Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘homosexuali’


Alta Cina? Fiti sinceri, vazind titlul, nu-i asa ca v-au trecut ceva fiori prin sira, cam pina jos spre coccis! Ce v-ati spus? „Bai, da’ asta o mai tine mult cu cinele astea? E, uite ca d-al dracu am sa va insel asteptarile. Si atunci, de ce Cina? Cum de ce? Asa usor ati uitat, gusterilor, „Adolescenta” mea ? https://v2valmont.wordpress.com/2009/03/25/adolescenta/. A nu se confunda cu „AdoleSEXcenta” https://v2valmont.wordpress.com/2009/04/27/adolesexcenta/ , care desi a fost tot a mea, avusese loc cu mult inaintea Cinei. Dar de ce Cina cea de spaima? Pai pentru ca stateau toti cu morcovu-n cur, la figurat, la propriu nu i-ar fi deranjat, ca nu cumva sa-i descopere potera ceausista.  Dar ar mai fi un motiv pe care am sa vi-l redau in cele ce urmeaza. Acesti poponarii, la care ma refer, erau toti pe la vreo patruzeci de anisori, scoliti si simpatici foc. Or mai fi fost si altii la fel de simpatici, ca doar nu erau astia singurii bulangii ai Bucurestilor, dar astora le placea sa frecventeze baruletul din Cina. In restaurant, care se afla à côté, nu-i vazusem niciodata vinturindu-si tirtitele, poate si pentru ca acolo era mai greu sa-si faca noi cunostinte, cunostinte din regnul lor. Dar vezi ca barul respectiv, devenise si tinta noastra, a bulevardistilor cu vederi heterosexuale. Of, ce ma-nebuneam dupa locul ala, dar nu din cauza de bulangeala! Aia pot spune ca e una din cladirile care mi-au ramas la suflet. Seara, inainte de restaurant, intram mai intii in bar, care se gasea la etaj, chiar cum urcai scarile largi de marmora. Ca spatiu nu se compara cu barurile din Athénée Palace si nici nu era la fel de elegant, dar era intim si mirosea numai a parfumuri scumpe si tigari fine. Cum intrai, pe stinga era barul de lemn masiv, lung pina aproape de ferestre, ferestre imense care dadeau spre Palat, iar pe dreapta, mese joase cu fotolii si canapele. Cind ajungeam noi, de obicei in jur de sapte seara, baietii cu rozeta penetrata erau deja acolo. Frecventind acelasi lacas „de cult”, ajunsesem sa ne cunoastem si sa ne si vorbim intr-un mod cit se poate de amical. Ce-i deranja cel mai mult, era atunci cind nu-i tratam cu respectul cuvenit unei doamne. De fapt forma de salut era invariabil, „sar’mina!”. Un alt ceva care-i deranja extrem de mult, erau prospaturile. Nu obisnuitele localului, ci alea cu care mai apaream noi, din cind in cind. Nu stiu daca era gelozie sau pur si simplu teatru bulangistic, dar daca era teatru, era bine jucat. In orice caz, atitudinea ostila pe care o abordau la vederea „intruselor”, era de-a dreptu hilara. De fapt si tipele se amuzau, facindu-le jocul, instruite fiind in prealabil de noi. Daca din neatentie se gasea vreuna sa riposteze, n-o mai spala toata apa de la robinetul barului. Erau de-o rautate…sa-i zic feminina? Ha, ha, glumesc, dar oricum, faceau ca visele rele, pizduind-o  si curvindo toata seara, pina cind tinta, plictisita si agasata parasea cimpul de lupta, urmata de un alai de invective, care mai de care mai originale. Dar gelozelile astea feline nu se manifestau doar impotriva concurentei feminine. Intr-o seara apare un oarecare, cu penis intre picioare si s-aseaza la bar, ca mesele ne apartineau in totalitate. Noua si pederastilor. Una dintre…bulangii nostri ne spune „Mmmm, ce mi-as trage-o cu asta, ai vazut ce unflati ii stateau pantalonii?” Precizez ca baiatul era la vreo 50 de primaveri. Dar pina sa ajunga „fata” noastra la bar,  o „alta” se si repezise asupra prazii, care habar n-avea ce i se pregatea. E si uite cum se trezeste victima inpresurata de poponari. Parca era un documentar de la Tele-Enciclopedia cu hiene la vinat in Serengeti. La inceput s-a discutat pe pitici, asa ca n-am prea prins nimic din zbor, dar cind tipul, enervat, a ridicat putin tonul, ne-am dat seama ca spectacolul statea sa explodeze. Nu cred ca are rost sa va redau intregul monolog anatomic, care redusese tinta, la o tacere absoluta. „Ce mai hodorogule, nu suntem destul de bune pentru tine, lingea-ne-ai scoica, de amarit! Sau tu esti d-ala care prefera sa dea bani la tirfe? Uite al dracu taranoi! Pai tu ai ajuns sa ne spui noua sa-ncetam, curvar ordinar? Ce credeai tu mai, clei de oase, ca ne-am fi tras-o cu un pirlit ca tine?” Si inca multe alte dulcegarii, pe care nu le mai reproduc. Dar lovitura de gratie acum urma sa vina. „Fata” noastra spunindu-i colegei, in gura mare: „hai draga, da-l in pizdele ma-sii de homosexual!” In momentu ala, parca si muzica din bar se oprise stupefiata, asta fiind un termen evitat cu mare grija de noi toti, tocmai pentru a nu le irita pe „fetite”. Pe de alta parte, cred ca era pentru prima oara in anale (!) cind un homosexual acuza pe altcineva de homosexualitate. Tacerea stinjenitoare a durat insa doar citeva secunde, dupa care valul hohotelor de ris a dat navala afara, pe usa barului, inundind restaurantul si scarile, pina la parter. Omul la inceput a zimbit incurcat, pe urma a ris cu pofta, dupa care, insa,  a dat pe git paharul, a platit si s-a dus dracu. E, acum v-ati prins de ce-i spun Cina cea de spaima? Si tineti cont ca asta era doar o singura intimplare, in noianul de zilnicarii incredibile. Daca ma gindesc mai bine, n-ar fi exclus ca asta sa fi fost motivul pentru care frecventam cu devotament barul din Cina, semnindu-i zilnic condica imaginara.

Read Full Post »