Canada pizdii lu’ ma-sa sau a lu’ tac-su

Asta ca sa nu fiu acuzat de homophobie, ca n-ar fi exclus, la ce cacat de vremuri traim. Iar referitor la Canada, treaba e simpla. Daca esti sclavul ala cuminte care-si baga capu-ntre urechi, robeste de la 9 la 5, la 6, la 7, la etc., are o casa cu tavanul la 8′ de dusumea si bea bere in timpul liber, belindu-si ochii la hokey, basketball, football american (care se joaca cu mina), Canada e Mama Dolores. Daca insa nu vrei sa stai cu curul pe coada si iti propui sa intreprinzi ceva, orice, mai bine te futi in cur. Dar intrucit pe mine astfel de poponarii nu ma strabat, uite-ma fierbind de nervi si-njurind exact ca pe vremea lui Ceasca. Diferenta constind doar in faptul ca numele difera.

Si-am sa-ncep cu ce-am mai inceput si in alt post. Piscina. Si pentru a improspata memoria unora sau altora, voi spune ca am hotarit sa „plantam” o piscina in backyard. Asta se intimpla acum fo 8 luni cind am comandat proiectul am arvunit contractorul care s-o sape si landscaper-ul care s-o faca gigea de jur-imprejur. Bun, cu asta fiind zise, proiectul si-a luat zborul spre zonele rarefiate ale celor care dau cu aprobarea. E, dragii seniorului (ca „mosului” s-ar putea sa fie interzis), si dupa cum va relatam, acum fo 2 luni ni s-a raspuns. Dar nu cu aprobare, ci cu intrebari. Si pentru ca n-aveam incotro, am satiscafut-o pe indianca respectiva, onorindu-i pretentiile.

Da, dar uite ca Gandi-Bandi-n mortii ma-sii, trezindu-se, dupa alte doua luni, din betia miresmelor de curry, ne informeaza ca nu putem slobozi piscina in locul cu pricina, ca cica e wetland, adicatelea un fel de pamint ud sau mustind de ape, desi e uscat bocna, ca altfel nu l-am mai iriga.

„Bun, zic, dar vecinul din dreapta a carui proprietate e mai la vale de-a mea are piscina exact in aceeasi pozitie” „Pai da, zice Indira Gandi, dar piscina aluia a fost gaurita acum 40 de ani” Zic „fa, esti proasta? Pai ce conteaza cind a instalat-o din moment ce pamintul e la fel de wet sau poate si mai wet decit al meu?” „Are, zice, ca acum 40 de ani nu erau reglementarile de astazi” „Faaaa, dar daca nici wetland-ul lui si nici piscina nu au avut de suferit, care e logica pentru care eu n-o pot trinti pe-a mea in aceeasi pozitie?” ” Sir, please don’t argue with me!” Pai cu cine sa argumentez, simpatico, nu tu-mi refuzi aprobarea?” „Ba da, dar nu eu am compus noul bylaw” ” Stiu ca nu l-ai compus tu, ca nu te-ar duce, dar tu-mi spui ca e vorba de wetland cind de fapt e vorba de niste reguli, pe cit de noi, pe atit de aberante” „Daca doriti puteti sa faceti o cerere pentru „adjustment” (adica sa mi se permita totusi, ca o exceptie de la regula) sau va putem spune noi unde puteti s-o puneti pe doamna piscina”

Problema e ca as putea s-o aduc mai sus, pe panta, linga casa si s-o fac infinity pool, ceea ce ar fi foarte misto, dar asta presupune ca:

1. mai platesc un proiect care e numai vreo 1.5K; 2. ii mai fut o aprobare care e vreo 500; 3. trebuie sa tai un ditai copacul care va fi vreo 3-4-5K; 4. va trebui sa aplic pentru a-l taia, care va fi vreo alte citeva sute si poate vreo doi ani de asteptare; 5. sa cumpar si sa plantez citva copacei acolo unde vor decide guvernantii, adica alte 2K; 6. piscina va fi vreo 200K in loc de 165K; 7. la o astfel de piscina ii trebuie si retaining wall, adica alti 1-2K

Iar ca un mare colac de Buceag peste un pui de pupaza, taxa pe proprietate imi va creste considerabil, ca si asa e doar 20K/an.

