Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘frunze’

Mustul si pastrama … lata.


Anunt cu durere-n suflet, si mai ales in simtiri, ca la Canada a venit toamna. Da, iar.

De fapt nu toamna ma bosumfla si desumfla, ci ceea ce-i urmeaza. Urit mi-e de anotimpul ala despuiat si inghetat ca un mort imbalsamat (rime accidentale). Dar cum pina la caderea iernii ar mai fi vreo citeva zile, zic sa profit de ele si sa nu perseverez in a dramatiza un anotimp care vine totusi cu vin fiert, tuica fiarta si ceva sarbatori, exceptional de gastronomice. Fapt care ma determina sa-l numesc „anotimpul bucuriilor … indoor”.

Deci, revenind, toamna asta ne-a colorat cartierul si backyardul in culorile-i preferate si de ea si de noi. Pina si artarului din fata casei, caruia, in mod normal, ii vestejeste frunzele de-mi vine sa-l tai, sa-l pun pe foc, c-atit sunt de urite, de data asta i le-a pictat intr-un rosu aproximativ, dar acceptabil.

Dar pentru ca toamna nu se reduce doar la o cromatica cuceritoare, am dat fuguta, dupa o discutie cu Vladen, sa-mi trag niste struguri si ceva miel pentru a-mi potoli dorul de must si pastrama. Si le-am cumparat, asa cum mi-am propus, dar nu cred ca voi astepta sa se pastrameze mielul. Bag un bors si o friptura, mai sarata, ca sa aduca a pastrama si ii trag cu must, pe care-l astept sa fermenteze un picut, cit sa piste la limba, pentru ca momentan e doar un anost sirop de struguri.

Sa incepem cu culorile, pe care, e drept, le-am luat cam tirzior si pe o vreme de betie. Cam asta se vede de la ferestrele din backyard.

 

 

Si evident, mustul. Din ligheanul ala de struguri mi-au iesit putin peste doi litri de must. Pulpa n-am aruncat-o. Nooo! Am pus-o garnitura la o inghetata de vanilie si n-a fost rea deloc. Parol!

Read Full Post »

Paradox autumnal


by papa

O boare-mi incalzeste fruntea,

In drumul ei spre alte frunti.

O frunza cade vestejita,

Vestind venirea albei nunti.

*

Copacii-si dezgolesc nervura,

Pe cerul inca nesfirsit,

In timp ce ma plimbam agale,

Strivind frunzisul ravasit.

*

Cromatica imi scalda ochii,

Si gindu-mi, umple de frumos,

Desi in jurul meu se moare,

Iar eu privesc neputincios.

*

Cum poate, oare, sa ma-ncinte

Un genocid, chiar vegetal?

Caci nu stiu cum, dar ma simt bine-n

Paradoxu’ autumnal.

***

Read Full Post »

Autumnale


Soare, nu-i iar ceru-i bosumflat. Zi perfecta de-un blow job. Frunzele se raresc pe sus si se-ndesesc pe jos, cam ca pilozitatile unora. Ploaia in schimb se-ndeseste si pe sus si pe jos.  Copacii, despuiati, arata ca negresele la bara. Pasesc tacut pe frunzisul ca zgura, (z’gura ma-tii, ca mult mai esti!) privind in gol si meditind . Scuip apoi in palme si-mi zic, “cazura-ti, da-r-ar dracii-n clorofila voastra” si pe data, dau drumu la blower. Da’ voi ce credeati c-o sa blow, vreun stilp de iluminat stradal?

leaf-blower

Pasarile ciripesc, inca, da’ cin-sa le auda? Albinele hiberneaza zgribulite in stupul de pe craca iar eu trag din greu, ca renu la sanie, fredonind distrat o melodie de demult, din folclorul nostru de aur. “Vino mama sa ma vezi, cum muncesc la spatii verzi” La, la, la  si p si u si l si a. Ca d-asta zic, mai bine-n Sahara, nene. Ca nisipului ce sa-i faci? Sa-l futi? Ala-si poarta singur de grija. Nu tu taiat, nu tu udat, nu tu ingrasat, nu tu suflat. Da’ nu, mie mi-a trebuit verdeata, pomi, frunze, pasarele. Si nu zic, frumoase si frunzele, da’ sa fi fost lipite de craci, nu sa moara cind ti-e lumea mai draga si mustul mai vin.

Dar cui draci sa ma pling, ca doar eu mi-am tras-o? Adica vin de la serviciu, care prin definitie e un chin si m-apuc de … munca. Pai unde-n lumea a treia s-a pomenit asa ceva? Ca asta-i problema civilizatiei. E buna si frumoasa, dar prea se munceste-n draci. E adevarat ca unii au facut un hoby din a-si bibili gradina sau hogeacu’. Cica ii destinde. Ii destinde, my foot! Uite ca pe mine nu ma destinde. Nu zic, imi place al dracului de mult sa le vad pe toate aranjate, curate si la locul lor, dar sa mi le faca altu’. D-asta cred ca voi arvuni fo companie care sa mi-l blow. La frunzis ma refer, nu la mini me. Offf, ca mult va mai umbla mintea!

Read Full Post »

Priveste-ma-n versuri! (9)


Privirea-mi apasata iti rotunjea conturul,

Infiorindu-ti coapsa cu mingiieri de buze.

Aproape adormita iti savurai pacatul,

Gindindu-l detasata, intinsa printre frunze.

Read Full Post »