Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘fut’


Dup-atita „frig si ceata” a venit timpul sa mai relaxam atmosfera. De fapt nu intentionez sa vorbesc despre sex, desi as avea ceva cunostinte in materie, dar am ales titlul asta pentru ca-mi place cum suna. Any comments?

Si pentru ca ne-am linistit in privinta continutului, ziceam sa povestesc cite ceva despre locul care-mi maninca 8 ore din viata, zilnic. Nu zic, si eu le maninc ceva malai si beneficii, dar ce dracu sa fac daca nu se mai poate trai doar din cules, vinatoare si albinarit?

Compania in care lucrez se numeste … X, ca doar nu v-ati asteptat sa-i spun numele in clar, si se afla la confluenta unei autostrazi cu o strada auto, ca tot masini o circula si p-aia, nefiind pietonala. Ei bine, cind ies de pe autostrada si intru pe strada auto, ma prostdispun. Bag sama ca apropierea de munca nu-mi face bine, pentru ca, dupa cum am mai spus, munca mi-e draga cam ca scarlatina. Si asta ar fi motivul pentru care, atunci cind intru pe strada companiei, toate lucrarile in curs de rezolvare imi inunda creierii. Asa ca, de multe ori, drumul de la hwy pina-n parcare nu-l mai constientizez, gindind la caii verzi care-mi tropotesc pe zidurile biroului. Intr-o zi un coleg mi-a spus „te-am claxonat cind stateam la stop, dar nici nu m-ai bagat in seama”. Zic „nu-mi amintesc sa fi stat la vreun stop”. Sunt convins ca vi s-a intimplat si voua, dar nu zilnic, ca mie.

Ajuns in birou, imi infig lap-top-u-n priza ma-sii si-mi incep rutina zilnica. Cafea, rapoarte si fut. Futul e de doua feluri. Unul se manifesta de jos in sus. Si altul de sus in jos. Diferenta, exceptind sensul, este ca la futul de jos in sus pot riposta cu propriul fut, spre deosebire de cel de sus in jos la care scincesc neputincios, intrucit de multe ori, si mai totdeauna, e dolorant. Dar ca sa fiu absolut sincer, am sa spun ca dolorant a fost la inceputuri. Acum am devenit mai nepasator si detasat. Bag sama ca ori mi s-a largit orificiul afectivitatii, ori aia din zonele rarefiate ale corporatiei nu reusesc sa ma mai sperie, oricit de urit s-ar strimba la mine.

Dar hai sa detaliez putin futul pe care-l aplic celor care incearca sa mi-o traga de jos in sus. In meetingurile, pe care le conduc desi condusul respectiv nu-mi produce niciun fel de fiori pe sira, se aduna lume multa si pestrita. Odata chiar ma gindeam, uitindu-ma la ei, ca parca-ar fi un cird de bibilici. Si pentru ca ma dureau ochii, privindu-i, le-am spus ca de a doua zi sa vina cu halatele pe ei. Asa ca acum, in sedinte, vad albastru. Albastru vedeam si inainte, dar nu din cauza tinutei.

E si uite asa incepem meetingul cu ce este, desi n-ar trebui sa fie, motiv pentru care urmeaza acel sir lung de why-uri. Cum justificarile „pestritilor” sunt, in general, puerile, singele mi se urca direct in creieri, inundindu-i. E si atunci se lasa cu ceva tipurituri. Numai ca asa cum m-apuca, tot asa trebuie sa-mi treaca, chiar daca nu-mi trece. Pentru ca, pe bune, trecerea e doar aparenta. Fiind nevoit sa-i aburesc cu ce au de facut si ca un alt rezultat nu e acceptabil, ma vad nevoit sa-l joc pe mister Cool. Insa nu de putine ori, nici eu nu-s convins de ceea ce trebuie sa-i conving pe ei. Dar na, trebuie sa-mi fac treaba asa cum mi-o cere „tara si partidul”, nu constiinta, pregatirea si experienta profesionala. Altfel spus, sunt nevoit sa maninc cacatul, desi nu-mi place, oricit ar fi el de dulce. Ca daca nu-l maninc, I’ll be in shit, care tot cacat s-ar traduce.

