Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘futuri’

54 part 1


studio54Nu crocodililor, titlul n-are nimic de-a face cu pozitiile Kama Sutrei, nici cu football-ul american si nici cu vreun pasaj Biblic. E pur si simplu vorba de Studio 54 din New York si mai precis, de perioada anilor ’70. Nu, nu din America, ca pe atunci America era doar un vis frumos pentru noi, cei cu gind de duca. E vorba de anii ’70 petrecuti in Romania, unde viata de adolescent era dementiala, daca n-aveai opinii politice sau daca aveai si le pastrai pentru tine. Si cum eu n-aveam, ba s-ar putea spune ca faceam parte din tagma celor din imediata apropiere a privilegiatilor, am beneficiat de o adolescenta pe placul meu si-a multora ca mine.

Am ales acest titlu doar pentru ca tocmai am vizionat filmul pentru a en-spea oara si pentru ca acest Studio 54 a fost si va ramine un simbol al muzicii disco si-al acelor vremuri pe care am avut norocul sa le traiesc in direct. Spun asta, pentru ca  eu viata am inceput s-o traiesc din plin, abea de prin ’70. Atunci pot spune ca am dat cu nasul, dar si cu capul (si nu de putine ori), de ceea ce parintii mei numeau „destrabalare”. O data cu liceul au inceput chiulurile, eliminarile, exmatricularile, inmatricularile, fumatul, alcoolul, beletristica serioasa, scandalurile in casa, noptile „pierdute”, bisnita si discotecile. Cu sexul facusem cunostinta mai devreme, ca asa sunt eu, precoce. Cu toate acestea, pina atunci consider ca fusese doar o labareala inocenta, dar din care era totusi sa ma aleg cu un papa mic. Tot atunci am inceput-o si cu discotecile. Dar s-o luam pe rind.

Terminasem a  opta si cu un efort minim, intru la liceu. Liceul # 33 din cartier, pe care pina sa-l incep  mai aveam de parcurs o vacanta de vara. In acea perioada si la acea virsta, combinatiile se realizau  intre blocuri, unde ne petreceam mai tot timpul liber. Coincidenta, sau poate Nationalizarea, au facut ca natalitatea s-o ia razna prin ’55. Acest fenomen social de fut masiv al maselor, a facut ca marea majoritate a pustimii din blocurile OD1, OD2 si P1, din spatele „Favoritului”,  sa fie cam de aceiasi virsta si extrem de numeroasa. Activitatile noastre principale erau cititul, fotbalul si gajurile.

Daca pe prima o faceam doar pentru a epata si-a face fata conversatiilor de la care nu ne puteam sustrage fara a fi aratati cu degetul, in schimb pe a doua o faceam din pasiune si dorinta declarata de-a deveni vedete. In privinta gajurilor,  lucrurile erau diferite. Pe astea le traiam cu o intensitate frenetica si profunda, pina-n adincul sufletelor noastre incandescente. Si cum french kiss-ul fusese deja descoperit, ne trageam neica niste limbi in gura care, de atita pasiune, aduceau mai degraba a tubaje stomacale.

Intimplarea face ca doua tipeze, n-as zice frumoase sa te dea pe spate, dar bune rau si imbracate paralizant, care ne taiau pe toti la capitolul emancipare,  ne-au atras atentia si interesul in mod deosebit, mai mult decit o faceau cele din leatul nostru. Bineinteles ca astea nu participau la jocurile noastre puerile de gaozari, dar le vedeam in fiecare zi plecind, venind si iar plecind, fara a sti unde, dar cu dorinta declarata de-a afla.  Ei si cum incepusera sa-mi cam sfiriie calciiele, m-am apucat de investigatii in urma carora aflu ca fetele frecventau zilnic  „Ligheanul” (strandul din Doctor Staicovici) si discotecile din centru’ Bucurestiului.

Asa ca, incep o campanie asidua de racolare a altor gaozari, pentru o descindere in locul in care toate gagicile se aratau doar in chiloti si sutiene.  Cum am mentionat „tinuta sumara”, cum am umplut troleibuzul de musterii.  Problema e ca tipezele erau intr-a noua sau chiar intr-a zecea, ceea ce ne definea pe noi drept mucosi. Dar spre deosebire de alti mucosi, eu aveam un mare atuu. Posedam un tupeu cit troleibuzul 84, care ne ducea in Doctor Lister, de unde ajungeam in Doctor Staicovici la strand. Cred ca la vremea respectiva aveam mai mult tupeu decit calitati, dar tocmai din acest motiv mi se cam rupea de ce zice unul si altul, atita timp cit eu aveam un scop bine definit in creieri.

