Daca eu as face afirmatia din titlu, ce credeti, ati fi voi cei care ar trebui sa-i demonstrati falsitatea sau eu, cel care ar trebui sa-i dovedeasca veridicitatea? E foarte adevarat ca, intr-un anumit context, exemplul dat ar avea sens, dar din punct de vedere pur aritmetic, nu sexual, ce-ati spune? Cine si ce ar trebuie sa demonstreze?
Am intrat la Cudi si din ce-am citit, nu parea a fi intr-o pasa buna. Si cum postul continea mai mult clipuri, am citit comentariile. N-am sa ma apuc sa le disec, dar unul dintre ele mi-a atras atentia prin absurdul enuntului. O don’soara, pe nume Fire, spunea „ateul crede in nimic, iar crestinul crede in ‘Mnezo, insa amindoi cred in ceva fara a avea dovezi. Amindoi cred, dar nici unul nu cunoaste. Aceeasi Marie cu alta palarie.”
Nu, nu este nici palarie, nici Marie, e prostie.
Evident ca nu i-am replicat, desi ma minca tastatura, intrucit exista oarece motive sa n-o fac acolo. Si de aceea o voi face aici. Nu pentru Fire, care probabil nu va intra sa citeasca, dar pentru altii, dac-or mai exista altii, dispusi sa-i impartaseasca opinia.
Asa ca, doamnelor si domnilor, a nu crede-n existenta vreunui Barosan, din cei multi creati pina la ora actuala, nu inseamna a crede in nimic sau altfel spus, a crede in ceea ce nu exista. Propunerea mea e ca bine-ar fi ca fiecare sa gindeasca inaintea lansarii in virtual. Dar daca totusi aceasta afirmatie a fost gindita, poate cineva sa-mi explice, cu rabdare, ca unui ignorant, cum vine aia sa crezi in ceea ce nu exista, ca, spre rusinea mea, pe mine, ca ateu, ma depaseste? Mai mult decit atit, asta nu-mi suna a ateism, ci mai mult a barosanism, tinind cont ca atei cred in ceea ce percep si/sau in ceea ce e bazat pe logica nu pe-o imaginatie generata de necesitati si slabiciuni.
Ateii cred in tot ceea ce poate fi dovedit ca exista. E adevarat ca nu credem in fabulatiile unora si altora care si-au inventat tot felul de demiurgi dindu-le diverse infatisari. Unii, animale, altii, oameni, sori, diavoli, energii si asa mai departe. Pentru ca e recunoscut faptul ca imaginatia umana nu prea are limite. Dar a nu crede in fabulatiile unora nu poate fi niciodata echivalentul lui a crede in „nimic”. S-ar putea spune, a nu crede in ceea ce nu poate fi dovedit ca exista. Asta, da.
Tot don’soara spune ca nu putem dovedi existenta nimicului. Zau ca nu inteleg cum vine asta, dar daca as considera ca merita un raspuns, as spune ca atei nu au sustinut existenta unui creator imperceptibil, asa ca nu vad de ce ar trebui ei sa-i demonstreze inexistenta. Cred, mai degraba, ca cei care l-au nascocit si i-au atasat o povestioara absolut lipsita de logica, ar trebui sa-i demonstreze veridicitatea. Ateii pot dovedi, fara posibilitate de tagada, ca ei cred in ceea ce exista cu adevarat. Si o pot face oricind.
Si uite asa ne intoarcem la prima fraza a postului.
VatiClanul Papal 