Totusi, zilele de lucru au si un farmec aparte pe care-l percep doar la 4PM cind fug spre casa, ca detinutii din pirnaie. Si ca sa vezi fatalitate, toti caii aia verzi dispar de parca nici n-ar fi existat vreodata. Sau poate ca nu dispar, dar desi ramin sa se zbenguiasca in continuare pe peretii biroului, I don’t give a shit until next morning.

Anunțuri

Read Full Post »


 

*

Dimineata sus in baie,

Ca-i mai bine si racoare,

Trageti, dupa cum se cere,

Mai intii, o-nviorare.

*

Chiar de sunt copiii-acasa,

Cel mai sigur si sublim,

Nu e-n pat, ca ala geme

Doar a fut, nu si a gym.

*

Push ups, push downs, pe la spate,

Ca doar nu e cu program,

Si va sprijiniti la contre,

Sa nu dati cu capu-n geam.

*

Cafeaua poate s-astepte,

Chiar de-i rece. Ce, e supa?

Si v-o spun din experienta,

E mai necesara … dupa.

***

Read Full Post »

Priveste-ma-n versuri (40)


 

of-horses-and-men

*

-‘R-ati ai dracu de masculi,

Minte n-aveti, aveti puli

Si mi-e teama ca-n curind,

Va va coace-n cap un gind,

Sa ma luati si rind pe rind.

*

-Taci fa, nu mai necheza!

Te-ngrijesc iti dau fin, apa,

Dar e timpul sa stai capra,

Ca doar d-aia mi-am luat iapa,

Nu s-o frece ca o toapa. 

*

-Bine bah, stau, ma pun capra,

Ca nu-s eu aia de-o freaca,

Numai nu ma lua de proasta,

 Ca sunt iapa, nu sunt vaca

Si de-o fac, musai sa-mi placa.

***

 

Read Full Post »

Cuca


 

Eu la munte nu ma duc, nu ma duc, stau acasa si ma …. gindesc, ce mi-o fi trebuit mie drumetie, cind pentru mine muntele avea o semnificatie stricta, petreceri si babardeli? Nu mi-a placut niciodata sa concurez capra neagra si nici cocosul de munte, desi cred c-as merita si eu sa fiu declarat monument al naturii si implicit, ocrotit prin lege. Ca daca e sa fim obiectivi, eu am cocos, da’ cocosul n-are Papa. S-atunci?
S-atunci cind, prin anul doi, la FUT, nu stiu care din colegi a zis „haideti, bai, la Cuca”, initial am zis „la cine?” iar mai apoi cind am aflat ca exista asa ceva si ca nu-i vreun sanatoriu, vreun „cuib de cuci”, i-am pasat elegant „ma fut pe Cuca voastra” („fut” vine de la facultatea de utilj tehnologic pe care am urmat-o din motive independente de vointa mea). Auzisem si eu de studenti care-si rup gleznele, in cataroaiele tarii, cautind frumuseti virgine si libertati absolute. Si ca sa fiu sincer, de frumuseti eram atras si eu, dar nu virgine, iar drumul spre libertatea absoluta, in acceptiunea mea, era cu American Airlines, nu pe jos si cu ditai traista-n circa, ca serpasii nepalezi.
Pina la urma, dupa ce s-au jurat ca trenul are statie chiar in receptia cabanei, promitindu-mi o distractie ca-n ecranizarile interzise minorilor, am cedat si acceptat. Asta nu inseamna ca i-am si crezut, dar nici nu mi-am putut imagina cosmarul care avea sa urmeze.