In concluzie, fuck them! Sau mai bine spus, fuck me! Problema e ca am cumparat deja materialele pentru decking-ul din jurul piscinei si cabana. Asa ca, in termeni stiintifici, s-ar putea spune c-am supt-o direct in gura. Totusi nu disper. O sa ma duc cu jalba-n bat la Comisia de „adjustment” care aproba sau nu aproba, exceptiile de la noile reguli. Iar daca o sa dau si acolo de vreun turban cu barba, o s-o dau dracu de Canada cu socialismul ei multilateral si multilongitudinal si … nu stiu ce-o sa fac.

Ba stiu. O vind p-asta si-mi cumpar una, cu piscina cu tot, ca deja-mi plesneste capul de-o oftica canadiana. Canada fiind una din tarile in care poti sa-ti ei multa muie pe banii tai.

Read Full Post »

De la Saptecai la Sasecase

Crezul oricarui haiduc era, cu aproximatie ( mansa de eroare  +/- 1),  “sa fur, sa fut, sa fug” Revazind filmul „Haiducii lui Saptecai”, cam asta rezulta ca-i motiva pe haiducii care bintuiau codrii Vlasiei, fugariti fiind de potera lui Caragea. Avind in vedere conditiile ceausiste in care a aparut acest film, crezul sus mentionat a fost inlocuit cu “hai cutit, cutit, de trei ori te-am…bla, bla, bla… Pentru o redactare completa va rog sa-l contactati pe Piersic.  Dar cu toate vicisitudinile cenzurii, era clar, chiar si pentru Eugen Barbu, ca Marga, nevasta-sa, prefera crezul cu trei F-uri.

In sfirsit, ca sa fiu absolut obiectiv, in acele vremuri de rastriste, haiducii duceau o viata de rahat. E foarte adevarat ca de-a lungul timpului, au incercat si ei, ca tot romanul, s-o imbunatateasca, sporindu-i confortul si diminuindu-i riscul. Pe de alta parte, acum le-ar fi fost imposibil sa-si presteze meseria in aceleasi conditii de odinioara, din cauza defrisarilor masive. Codrii fiind transformati de haducii moderni,  in pilcuri razlete de copacei care nu-s suficienti nici de-o “v-ati ascunselea”  Asa ca, fortat de imprejurarile create chiar de el, haiducul zilelor noastre si-a mutat sediul din codru, direct in Parlamentul Romaniei.

E iarasi foarte adevarat ca Parlamentul, desi nu-i definit ca fiind vreo padure, in el se fura ca-n codru si e plin de uscaturi. Acest nou climat le oferea haiducilor, pina mai ieri, protectie absoluta si conditii propice de furat, de futat si de fart-at. Ca de fugit, de ce-ar mai fi fugit si mai ales, de cine?  De asemenea, odata cu aceasta mutare, intervenise si-o mutatie in fisa postului. Daca inainte ii „3F” pe ce-i putini, acum ii „3F” pe cei multi, astia fiind  singurii care tac, inghit si n-au nici potera sa-i apere.  Ba mai mult, haiducii isi usurasera „munca”,  legalizind furtul. Astfel ei puteau fura in spiritul legii si la lumina zilei, cot la cot cu potera, care nu mai alearga dupa haiduci, ci dupa naluci.

Cu toate acestea, haducii nu au renuntat niciodata la natura pe care au iubit-o cu nesat, ca pe-o mama si de la care au supt si inca sug, cu perseverenta si lacomie. E adevarat ca si cei multi sug, dar ei sug de la natura tata, din cauza numarului limitat de sfircuri.  Si pentru ca haiducii nu mai aveau motive sa s-ascunda, au iesit din codru si si-au tras terenuri la marginea lui, chiar pe malul lacului, unde sa poata planui in liniste tilharia urmatoare. Aici, haiducii Parlamentului, isi vor inalta, tot pe banii celor multi, cite un conac si isi vor cumpara herghelii intregi de cai putere de la urmasii lui Robin Hood si a lui Thierry la Fronde. Dupa cum se vede treaba, crezul 3F se mentine, doar ca acum haiducul traditional a inceput sa interpreteaze si rolul ciocoiului.

