Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘excursie’

Cuca


 

Eu la munte nu ma duc, nu ma duc, stau acasa si ma …. gindesc, ce mi-o fi trebuit mie drumetie, cind pentru mine muntele avea o semnificatie stricta, petreceri si babardeli? Nu mi-a placut niciodata sa concurez capra neagra si nici cocosul de munte, desi cred c-as merita si eu sa fiu declarat monument al naturii si implicit, ocrotit prin lege. Ca daca e sa fim obiectivi, eu am cocos, da’ cocosul n-are Papa. S-atunci?
S-atunci cind, prin anul doi, la FUT, nu stiu care din colegi a zis „haideti, bai, la Cuca”, initial am zis „la cine?” iar mai apoi cind am aflat ca exista asa ceva si ca nu-i vreun sanatoriu, vreun „cuib de cuci”, i-am pasat elegant „ma fut pe Cuca voastra” („fut” vine de la facultatea de utilj tehnologic pe care am urmat-o din motive independente de vointa mea). Auzisem si eu de studenti care-si rup gleznele, in cataroaiele tarii, cautind frumuseti virgine si libertati absolute. Si ca sa fiu sincer, de frumuseti eram atras si eu, dar nu virgine, iar drumul spre libertatea absoluta, in acceptiunea mea, era cu American Airlines, nu pe jos si cu ditai traista-n circa, ca serpasii nepalezi.
Pina la urma, dupa ce s-au jurat ca trenul are statie chiar in receptia cabanei, promitindu-mi o distractie ca-n ecranizarile interzise minorilor, am cedat si acceptat. Asta nu inseamna ca i-am si crezut, dar nici nu mi-am putut imagina cosmarul care avea sa urmeze.

Primul semn ca am luat o mare teapa, a fost cind am dat cu ochii de aceeasi „petrecareti”, in Gara de Nord. Toti erau in bocanci si hanorace, in timp ce eu eram imbracat de restaurant. Imi zic, „asa le-o placea astora sa se imbrace la petreceri, dracu sa-i ia” si ma urc in tren. E si uite cum ajungem dintr-o gara-n alta gara si in the middle of nowhere. Dupa ce injur, intreb „si cabana unde e, coclitilor?” Aflu ca mai sunt vreo…multi km pin-la ea. In acel moment am devenit complet dezinteresat de aceasta aventura si daca ar fi fost un tren retur, l-as fi luat imediat. Ba mai mult, acum aparuse o alta problema de organizare. Cu ce ajungem la cabana ca autobuz, sa ne duca, nu exista iar teleferic era doar din Predeal si Sinaia?
Pina la urma si spre norocul nostru, il arvunim pe unu’ cu o basculanta imensa, care lucra la un baraj si care din fericire a trecut pe acolo. E si uite-l pe Papa, imbracat la zece ace, in bena plina de namol a basculei, gonind spre Cuca ceva mai repede decit cortegiile funerare.

Dar ordilul n-avea sa se termine in basculanta care-mi torturase toate organele interne, externe si bunatate de pantofi. Dupa vreo ora de bitiieli, se opreste bestia si domnul „manivela” ne arata un drum prin padure, pe unde s-o luam, spre cabana pizdii ma-sii. Cred ca am mers pret de doua ore. Doua ore cit o-ntreaga saptamina, in timpul carora mi-am etalat tot repertoriul de injuraturi, acumulate-n facultate. Ceilalti rideau multumiti de reusita farsei, ca alte motive de bucurie nu prea aveau nici ei, desi se dadeau zmei.

 

Cuca (front)

Intr-un tirziu si pe-nserat, reusim sa ajungem la nenorocirea din poza de sus, careia i se spunea, cu multa bunavointa, cabana. Primul imbold pe care l-am avut, dupa ce mi-am luat patu-n primire, a fost sa beau ca sa uit. Cum nu prea-mi rezist pornirilor, m-am facut pula, sa ma scuze doamnele de fata, ca doamnele de acolo le auzisera pe toate cite le zburau pe la urechi. Si pentru ca nu stiam daca exista toaleta, am iesit pe balconul mansardei si i-am dat drumu’, pina cind a urlat cabanierul care tocmai imi receptionase jetul. Dupa cum se vede, in poza astora de mai jos, usa a ramas la locul ei, balconul, nu prea. Se pare ca s-au construit, intre timp, ceva extensii in spatele cabanei.

Cuca (back)A doua zi, m-am trezit cu un gust de cacat in gura si c-o durere de creieri direct in … cap. N-as putea spune ce draci am facut in noaptea aia, dar dimineata eram in pat cu Georgeasca. N-am intrebat-o si nici ea nu mi-a spus, asa ca n-am pus-o niciodata la socoteala.