Primul semn ca am luat o mare teapa, a fost cind am dat cu ochii de aceeasi „petrecareti”, in Gara de Nord. Toti erau in bocanci si hanorace, in timp ce eu eram imbracat de restaurant. Imi zic, „asa le-o placea astora sa se imbrace la petreceri, dracu sa-i ia” si ma urc in tren. E si uite cum ajungem dintr-o gara-n alta gara si in the middle of nowhere. Dupa ce injur, intreb „si cabana unde e, coclitilor?” Aflu ca mai sunt vreo…multi km pin-la ea. In acel moment am devenit complet dezinteresat de aceasta aventura si daca ar fi fost un tren retur, l-as fi luat imediat. Ba mai mult, acum aparuse o alta problema de organizare. Cu ce ajungem la cabana ca autobuz, sa ne duca, nu exista iar teleferic era doar din Predeal si Sinaia?
Pina la urma si spre norocul nostru, il arvunim pe unu’ cu o basculanta imensa, care lucra la un baraj si care din fericire a trecut pe acolo. E si uite-l pe Papa, imbracat la zece ace, in bena plina de namol a basculei, gonind spre Cuca ceva mai repede decit cortegiile funerare.

Dar ordilul n-avea sa se termine in basculanta care-mi torturase toate organele interne, externe si bunatate de pantofi. Dupa vreo ora de bitiieli, se opreste bestia si domnul „manivela” ne arata un drum prin padure, pe unde s-o luam, spre cabana pizdii ma-sii. Cred ca am mers pret de doua ore. Doua ore cit o-ntreaga saptamina, in timpul carora mi-am etalat tot repertoriul de injuraturi, acumulate-n facultate. Ceilalti rideau multumiti de reusita farsei, ca alte motive de bucurie nu prea aveau nici ei, desi se dadeau zmei.

 

Cuca (front)

Intr-un tirziu si pe-nserat, reusim sa ajungem la nenorocirea din poza de sus, careia i se spunea, cu multa bunavointa, cabana. Primul imbold pe care l-am avut, dupa ce mi-am luat patu-n primire, a fost sa beau ca sa uit. Cum nu prea-mi rezist pornirilor, m-am facut pula, sa ma scuze doamnele de fata, ca doamnele de acolo le auzisera pe toate cite le zburau pe la urechi. Si pentru ca nu stiam daca exista toaleta, am iesit pe balconul mansardei si i-am dat drumu’, pina cind a urlat cabanierul care tocmai imi receptionase jetul. Dupa cum se vede, in poza astora de mai jos, usa a ramas la locul ei, balconul, nu prea. Se pare ca s-au construit, intre timp, ceva extensii in spatele cabanei.

Cuca (back)A doua zi, m-am trezit cu un gust de cacat in gura si c-o durere de creieri direct in … cap. N-as putea spune ce draci am facut in noaptea aia, dar dimineata eram in pat cu Georgeasca. N-am intrebat-o si nici ea nu mi-a spus, asa ca n-am pus-o niciodata la socoteala.

Cind reusesc, in sfirsit, sa ma dezmeticesc, dau cu ochii de … mine intr-o oglinda atirnata deasupra patului. Aratam ca iesit dintr-o operatie estetica. Nici cimitirele sirbilor, bombardate de americani, nu aratau asa jalnic. Iar imaginea dormitorului era si mai dezolanta, amintindu-mi de stagiul militar. Mansarda adapostea vreo douazeci de paturi de campanie. Georgeasca ascundea, sub ea, unul din ele. „Unde draci am incaput eu in stirpitura aia de pat?” Ca de incaput amindoi, n-am fi putut decit suprapusi. Dar la urma urmei, who cares? Eram insa darimat de „twist-ul” prin padure, pe care-l executasem cu o seara inainte, ‘te m-as in el de munte si-n autobuzele lui inexistente.
De fapt, dorinta asta avea sa mi se-ndeplineasca cit de curind.