Dar sperantele celor multi, abuzati cu F-uri de haiducii din Parlament, au renascut odata cu renasterea lui Saptecai. E adevarat ca pe asta il cheama Sasecase, nu Saptecai, dar se pare ca este singurul care doreste sa curete Parlamentul de haiduco-ciocoii actuali, dind mina libera poterei DNA-iste.

Sssst, liniste! Se filmeaza „Haiducii lui Sasecase” in regia lui Johannis!

Read Full Post »

„Nu esti de vina tu, de vina-i numai primavara”

Daca aveti vreo, 52 de anisori, stiti la ce se refera titlul acestui post. Daca insa ati avut ghinionul sa va nastetii dupa ’62, atunci ati ratat sansa de-a fi contemporan cu lansarea slagarului, cintat de un, ulterior, dezradacinat, pe nume, Constantin Draghici.

Dar pentru ca nu de Draghici si nici de slagarul lui de fecale doresc sa vorbesc, am sa ma abat de la partitura, fara a renunta la titlul ei. Ei bine, acest titlu este chintesenta actualei conjuncturii politico-juridico-penale a Romaniei.

Astazi am urmarit plin de interes patriotic, vaicareala lui Voiculescu pe care o intitulase pompos, conferinta. De fapt Conferinta de presa, cu toate ca nu prea i-a bagat in seama pe presangii dornici de senzational, atunci cind a venit vorba de intrebari. Dar cum „vorba lunga, saracia omului”, de ce sa fi vrut Voiculescu sa saraceasca raspunzind la intrebari incomode? Mai bine tacut si bogat. Ca-i bogat, e treaba lui, dar cum a reusit sa se extra-imbogateasca din munca cinstita  si intr-un timp record, cred ca ar cam trebui sa fie si treaba justitiei. Ca Justitia actuala se numeste BaSecu, e o alta discutie, insa ciudatenia inavutirii ultra rapide ramine, nascind tot felul de semne, chiar si de exclamare. Dar cum eu nu sunt procuror, desi facultatea pe care am terminat-o era in aceeasi curte cu cea de Drept, ceea ce-mi confera oarecari veleitati, ma vad nevoit sa ma rezum la bruma de logica care mi s-a depus de-a lungul… si de-a latul.

De aceea am sa apelez la metoda reducerii la absurd.

Deci, Voiculescu spune ca n-a delapidat, n-a santajat, n-a pus botu’. Cum ar spune academicianul Marean Vanghele, „astia e curat, sa moara mama”. Iar eu, care nu vreau sa ma pun rau cu Antena 3 si nici cu Vanghele, ii dau dreptate lui Danut.

BaSecu, un alt suspect, se jura ca e imaculat si ca toate sutele de hectare si toate milioanele de euro au fost agonisite din munca cinstita si nu din legaturi Mondiale, ci din notarialele tutei de fi-sa. Adica aia e proasta de-o doare, da-n business e piua-ntii (!?!). Cu toate astea, din dorinta de-a nu-i supara pe cei de la B1 si din PMP, am sa-l cred si p-asta pe cuvint de onoare, chit ca el nu stie ce-i aia, chiar daca-i explici.

Udrea, pe care eu o simpatizez ca pe orice gonflabila, spune ca averea-i provine din divort, iar investitiile facute in parcuri rurale si fotbal in panta au reprezentat o necesitate vitala pentru poporul roman, la care natura ei umana n-a putut rezista. Si de ce n-as crede-o, ca doar n-o sa ma pun contra naturii?

Videanu, alta proba de sinceritate  indubitabila, pretindea ca toate bordurile, toate carierele de marmora din Apuseni si toate contractele cu statul lui Boc, le-a cistigat in mod cinstit si lautareste. Altfel spus, a stiut la ce masa sa cinte si nu pot sa-l contrazic deoarece parea spasit si foarte mirat de faptul ca poate fi banuit, tocmai el, un biet miliardar legat de BaSecu doar prin cordonul ombilical, iar de Boc prin cel de mai jos.

