Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘gravadlax’


O intrebare pe cit de … fosta, pe atit de actuala. Mai ales ca unele personaje, ale romanului cu acelasi titlu, titlu preluat din scrierile lui John Dunne, au caractere similare, ba chiar si nume. Jordan-ul lui Hamingway regasindu-se si in Camera Reprezentantilor a US sub acelasi nume. In privinta lui Franco asemanarea consta numai in fascismul care-l caracteriza, in aceeasi masura in care-l caracterizeaza si pe Mortul Casei Albe. Si ca si in roman, Jordan lupta, alaturi de alti partizani republicani, impotriva fascistului la putere, incercind sa-l dea pe dement cu roatele-n sus. „Nu te intreba pentru cine bate clopotul; pentru tine bate” spunea Dunne. Asa ca, Mortule, nu te-ntreba pentru cine bat clopotele. Ele nu bat doar pentru plebea incarcerata, ci si pentru tine. Spre deosebire de roman, sper totusi ca Jordan sa supravietuiasca acestei lupte.

…………………………………………………………………………………………………………………….

Ieri am pus-o de-o petrecere scandaloasa. Nu c-ar fi iesit cu balamuc, dar era scandalos de contrara restrictiilor fasciste care interzic „condamnatilor” sa petreaca in timpul incarcerarii la domiciliu. Dar intrucit condamnarile trudeauviene au valoarea unei cepe degerate, multi canadieni le ignora, refuzind sa se supuna dobitociei ministeriale. Pentru ca, dupa cum spuneam, fascismul canadian nu poate ramine in urma celui american.

Sute de mii de „manivele” demonstreaza in toata Canada impotriva vaccinului, a restrictiilor draconice si inutile si a violarii drepturilor si libertatilor. Dar astia nu demonstreaza in vrajeli de marsuri cu pancarde si lozinci, ci cu zeci de mii de TIR-uri in botezatul „Freedom Convoy”. Altii prefera sa-si piarda slujbele in schimbul libertatii de decizie asupra propriei persoane, ceea ce constituie o alta modalitate de a protesta impotriva abuzurilor. Iar altii, adica eu, adica, pe mine, ma pot pupa direct in cur, tovarasii, ca n-au ce sa-mi faca deocamdata. Asa ca protestul meu se manifesta prin petreceri, pentru ca la -20C nu pot protesta decit la domiciliu. A propos de abuzuri, la o biserica romaneasca din Montreal, enoriasii au fost obligati sa tina slujba in fata bisericii, in zapada, la -15C pentru ca bisericile sunt inchise din ordinul … „stiintei medicale” care, in zilele noastre, e la fel de falsa si mitomana ca si stiintele economice, politice, sociale, s.a.m.d.

Si cum aveam un motiv intemeiat sa ma petrecaresc, io-te c-am invitat o alta pereche de nevaccinati cu care sa consumam ceva preparate, ceva bautura, sa facem o carte si s-avem ceva antren. Stiu ca nu suna a petrecere, dar multi din petrecaretii din anii trecuti s-au vaccinat cu timpeala si nu inteleg sa-si riste viata in petreceri cu nevaccinati. Si, by the way, doua dintre familii, triplu vaccinati, tocmai si-au tras un Covid de calitate superioara, pe masura vaccinurilor facute. Altii, tot vaccinati, s-au vindecat deja. Ce sa mai spun? Good for them! Noi n-am avut norocul nici sa ne vaccinam, nici sa ne-mbolnavim, pina acum, desi timp ar mai fi.

Dar revenind la petrecere, ma voi opri la de-ale gurii. Ca p-astea le-am conceput eu, nu fascistii guvernamentali. Am inceput cu „salmon roe maki” care mi-au luat o ora sa le „confectionez cu orez, sea weed si icre de somon. La astea am bagat si-un pahar cu sampanie pe care, va jur, n-am fermentat-o eu. Apoi le-am bagat „bacon basket with triple cheese spaghetti” . Cosuletul il facusem cu o zi inainte la cuptor, cu fisiile de bacon puse pe pahare pentru a lua forma dorita. Dupa cosulete a urmat „gravadlax kiss”. Somon cured de mine si asezat in forma de … buze, sau cam asa ceva, garnisite cu un sos de avocado si wasabi. Iar la main course am propus un rasol de vitel superb cu ciuperci, cartofi si morcovei. A fost bine, placut si parca n-am dus lipsa marilor petreceri din trecut, desi, pe bune, nu mi-ar fi displacut. Dar uite ca pandemia indusa si dirijata de masonerie ne-a decimat si scindat pentru a ne putea controla cit mai usor si mai total.

Si acum, imaginile culinare.

Read Full Post »


Stiu ca 36 nu are faima si nici sonoritatea unui 69, dar cum a 36-a venea la rind, am hotarit s-o sarbatorim. Stiu ca in zilele noastre pare neverosimil sa fii casatorit timp de 36 de ani. Mai ales cind esti casatorit cu aceeasi persoana si mai ales cind persoana e de sex opus. Dar na, se mai intimpla si accidente matrimoniale, ca doar nu suntem perfecti. Si uite ca unora carora tocmai li s-a intimplat, suntem noi, familia Papa.