Dar pina atunci, in mansarda aerul era rece, umed si de nerespirat. Lovindu-ma de absolut toate paturile, ajung la balconul Julietei, de unde-l stropisem pe cabanier. Deschid usa si paralizez. In primul rind, afara zacea intins pe burta un junghi de autobuz esuat. In al doilea rind, din fata m-a lovit un frig cumplit si-o umezeala si mai cumplita. In timp ce din spate, m-au lovit douazeci de indemnuri prietenesti „ba, ai draci pe tine? inchide-n gitu’ ma-tii usa” Daca la prima lovitura am ramas mut, la a doua am reusit sa reactionez „bai muistilor, asta numiti voi distractie? E, uite c-o las deschisa ca sa nu uitati unde dracu sa va ia, m-ati adus” si-am plecat sa ma spal.
In timpul zilei s-a facut cald si chiar misto. Soare, pasarele, brazi, la umbra carora iti clantanea mandibla ca vibratorul dat la MAX. si mult bridge. Cam asta am facut toata ziua. Am jucat carti la soare. Ce putea fi mai handicapant de atit? Ba vreo doi, trei au luat-o de nebuni pe poteci sa admire … frigul, ca ce altceva puteai sa admiri, infasurat in cracile copacilor? Mircea a facut mincare, pe care am ucidizat-o, sperind ca e comestibila, iar seara am tras un mare foc de tabara, impreuna cu un grup venit din Pitesti.
Focurile astea sunt un fel de „agonie si extaz” Fata se-ncinge iar curu-ti ingheata. Ma rog, nu era cel mai romantic loc de pe pamint, desi cerul era spuzit de stele iar focul arunca limbi dramatice de lumina pe brazii din jur. Eu, ca sa nu regret aventura in totalitate, m-am bagat la o scurta vrajeala cu o pitesteanca care ma chibitase la bridge si fusese foarte binevoitoare cu mine in timpul zilei. Traiam cu sentimentul ca asa avea sa fie pina la capat. Bautura, focul si mai ales frigul au trezit in noi dorinta fireasca de mai bine, asa ca dupa ce ne-am lins putin, in jocul de umbre si lumini, ne-am retras in autobuzul esuat, cautind intimitatii necesare „binelui”.
Da bai, ce va mirati? Autobuzul ala rablagit si fara roti, fusese transformat in debara. Acolo-si tinea „munteanul” toata lenjeria de pat, venita de la spalatorie. Asa ca pe teancuri de cearcefuri si intr-un frig patrunzator, ne-am intrepatruns, zguduiti de friguri si cu ochii pe cabanierul care misuna nervos in susul si-n josul pajistei. A fost un fel de labareala, dar cum labareala fusese toata excursia, de ce sa fi fost penetrarea mai breaza? Plus ca la munte fiind, era absolut fireasca o vizita in Pestera Muierii, daca tot era deschisa pentru vizitatori. Ba mai mult, era si prima data cind o ardeam intr-un mijloc de transport in comun. Mai prost a fost cu spalatul. Am incercat s-o punem la piriul care curgea in imediata vecinatate a autobuzului. Numai ca ori ma spalam cu apa aia, ori ma frecam cu un turture, tot un drac. Pe linga faptul ca nu mi-am mai gasit-o, ajungind sa seman cu pitesteanca la sex, am mai ramas si cu clabucii pe mine. Norocul nostru a constat tot in gramada aia de cearceafuri.
Restul serii a fost absolut neinteresant, dar relaxant si scaldat in vin. Eu de fapt acceptasem sa particip la nenorocirea asta numai din dorinta de-a mi-o trage cu una dintre colege care insa, din nefericire, n-a mai putut veni. Ma rog, se mai intimpla s-o si sugi, citeodata. Dar tinind cont ca pina la urma colega respectiva, dupa citiva ani de zile, avea sa-mi devina sotie, n-as trece-o la ratari, ba dimpotriva.
Drumul inapoi spre civilizatie, nu mi-l mai amintesc. Eram prea fericit ca plec din coclaul ala, ca sa-mi mai pese cum si cind ajung. Cu toate astea, n-am sa uit niciodata cum mi-a degerat cucu’ la Cuca.

Read Full Post »

Foca


Mmmm,Da! Interesanta statistica. Postul precedent a avut cei mai multi cititori si cele mai putine comentarii. Pardon, a avut zero comentarii. Cititori fara opinii? Poate.