Vai, ce distrat sunt! Era sa-l uit pe Adrian Nastase, care declara ca n-a furat nici macar un ou si cred ca avea dreptate intrucit oua producea chiar el. De aceea poate ca a fost nevoit sa treaca direct la boi, avind in vedere ca cine fura azi un ou, miine va fura un bou. Dar se pare ca si in cazul boilor, matusa Tamara se facea vinovata  de braconaj domestic si nu el, un biet Poponel de prim ministru.

In sfirsit, cu exemple de nevinovati ca astia as putea umple zece bloguri, nu doar un post ca asta si considerind ca am atins deja absurdul cu credulitatea mea, stau si cuget, ca din mers mi-e peste mina. Pai daca astia sunt nepatati, cinstiti si nu miros a usturoi, desi banii europeni au fost jefuiti fara mila, desi Romania a fost jefuita si inca mai este, atunci cine-a mai ramas? Cum cine? Poporul! Si uite asa ajungem la concluzia ca poporul si nu interlopii din politica, e cel ce-a subminat economia nationala. Dar intrucit poporul n-are acces la miliardele europene si nici nu are vreun act de proprietate asupra Romaniei, ma vad nevoit sa-l scot si p-asta din boxa acuzatilor.

Bine, bine, dar daca toata romanimea din Romania e onesta, sincera si nepatata, atunci cine fura pe rupte? Ca vedeti voi, in acest moment reducerea la absurd a depasit pragul absurdului, trecind in paroxism. Asa ca, pentru a nu da impresia ca logica mea nu produce rezultate, am sa declar pe propria-mi raspundere ca in ceea ce priveste jaful din Romania ” de vina-i numai primavara”, caz in care se impune o noua intrebare:  de unde dracu stia Draghici ce va sa fie peste o juma’ de secol?

Read Full Post »

„Hotia” made in Romania

I-am auzit pe multi, ba m-am auzit chiar si pe mine, protestind pentru faptul ca romanii sunt considerati hoti pe alte meleaguri si de alte semintii. Ei si atunci, rupti in cur de-o mindrie stramoseasca, ne ratoim, ne agitam, suduim si-i blamam pe cei ce-si permit sa ne eticheteze in acest mod rusinos, pentru un popor care se pretinde civilizat. Nu numai atit, dar dintr-un orgoliu greu de motivat, dam vina pe tigani, care, de ce sa n-o spunem pe sleau, tot in Romania s-au nascut si ei, pina la urma. Bun, n-am sa pretind ca tiganii nu s-ar ocupa cu furtisaguri si gainarii, fie loco, fie-n deplasare, dar cu ce dracu ne deosebim noi, romanii, astia mai deschisi la culoare, de acesti romani asiatici? Ce fura ei si nu furam noi? Ca de bine, de rau, n-am auzit de procurori tigani care sa fie prinsi la furat de voturi. N-am auzit ca tiganii sa fi inselat alegerile sau sa fi furat listele permanente. N-am citit pe undeva ca tiganii sa se fi intrunit in vreo Curte Constitutionala si sa fure legalitatea si constitutionalitatea romanilor si sa se stearga cu ele la cur. N-am descoperit niciun tigan care sa fi anchetat oameni nevinovati, furindu-le linistea si libertatea de exprimare. N-a aparut niciun tigan pe ecrane sa instige, sa minta, sa manipuleze si sa fure dreptul la democratie al unui popor intreg. N-am auzit de vreun tigan care sa-si insuseasca ilegal institutiile statului roman si mai apoi sa le foloseasca impotriva romanilor deschisi la culoare.  Nu vorbeste nimeni de vreun tigan care sa fi furat ajutoarele de 20 de miliarde evaporate sub ochii neputinciosi ai multimii albe. N-am pomenit, de cind ma stiu si chiar de cind nu ma stiu, ca tiganii sa haituiasca, sa prigoneasca si sa le fure un drept democratic romanilor.

