care lucrezi produceti intr-un an cam cit isi ia CEO-ul, ca bonus, in acelasi an, atunci iti mai trece din mustrarile cu care te blagosloveste propria constiinta. Mai mult, cind compania iti fura un drept, fara acordul tau, de ce nu ti l-ai fura inapoi, fara acordul ei? (Evident ca daca e vorba de furt, nu poate fi vorba de acord, dar mie-mi suna mult mai completa afirmatia asa cum am formulat-o.)
In concluzie, astazi voi juca rolul bolnavului inchipuit pentru a ma bucuresteniza vreo trei saptamini pe banii lor, incepind de luni. Nu ascund ca m-as putea bucuresteniza si cu un concediu fara plata, dar intrucit nu ma bucurestenizez pentru a ma distra, ca daca era de distractie as fi ales alta destinatie, (rima involuntara) ci de nevoie, am decis sa-i las pe ei sa-mi plateasca nevoile. Mai mult decit atit, nu cred ca acel concediu fara plata mi-ar fi fost aprobat tinind cont de volumul actual de lucrari.
De ce va spun voua toate astea, cind nimeni n-ar face-o? Pentru ca n-am nimic de ascuns si nici de pierdut, in cazul de fata, si pentru ca am asa o convingere ca-mi veti da dreptate si-mi veti ura succes. Iar daca nu-mi veti da si ura, vom polemiza, ceea ce n-as zice ca-i tocmai rau.
VatiClanul Papal 