Dar pentru a schimba subiectul, poate asa voi avea putini cititori si mai multe comentarii, am decis, in unanimitate si de capul meu, sa reiau unele posturi din vechiul meu blog care e pe cale de naruire. Si intrucit n-as vrea sa se piarda in eter amintirile din tineretile mele, am decis, asa cum spuneam, sa le revitalizez pe blogul de fata. Imi cer scuze celor care le-au citit, dar sunt convins ca, din 2008 si pina acum, au uitat complet multe detalii about Papa. Asa ca:

Salty_the_Seal_House_of_Mouse

Era prin ’76. Mamaia si Mangalia Nord erau pline de straini, artisti, golani si curve iar Eforiile si Mangalia Sud, de localnici si sindicalisti. Unde sa ne ducem, ca golanii si curvele inca nu-si facusera sindicat? Ei si atunci, pe cale de consecinta, am ars-o-n Jupiter, la Scoica. De ce la Scoica? Pai in primul rind datorita asocierii titulaturii cu anumite organe interesante si mai apoi datorita pozitionarii strategice, chiar la intrarea in campingul care gemea de poloneze si „scoicile” lor.

Dar dupa o poloneza, doua, ne-am cam saturat de amorul asta de coliba, cu fomiste est-europene care te sugeau … si de bani. Asa ca ne-am prezentat la Mihai. Asta, fost coleg de scoala primara, era receptioner in Venus, la bungalow-uri.

„Ce ai bah aici?”

„Ieri mi-a intrat grup de olandeze”

„Bune?”

„Auzi bah, n-oti fi vrind sa fie si gospodine? Lasati fitele, luati un bungalow si veniti deseara la piscina”

Nu eram noi foarte incintati de ce vazusem, dar acum ce s-o mai zbatem si de ce, ca pruni nu erau prin imprejurimi? Ne instalam si ne intoarcem la piscina hotelului unde ne intilnim cu Mihai.

Dintre toti colegii, pe care i-am avut in generala, asta-i singurul pe care nu-l voi uita niciodata. In clasa a patra, eram prin Drumul Taberei la scoala Generala #164, iar asta-mi era coleg de clasa. In timpul unei ore, se ridica din banca si zice „tovarasa invatatoare am nevoie sa ies afara” „de ce Mihai?” ”s-a pisat pe el, tovarasa” urla colega lui de banca, in asa hal de tare, incit n-avea cum sa le scape nici alora din clasele alaturate. Evident ca s-a ris cu lacrimi, mai ales ca eram niste gaozari care rideau din orice si mai ales ca Tunaru, colega lui, era timpita cu certificat, eliberat de noi toti.

Dar sa revin la Litoral. E si cum stateam noi la filat, o vad pe una care citea, „extinsa” pe un chaise long.

„Cine-i bah foca aia?”

„Nu stiu exact, dar e din grupul asta nou”

Ma rog, plecam spre discoteca. Nu apucam sa coborim de la piscina, ca ne acosteaza un olandez, beat, pula. Indruga el ceva, despre niste fetite pe care i le-am putea furniza contra cost si ne flutura o caramida de marci pe la nas. Fete interesate in fut am fi stiut noi, dar erau toate in Neptun, iar asta, in halul in care arata, sigur nu era transportabil. I-am promis ceva „scoici” pentru a doua zi si-am ras-o.

A doua zi, ne prezentam la piscina pe la prinz, cind ne-am trezit. Si ce sa vezi, doamna cu chaise long-ul era iarasi in lecturi. Ma duc la ea.

„Hi, how are you?”

„Hi, … reading”

„Aha, and can you tell me what?”

„A book”

Aoleu, e figuranta! Exact ce nu-mi doream!

„But, does it have pictures?” O bufneste risul

„Why, has to? Those are for kids, as I know” Aha, a zimbit, se leaga. Acum era momentul sa plusez.