Si atunci ma intreb de unu’ singur, ca doar in mine mai am incredere in vremurile staliniste pe care le traim, de ce dracu ne mai oparim cind suntem numiti hoti, atita timp cit electoratul basist incearca sa fure rezultatul unui referendum la indemnul presedintelui lor si cind presedintele acestor hoti indeamna la furt si fura mai abitir ca toti? Cind procurorul general fura, cind Curtea fura, cind parchetul fura, cind Udrea fura, cind Videanu fura, cind procurorii fura, cind judecatorii fura si mai ales, cind legile sunt impotente in fata acestor hoarde de jefuitori? Deci, furtul in Romania, indiferent de natura lui, este perfect legal, ceea ce nu mai intilnesti niciunde in lumea civilizata. Sa insemne oare ca furtul ne apartine, asa cum apartine fotbalul englezilor? Om fi noi cei ce l-au inventat si perfectionat in spiritul legii si al constitutiei? Chiar o fi hotia made in Romania si noi nu stim? Iar daca o stim, de ce suntem ipocriti?

Eu stiam ca Justitia e oarba, dar n-am stiut ca-i si curva. De fapt oarba este, dar numai cind vine vorba de abuzurile basismului multilateral dezvoltat, altfel nu numai ca vede, dar vede si ce nu exista, incalcind ea insasi legile si constitutia tarii. Aceasta „justitie” de tip stalinist este democratia promisa romanilor de BaSecu?

Mult timp am crezut ca seismul din ’77 a fost cel mai incredibil eveniment la care am fost martor. Apoi cutremurul mi s-a parut mizilic in comparatie cu apusul epocii de „aur” si nu mi-as fi inchipuit ca va exista vreodata, in viata mea, ceva mai socant si mai surprinzator. Ei bine, m-am inselat. Acum imi dau seama ca pina si disparitia lui Ceasca a fost un eveniment banal, prin unanimitatea lui, comparativ cu acest razboi deschis, fraticid,  purtat de un dezaxat, prin intermediul altor dezaxati, impotriva poporului roman, in majoritatea lui.

Read Full Post »

Căpuşa nu donează, suge

Compania nu era sindicalizata. Si la drept vorbind, patronul era cam unghie-n git. Jidanel, de! Oricum, eu faceam parte din management, unde salarizarea se apropia intrucitva de media pe industrie. Dar chiar daca n-as fi fost, nu m-ar fi batut gindul sa telefonez  IBEW-ului dupa ajutor. E ca si cum ai cere unei capuse sa-ti doneze singe. In fine, tipologia celor care contacteaza aceste mafii legalizate, este cit se poate de simpla. In general persoane cu liceul terminat si poate si o postliceala, fara familie de intretinut, fara obligatii, fara note de plata, puturosi, din parinti welfare-isti si pe care-i doare-n coltul mesei daca miine vor mai avea sau nu, un serviciu. Dar ce mai tura-vura, citiva technicieni telefoneaza „fratiei” si prin binecunoscute tertipuri comuniste si la adapostul legii, sindicatul respectiv reuseste sa-i prosteasca pe vietnamezii care lucrau in companie. Si uite cum, ajung eu sa particip la sedinte, alaturi de mafioti internationali, pentru a negocia beneficiile lucratorilor.  Meeting-urile in sine sunt un fel de da-mi-o mie, na-ti-o tie.  Mi s-a parut o parodie rasuflata pe care toti trebuia s-o jucam cu devotament. Ma rog, dupa citeva zile de tergiversari, cind deja nu mai stiam de unde s-o apucam si cind ramasesem doar noi la masa, leadership-ul si mafiotii, fara reprezentanti ai muncitorimii, se aude tare si clar „Hai Martin (numele patronului), mai da-mi 25 de centi sa le pot inchide gura, ca si-asa am pierdut o gramada de timp pentru cit cistig ne iese noua ” Va spun drept ca la asta nu ma asteptam, desi stiam ca toti o gindesc. Adica nu era vorba de valoarea muncii, ci de inchisul gurii. Nu era vorba de apararea unei cauze, ci de imbrobodirea unor amariti. Nu era vorba de cistigul muncitorilor, ci de-al mafiotilor. Nu era vorba de etica, ci de hotie. Bineinteles ca tirziu, mult prea tirziu, si-au dat seama si vietnamezii ca degeaba astepti transfuzii de la capuse, chiar daca-s doldora de singe.

Read Full Post »