Nu c-ar interesa pe careva, dar ziua a inceput cu un buchet de bujori pe care l-am „cumparat” direct din backyard-ul nostru, oferindu-l sotiei.

Apoi au urmat pupaturi, imbratisari, urari, pe care nu le-am mai pozat din motive de … deabea treziti din somn. Dupa aceste timide preambuluri sexuale, in loc de sex, am continuat cu breakfast-ul pe care l-am realizat dupa capul si priceperea mea si care consta din trei roluri neroluite din salata, somon afumat, avocado si cilantro (coriandru), plus cafeaua noastra, cea de toate zilele.

Dupa care am trecut la programul de inviorare. Stiri, whatsapp, blog si alte exercitii cu caracter vitalizant. Apoi ne-am facut vint pe terasa, la soare, cu cite o mimosa (sampanie cu orange juice). E adevarat ca paharul meu a omis juice-ul, dar era de asteptat ca de la o anumita virsta, paharele mai uita una, alta.

Dupa ce ne-am lasat vitaminizati cu D3, de-ncepuse sa ma stringa pielea, ne-am decis in privinta unui fut rapid. Si uite asa i-am futut o plimbare pe malul lui Ontario, afara fiind o zi cum nu mai fusese de-un an intreg. Dar plimbarea n-a fost deloc scurta, cum ne-o propusesem, batindu-ne joc de picioare si chiar de intregul corp pret de-o ora incheiata. Ca dupa cum am aflat, aniversarile cer si sacrificii, nu-ti ofera doar placeri.

La prinz, ritornerati in cuibusorul nostru, am pregatit o salata de octopus in care am bagat si niscai scoici si scalops, dar nimic „made in China”. Sosul fiind simplu, cu lime, olive oil, usturoi si cilantro.

Afara continund sa fie frumos si soare, am bagat niste muzici de la Franta, ne-am luat sampania si ne-am tolanit pe terasa privind in craci si la golf-erii care treceau pe sub ele, comentind amintiri si dobitocia sau jigodismul guvernului canadez.

Mai tirziu, cam cind la „FOX News” incepea The Five @ Five, ne-am luat o gustare, (crackers impodobiti cu Gravadlax). Iar cind orologiul batea de 8PM si cind vasalitatea „democratilor” americani fata de China devenea mai evidenta ca oricind, ne-am tras la tv, tragind aproape si-o mica salata de fructe stropita cu o idee de limoncelo pregatit de … eu.

Read Full Post »


Simbata am petrecut. Nu Pastele, ca de mult ce l-am petrecut p-ala catolic, ma luase pintecaraia. E adevarat ca in dureri am incheiat si Pastele #2, dar dureri de falci, de la atita ris. Cum spun, simbata am mincat baut si ris. Nu stiu daca risul e pansament gastric, dar n-am avut nici pe dracu, nici pe tac-su. Vorba marelui poet contemporan, aici de fata: „la rata pe varza, anturajul conteaza” Pentru ca, vedeti voi, uitasem sa mentionez c-am gatit un ratoi, la felul doi. La primul bagasem o ciorba de burta de s-au lins colegii pe mai toate extremitatile corpului. Cu predilectie, pe buze, ca n-au flexibilitatea ciinilor.

Si pentru ca la un zaiafet de genul asta nu poate lipsi alcoholul, uite cum le-am azmesticat de-ai fi zis ca-i laborator de chimie. A fost, vorba Emily-ei, o adevarata rascruce de … vinuri. Alb, rosu si roze. Sampanie, whisky, palinca si bere. O sa spuneti, si pe buna dreptate, ca a fost mai mult o rascruce de alcohoale. A fost, dar mie, „la rascucea de vinuri” imi suna a literatura clasica, cu atit mai mult cu cit unul dintre invitati era venit din orasul vinturilor vesnice, Chicago. Asta de fapt a adus si palinca de Maramures, ca la ei se gaseste. Aici, nu. Noi cu slibovita sirbeasca si grappa italieneasca, care nu sunt de aruncat, dar sa ne intelegem, nici palinca nu sunt.

Un altul a adus un drob pe care-l promisese. Bun! Nu la fel de bun ca al meu in care bagasem cimpuri de verdeturi si-o padure de ciuperci, dar bun. Asa ca la aperitive am dat-o pe drob si cirnati din cei facuti de mine si care de cind i-am facut, zac atirnati in frigiderul din cold room, ca sa-i zvinte curentul. Si erau zvintati. Poate nu cit as fi vrut, dar erau mincabili.

La cafea am bagat si un tort cu o cupa de-nghetata, ca sa bagam burta-n draci, nu de alta. Dupa care, da-i smotru, ca doar nu era sa las casa cu curu-n sus, taman de Paste.

Iar duminica, de Paste, am frecatcat menta. Adica am pregatit niste mojito pe care l-am baut in familie dupa un dinner subtire compus dintr-o salata cu somon cured by moi si tarte cu icre ale aceluias peste. De fapt. v-am mai pus salata cu gravadlax-ul suedez si intr-un post anterior. Pentru o mai buna aducere aminte, v-o bag encore une fois.

SONY DSC

 

 

Read Full Post »