„Well, I don’t know, but last time when I was reading Kama Sutra, it was full of pictures and I’m not quite sure if those ones were for kids”

Norcul meu a fost ca auzise de Kama Sutra, altfel toata vrajeala s-ar fi scurs duios in piscina, fara vreun efect asupra focii. Asa insa, a ris in continuare, aratindu-mi cartea pentru a ma convinge ca nu-i ceea ce crezusem. In fine, a venit si Mihai cu Lou si cind a vazut ca eram prieten cu receptionerul, a capatat mai multa incredere si a devenit subit, volubila si amiabila. Pleaca astia si ma lasa singur cu Foca. Asta i-a fost numele pina la sfirsitul vacantei, ea convinsa fiind ca-i vorba de-o chestie dragalase.

Bun, si veti spune „da bah, ai futut o olandeza, mare cacat!” Pai stati, ca asta nu-i tot, ca fata era casatorita. „Ei si? Parc-ar fi prima” Pai nu, dar vedeti voi, sotul era si el la piscina, dar pe partea cealalta. „Hmm, acum parca devine mai interesant, si?”

Si cum stateam eu cu ea facind schedule-ul pentru seara respectiva, apare olandezul caruia-i promisesem fetite. Croncaneste ceva cu Foca, dupa care ma intreaba daca am adus ce i-am promis. Io-te-al dracu Redlightdistrict, beat, beat, /da’ de pizdulice n-a uitat/ (asta ca sa-i trintesc s-o versificatie) Ma rog, il aburesc putin si-i reinprospatez promisiunea din ajun, cu ceva fierbinte pentru a doua zi.

Dupa ce pleaca „clientul”, ma intreaba Foca,

„Did you meet my husband before?”

Aaaa? Cum vine asta? Si-o intreb

„well, how is this stuff working?”

La care ea cu o nonsalanta care m-a dezarmat si dezbracat in acelasi timp,

„it’s just vacation fun”

Bravos Georgeto! P-asta n-o mai stiam, iar acum ca am aflat-o sunt mai confuzat ca oricind asupra semnificatiei casniciei in Tarile de Jos.

Ei si uite asa, am ars-o noi in prezenta sotului, chestie care pe mine, cel putin la inceput, ma intriga si excita in egala masura. Mai apoi am devenit chiar amici. Mai ramasese s-a discutam evolutiile focii, in rest nu prea mai existau subiecte nedezbatute. Dar nu numai atit, fata a luat si o camera separata la hotel, doar pentru noi doi. Stiu, nu pare credibil, dar nici nu intentionez sa conving pe cineva.

Evident ca a doua zi, mai mult dintr-un sentiment de compasiune, i-am prezentat betivului o „colega” de Litoral, pentru a-si alina hormonii care-i naclaisera creierii si palma dreapta! S-a dovedit ca baiatul nu era nici impotent si era si foarte culant, asta spre surprinderea noastra definitiva. Cam ce mi-a facut mie Foca, n-am cum sa va povestesc deoarece fara exemplificari n-ati intelege. Tot ce va pot spune e ca XXX-le sunt p-aproape.

Bine mai era pe vremea lui Nea Nicu!

Read Full Post »


Papa a dat-o-n draci de bulina rosie si a pus-o de un cazzo chiar de la fereastra Bazilicii. E foarte adevarat ca diferenta de sonoritate intre caso si cazzo nu se compara cu diferenta dintre caz si pula sau dintre case si dick. Cu toatea astea stirea a cutremurat intregul mapamond de parca ne ciocnisem de Luna. N-am prea inteles eu care e supararea crestinatatii, dar trebuie sa recunosc, desi poate ar fi bine sa mai reflectez, ca rochia aia si cipilica de pe cap armonizau mai bine cu caso decit cu cazzo. Pentru ca pe bune, daca ar fi fost Papa in bluejeans, nebarbierit, c-o tigara-n coltul gurii si-o sticla de rachiu in buzunarul de la spate, cine credeti ca s-ar fi sinchisit? Cred ca putea sa dea cu cazzo de pervaz, ca tot n-ar fi atras vreo privire. Dar asa, in albul ala imaculat si scrobit de zici ca-i tabla galvanizata, nu se facea ca Pontiful s-o arda ca-n Piazza dei Cinquecento. Poate ca si gestul de jos e obscen, dupa unii autori.