Cind reusesc, in sfirsit, sa ma dezmeticesc, dau cu ochii de … mine intr-o oglinda atirnata deasupra patului. Aratam ca iesit dintr-o operatie estetica. Nici cimitirele sirbilor, bombardate de americani, nu aratau asa jalnic. Iar imaginea dormitorului era si mai dezolanta, amintindu-mi de stagiul militar. Mansarda adapostea vreo douazeci de paturi de campanie. Georgeasca ascundea, sub ea, unul din ele. „Unde draci am incaput eu in stirpitura aia de pat?” Ca de incaput amindoi, n-am fi putut decit suprapusi. Dar la urma urmei, who cares? Eram insa darimat de „twist-ul” prin padure, pe care-l executasem cu o seara inainte, ‘te m-as in el de munte si-n autobuzele lui inexistente.
De fapt, dorinta asta avea sa mi se-ndeplineasca cit de curind.

Dar pina atunci, in mansarda aerul era rece, umed si de nerespirat. Lovindu-ma de absolut toate paturile, ajung la balconul Julietei, de unde-l stropisem pe cabanier. Deschid usa si paralizez. In primul rind, afara zacea intins pe burta un junghi de autobuz esuat. In al doilea rind, din fata m-a lovit un frig cumplit si-o umezeala si mai cumplita. In timp ce din spate, m-au lovit douazeci de indemnuri prietenesti „ba, ai draci pe tine? inchide-n gitu’ ma-tii usa” Daca la prima lovitura am ramas mut, la a doua am reusit sa reactionez „bai muistilor, asta numiti voi distractie? E, uite c-o las deschisa ca sa nu uitati unde dracu sa va ia, m-ati adus” si-am plecat sa ma spal.
In timpul zilei s-a facut cald si chiar misto. Soare, pasarele, brazi, la umbra carora iti clantanea mandibla ca vibratorul dat la MAX. si mult bridge. Cam asta am facut toata ziua. Am jucat carti la soare. Ce putea fi mai handicapant de atit? Ba vreo doi, trei au luat-o de nebuni pe poteci sa admire … frigul, ca ce altceva puteai sa admiri, infasurat in cracile copacilor? Mircea a facut mincare, pe care am ucidizat-o, sperind ca e comestibila, iar seara am tras un mare foc de tabara, impreuna cu un grup venit din Pitesti.
Focurile astea sunt un fel de „agonie si extaz” Fata se-ncinge iar curu-ti ingheata. Ma rog, nu era cel mai romantic loc de pe pamint, desi cerul era spuzit de stele iar focul arunca limbi dramatice de lumina pe brazii din jur. Eu, ca sa nu regret aventura in totalitate, m-am bagat la o scurta vrajeala cu o pitesteanca care ma chibitase la bridge si fusese foarte binevoitoare cu mine in timpul zilei. Traiam cu sentimentul ca asa avea sa fie pina la capat. Bautura, focul si mai ales frigul au trezit in noi dorinta fireasca de mai bine, asa ca dupa ce ne-am lins putin, in jocul de umbre si lumini, ne-am retras in autobuzul esuat, cautind intimitatii necesare „binelui”.
Da bai, ce va mirati? Autobuzul ala rablagit si fara roti, fusese transformat in debara. Acolo-si tinea „munteanul” toata lenjeria de pat, venita de la spalatorie. Asa ca pe teancuri de cearcefuri si intr-un frig patrunzator, ne-am intrepatruns, zguduiti de friguri si cu ochii pe cabanierul care misuna nervos in susul si-n josul pajistei. A fost un fel de labareala, dar cum labareala fusese toata excursia, de ce sa fi fost penetrarea mai breaza? Plus ca la munte fiind, era absolut fireasca o vizita in Pestera Muierii, daca tot era deschisa pentru vizitatori. Ba mai mult, era si prima data cind o ardeam intr-un mijloc de transport in comun. Mai prost a fost cu spalatul. Am incercat s-o punem la piriul care curgea in imediata vecinatate a autobuzului. Numai ca ori ma spalam cu apa aia, ori ma frecam cu un turture, tot un drac. Pe linga faptul ca nu mi-am mai gasit-o, ajungind sa seman cu pitesteanca la sex, am mai ramas si cu clabucii pe mine. Norocul nostru a constat tot in gramada aia de cearceafuri.
Restul serii a fost absolut neinteresant, dar relaxant si scaldat in vin. Eu de fapt acceptasem sa particip la nenorocirea asta numai din dorinta de-a mi-o trage cu una dintre colege care insa, din nefericire, n-a mai putut veni. Ma rog, se mai intimpla s-o si sugi, citeodata. Dar tinind cont ca pina la urma colega respectiva, dupa citiva ani de zile, avea sa-mi devina sotie, n-as trece-o la ratari, ba dimpotriva.
Drumul inapoi spre civilizatie, nu mi-l mai amintesc. Eram prea fericit ca plec din coclaul ala, ca sa-mi mai pese cum si cind ajung. Cu toate astea, n-am sa uit niciodata cum mi-a degerat cucu’ la Cuca.

Anunțuri

Read Full Post »