Dupa cum spuneam intr-un comentariu la postul precedent, ceea ce ma izbeste de fiecare data cind ma intorc din tarile calde in iarna de-acasa, e lipsa cromaticii. Multora le place iarna, mie, nu si asta este unul dintre motive. Revenirea din mijlocul culorilor vii in anotimpul asta funerar, imi cam ofileste motivatia de-a ma intoarce. Bine, evident ca si temperaturile isi au impactul lor termic asupra dorintei de a-mi petrece intreaga iarna intr-o vara, dar as spune ca acel colorit de care vorbeam este cauza principala. Cauza pe care n-o realizasem, dar acum, pentru ca am fost nevoit sa-mi analizez sentimentele, am reusit sa constientizez motivul principal pentru care urasc iarna cu pasiune. Poate asa se explica si faptul ca in fiecare iarna astept cu nerabdare Craciunul si luminile lui. Lumini pe care le-as tine aprinse tot anul, daca ar fi dupa mine.
Asa ca, in postul de fata voi posta o adevarata simfonie a culorilor bahamiene si sa-mi spuneti voi daca-s nebun. Ca nu sunt, dar pe de alta parte, cum sa nu-ti pierzi mintile cind ochii-ti sunt scaldati in atita frumusete? (hai ca nu mai am mult si-o dau in poezie)