papa-francesco-1

Si uite asa ajungem sa vorbim de Vatican si nonsensurile lui trivialo-sexuale. Nu stiu daca toata lumea a aflat, dar atit Sistina cit si sculpturile expuse prin toate cotloanele Vaticanului reprezinta in marea majoritate nuduri. Nuduri care initial au fost nude (sic), dupa care, aia cu interdictie la femei si sezon deschis la baietei, au decis sa le acopere goliciunile pubiene. Si uite asa au dat ei porunca pictorilor si sculptorilor sa bage cite o esarfa, cite o frunza, cite un orice numai sa ascuda spurcaciunile ( sau cum draci sa le spun, erezii, organe proscrise, antichrist?  lol) In fine, n-au reusit sa le acopere chiar pe toate, dar fapta de dosire ramine.

Pai bine mai … popilor, ca nici nu stiu cum sa va mai alint, alea de le acoperiti voi, nu tot de sefu vostru au fost create? Sau Barosanu a creat numai ce-i de jur imprejur, iar de design-ul pitonului si-al veveritei s-a ocupat Dracu? Ca daca ar fi asa, v-as intelege, dar cind voi stiti cu precizie elvetiana ca omul a fost modelat in lut de singurul sculptor universal si nu de doi, de ce va e rusine sa-i priviti creatia? Adica El nu s-a sfiit sa plamadeasca…chestiile, dar voi va sfiiti sa le priviti, fie si pictate.  Dar uite, sa nu spuneti ca nu va acord circumstante atenuante. Sa presupunem ca organele in cauza sunt o rusine a societatii omenesti care trebuiesc ascunse cu inversunare. Pai atunci se poate pune intrebarea „cum de Barosanului nu i-a fost rusine sa le gindeasca, sa le conceapa si sa le creeze? Adica de ce n-ar fi putut sa ne conceapa ca pe Duhul Sfint, ca doar avea modelul la-ndemina. Adica in loc de fut, am fi putut sa le suflam pe femei. Si uite cum ne-am fi sexualizat prin tramvaie, pe strada, in lift, la tetru sau la serviciu fara sa ne mai ascundem de ochii ipocriti ai criticilor sau de ochii critici ai ipocritilor. E foarte adevarat, si nu am niciun dubiu in aceasta privinta, ca toate femeile ar fi fost gravide in permanenta. Da, dar cel putin am fi fost puri si imaculati din punct de vedere religios. Ca o paranteza, femeile ar fi nascut pe ureche, chestie perfect posibila, fiind savirsita inca de acum doua milenii.

In fine, revenind la cuvintele asociate acestor „mascari” as spune ca pe de alta parte, acestea sunt niste reprezentari conventionale si nu inteleg prea bine de ce nu pot fi rostite atita timp cit asta e motivul pentru care au fost zamislite de mintea omeneasca. Multi spun, asa cum am facut-o si eu la inceputul postului, ca nu se cade. Pai adica daca nu se cade, de ce oare mai exista? Ca doar nu ni le-a bagat nimeni pe git (figurativ vorbind, if you know what I mean)  Chiar asa, cine-o fi parintele lor si care o fi etimologia acestor cuvinte, ca sa zic asa, spurcate, ca mult mi-as dori so cunosc?

Read Full Post »


De ce am pus titlul de mai sus? Pai din doua motive. Unul, pentru ca de fut si furt ma voi ocupa in postul de fata (daaa!). Si doi,  pentru a atrage intelectualitatea blogareata, care desi nu recunoste, tot de titluri senzationale e atrasa.

Introducerea fiind epuizata, zic sa trecem la cuprins.

Desi toata lumea le practica, cu mai multa sau mai putina dezinvoltura, futul si furtul au ramas incarnate in mentalitatea romaneasca drept pacate. Pacate pentru religiosi, ca-n limbaj juridic se numesc infractiuni. Dar pentru a nu crea ambiguitati nedorite, voi mai spune ca nu ma refer la futul conjugal si nici la furtul vreunui cord afectat de indragosteala. Eu, ca asa mi-e obiceiul, ma refer la futul imprastiat si la furtul din case, din buzunare sau din driveway.