Evident ca odata ajunsi la strand, nu ne-am asezat pina nu le-am gasit pe cele doua gratii. Cum le vad, cum dau navala, desi nu mai vorbisem cu ele pina atunci „Ah, ce placere! Ce faceti fetelor, m-asteptati de mult?” Evident ca tipezele ne-au recunoscut si ne-au trintit un „buna” indiferent, stinjenite de prezenta unui grup de putoi si putoaice (!?!) in preajma lor. Si dupa ce si-au rotit amindoua ochii-n cap ca stergatoarele de parbriz, si-au soptit ceva si-au inceput sa chicoteasca vesel, ridicindu-se in acelasi timp si indreptindu-se spre piscina. Eu, care numai de ochii lor jucausi nu-mi ardea, atent fiind la partea dezgolita a sinilor, la proeminenta sfircurilor infiorate de racoarea diminetii si la excitanta imbinare a picioarelor cu trupul, arunc in urma lor suficient de tare ca sa fiu auzit „ce bine va sta dezbracate! eu v-as tine asa o viata-ntreaga”.  La care tipele se intorc spre mine cu niste ochi basedowieni cit sarmaua si bufnesc intr-un ris sincer cu care se si departeaza.

Dupa ce-au revenit, cred ca le-am facut capul avion, desi aparent se dadeau absente. Asta nu inseamna ca ma ignorau complet, dar desi rideau si-mi aruncau cite un raspuns sau o replica, o faceau numai cu capul intors, si privirea-n salcii. Evident ca la urmatoarea intrare-n bazin am fost prezent, stiut fiind ca in apa le poti palpa fara a risca vreun repros.

Chiar asa, de ce oare daca pui mina pe o tipeza, in apa fiind, nu se opareste asa cum ar face-o daca actiunea s-ar petrece pe uscat? Adica vreau sa spun ca le-am luat si-n brate si de tite si de cur, fara sa ma aleg cu vreo palma, oferindu-ma sa le destainui cite ceva din tainele inotului pe care-l stiam cit sa nu ma-nec, dar care lor le era complet strain.

In fine,  spre surpriza generala, a celor care-mi urmareau evolutia cu interes, fetele au fost binevoitoare in apa si nu s-au aratat la fel de distante ca la primul contact.  Dar n-as putea spune ca in continuare mi-au alocat atentia de care ma simteam indreptatit, ca profesor de-not. Ba mai mult, una dintre ele, s-a simtit lovita-n pudoare de palparile mele febrile si nu mi-a vorbit tot restul zilei. Chestiunea m-a lezat peste masura, dar asta doar vreo citeva zile pina cind m-am trezit rugat sa-i mai arat cum e cu bras-ul.

Curios lucru, de data asta n-a mai reactionat in nici un fel „sprijinului” meu, oferit benevol. Din acel moment am stiut ca situatia e sub control si ca-i doar o chestiune de timp pina va deschide picioarele … dupa cum cerea stilul bras.

Asa ca dupa vreo luna de asedieri continue si mozoleli interminabile, urmate de dusuri reci care sa-mi atenueze durerea sub-abdominala, reduta a cedat si asa mi-am putut infige victorios steagul, ca dorobantul lui Alecsandri, patind cearceaful ma-sii. Problema e ca atit ea cit si eu, eram novici in materie de futuri si cicluri menstruale, drept pentru care, ne ardeam pe unde ne prindeam, pina cind din virgina, era s-ajunga direct lauza. Noroc cu amica ei care avea un unchi vraci si care ne-a rezolvat abcesul, explicindu-ne totodata si cum e cu ovulatia.

Cert e ca o data cu inceperea liceului, am „inceput” si discoteca, a carei programa ma atragea mult mai mult decit cea de liceu, motiv pentru care am frecventat-o cu mai multa constinciozitate. Fetele „semnau condica” in discoteca Universitas din Schitu Magureanu si acolo m-au dus si pe mine pentru a-mi face ucenicia. Cum „Creata”, nepoata vraciului, era combinata deja cu Tony, unul dintre DJ, accesul meu in discoteca nu a intimpinat nici un fel de obstacol. Mai mult, m-am si imprietenit cu Tony si am ramas prieteni si dupa ce idilele cu cele doua gratii luasera sfirsit.

Va urma

Read Full Post »