Voi incepe dizertatia prin a spune ca nu sunt adeptul violentei, asta insemnind ca futul liber consimtit si furtul manierat mi se par absolut acceptabile si de necondamnat.

La Romania exista multe persoane, chiar si in pragul senectutii, care ii elogiaza pe mari delapidatori ai natiunii, blamindu-i cu inversunare pe Gavoche-ii de circumstanta. E bine, eu cind ii aud pe idiotii astia, idioti ca apogeu al ipocrizie, simt asa o senzatie de parca mi-ar fi intrat sapun in ochi, ca doar atunci injuri la gramada, fara o adresa anume.

Adica cum o fi sa-l venerezi pe BaSecu, pe Udrea, pe Videanu si sa-l acuzi pe amaritul care a ciordit un muschi de vaca din alimentara? Ca politia, ANI si care mortii ma-sii or mai fi, se ocupa numai de Gavroche-i pirliti e clar si ne dovedeste ca de la 1789 si pina astazi, nimic nu s-a schimbat in justitie. De fapt nu prea inteleg de ce-si spune justitie si nu inchizitie, ca in fond ce fac ei numai a justitie n-aduce.

Si as vrea sa se inteleaga corect, nu ma refer numai la Romania, doar ca Romania isi mentine unicitatea prin dublul libaj. Aici, mai la vest de est, furtul e vazut ca o meserie. E hai, poate nu chiar ca o meserie, dar o indeletnicire din care un ala sau o aia isi cistiga existenta. Asta in cazul muritorilor de foame, ca in cazul CEO-urilor si a altor hoti de anvergura, treaba cu ciordeala e chiar si mai fireasca. Adica alora care dau tunuri importante li se dedica romane, emisiuni televizate, reportaje, interviuri, filme. Ba mai mult, li se publica tot felul de auto biografii, scrise de altii. Ce s-o mai lungesc, e un fel de Spitalul 10, ala pentru foarte nervosi.

Dar asta e, si toata lumea e impacata cu situatia, mai putin romanii la care reminiscentele Comunei din Paris inca se mai fac simtite. Tot asa si cu preacurvia. Preacurvie my foot. E o necesitate absolut fireasca pe care toti o practica si pe care toti o infiereaza cind e vorba de altii. Cel mai tare exemplu de curvie preacurvita a fost dat de reverendul Jesse Jackson. O proba de laba trista, nascut din laba si care s-a gindit ca ar fi bine sa-i consilieze pe Clinton-i cind Bill i-a dat clanta Monicai. Se pare ca numele asta, Monica, e predestinat persoanelor care-o sug prezidentiabililor, fie ca au rochie albastra sau breton a la Mireille Mathieu. Ca-i consilia n-ar fi mare rahat, dar el in acel moment avea o aventura extraconjugala al carui fruct n-a intirziat sa apara. De fapt ea, fructul, aparuse mai de mult, dar in ziare si-a facut aparitia odata cu demascarea individului responsabil cu paternitatea.

In fine, cert e ca futul imprastiat e privit aici, unde orice femeie educata are-n noptiera un vibrator, ca un eveniment monden. Cu toate astea, marea majoritate e dusa la biserica si pretinde ca-i paseste pe urme lui Hristos intr-ale virtutii. Acum, la drept vorbind, si nazarinenul si-a pus-o cu Maria, care fusese magdalenizata de mai tot Ierusalimul, dupa spusele profetilor. Si poate ca asta s-o fi numind de fapt virtute si noi am preluat mesajul taman pe dos.

Concluzia pe care indraznesc s-o desprind, cu usurinta cu care se desprinde foita viscerala de cea parietala a pleurei, este ca omul, ca animal, dar si spre deosebire de acesta, e ipocrit pina-n maduva oaselor. Ne vom schimba vreodata? Nu cred, dar atita timp cit suntem ipocriti cu totii si de cind ne stim, who gives a shit?

Read Full Post »

Older Posts »