Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘europa libera’


Cum – necum am dat peste cintecul asta pe care-l ascultam, de ne tocisem timpanele, prin scoala primara. Ei bine, ascultam noi mai mult Hendrix, Joplin, Cocker, CCR, Beatles si in general cam tot ce transmitea Europa Libera, dar la Richie Havens m-am oprit din alte motive.

 

 

Si nu pentru ca as vrea sa vorbesc despre Woodstock, ci despre freedom-ul asta pe care ni-l dorim cu totii. O zic in engleza pentru ca in romaneste nu-mi amintesc sa fi existat la vremea respectiva. Totusi, sunt convins ca in afara libertatii de gindire, nimeni n-a fost vreodata liber in adevaratul sens al cuvintului. Nici in Romania, nici in alte parti ale lumii. Dar cum noi, la vremea respectiva, asociam libertatea cu tot ce era american, hippie si neconventional, e clar ca eram lipiti cu urechile de Europa Libera si de Metronomul lui Cornel Chiriac. La urma urmei pentru noi, care nu faceam politica si nici de calatorii nu ne prea ardea, libertatea se referea strict la vestimentatie, muzica, pilozitati capilare si „teachers leave the kids alone”.

Mai tirziu, notiunea de libertate ni s-a extins, geografic vorbind, cuprinzind, pe linga US, intreg vestul Europei, iar lipsurile si interdictiile autohtone incepusera sa ne afecteze din ce in ce mai mult. Nu tu pasapoarte, nu tu valuta, nu tu relatii cu strainii, nu tu vestimentatie modernista, nu tu … mai nimic din ceea ce in vest era considerat normalitate. Ca le procuram la negru sau ca unii si-au pus pielea-n saramura pentru un amarit de pasaport, e alta discutie si-o las pe alta data.

Si pentru ca indignarea noastra sa atinga apogeul, il mai auzeam si pe americanul Havens invocind libertatea, plingindu-se ca-i lipseste, chestie care ni se parea, pe buna dreptate, de neinteles, la cit de „ascultatori” eram noi, desi libertatea noastra lipsea cu desavirsire. Mai tirziu am realizat ca nici libertatea altora, care aveau cam tot ce ne lipsea noua, nu era totala, ci doar una care cuprindea mai multe libertati, dar in niciun caz pe toate.

Acum, la multi ani de atunci si la multi ani de „afara” realizam ca libertatea este o notiune abstracta care ni se vintura zilnic prin urechi pentru a ne inocula ideea ca supunerea este de fapt parte integranta a libertatii.

La drept vorbind si urmarind reality show-ul „The bush people” care se refera la unii care traiesc in salbaticie, libertatea in sine-i urita, grea si de neconceput. Dependenta de civilizatie, cu toate bunele si relele ei, e evidenta pina si la cei care s-au izolat, intr-o oarecare masura. Si privindu-i pe Brown-ii astia, pot spune cu toata convingerea ca n-as putea renunta la comoditatile pe care mi le ofera civilizatia, oricit de tentant ar suna cuvintul „libertate”. Concluzia ar fi ca lumea isi doreste anumite libertati, functie de necesitati sau capricii, dar in niciun caz o libertate absoluta in care fiecare sa se intretina de unul singur si in care sa beneficieze numai de ceea ce produce si de ceea ce-i ofera natura, nimic altceva.

 

 

Read Full Post »


                    A fost odata ca niciodata, pe vremea cind la “Leonida” se mai gaseau icre de Manchuria iar eu inca mai eram fata mare, a fost, cum zic, o situatie care mi-a schimbat cursul preferintelor radiofonice. Pina la acel moment, “Melodia preferata”, “Cotele apelor Dunarii” si “Fotbal minut cu minut” era cam tot ceea ce stiam eu despre acele aparate zgomotoase. Dar vezi ca pe vremea aceea aveam un unchi. Aveam eu mai multi, dar asta era ovreu cu acte-n regula si-mi era si nas desi nu ma nasise, intrucit sotia lui, sora lui taica-meu, ma botezase. Dar cum el era casatorit cu ea, imi devenise si mie nas. Eu am fost intotdeauna foarte atasat de ei, iar ei, neavind copii, ma iubeam de parca as fi fost al lor. Asa ca, se intimpla destul de des sa locuiesc cite-o saptamina-ntreaga si pe la ei. Unchiu-meu, asta ovreiul, avea un obicei. In fiecare zi venea de la serviciu, halea, asculta Europa Libera, o soilea fo ora, iar asculta stirile Europei Libere, sa vaza ce mai bombardeaza ai lui si o intindea-n oras sa se intilneasca cu gasca, constituita din reprezentanti ai aceluias poporului ales.

                    Ei si uite cum, azi asa, miine asa, microbul Europei Libere mi-a fost inoculat adinc in suflet prin intermediul urechilor. Acasa la mama insa, aveam un aparat de radio cit caloriferul, cu care m-am luptat din rasputeri sa-l determin sa-mi transmita postul sus-amintit. Iar cind in fine am reusit, m-am bucurat atit de mult c-am bagat-o pe maica-mea in toti sperietii. Pe de-o parte din cauza pasarilor vecine care nu stiai cind se vor apuca sa ciripeasca si pe de alta, din cauza dorului de duca pe care nu-l ascundeam. Mai tirziu am aflat ca de fapt, mai tot omul cu radio, chiar si cei cu legitimatii de secu, erau conectati la acel post si la alte citeva posturi ca, BBC si Vocea Americii, cu emisiuni in limba romana. Evident, motivele erau diferite.

                    La inceputuri ascultam doar “Metronomul” lui Cornel Chiriac, care pe vremea aceea era idolul tineretului roman.

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/828145/Cornel-Chiriac-primul-DJ-anticomunist/ 

                    “Ascultam” e de fapt un fel de-a spune, intrucit se auzea in ultimul hal de slab, cu paraziti si cu pierderi regulate de frecventa. Ce dracu sa-i pretinzi hardughiei aleia cu lampi, care cind se incingea, incalzea tot dormitorul! Dar chiar si asa fiind, ascultam cu constiinciozitate  atit “Metronomul” cit si “Top 20″-ul. Europa Libera devenise singura noastra fereastra deschisa spre Occident,  unde cu totii speram sa ajungem intr-o buna zi. Mai tirziu aveau sa se deschida si alt gen de ferestre, care erau mai mult piciore, dar care pe linga fut, mai ofereau si perspectiva unui pasaport. Mentionez ca la vremea respectiva, pasaportul, chiar si cel maro, fara cetatenie romana, era mai rivnit decit doctoratul.

                    Pe linga emisiunile lui Chiriac, am inceput sa-i ascult si pe Max Banus, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Noel Bernard, Emil Hurezeanu sau Neculai Constantin Munteanu. Evident ca  istorioarele si comentariile,  referitoare la dizidenta romana, le sorbeam din urechi, fiind singurele din care puteam afla ce se intimpla in jurul nostru si in care ceausestii si securitatile lor erau tratati ca niste otrepe, ceea ce ma umplea de-o satisfactie explicabila. Faptul ca o mina de oameni comunicau lumii ceea ce noua ne era interzis sa si gindim, era pentru mine ca alea 99 de virgine pentru musulmani. Cam asta a reprezentat Europa Libera pentru romanimea acelor timpuri si acei oameni care ne tineau la curent cu tot ce se intimpla acasa si in lume, merita din plin respectul nostru. Evident ca s-au gasit si “cozi de topor” ca Barbu, Vadim si inca altii, care sa-i improaste cu mizerii tipice acelor vremuri de cacat, ai caror exponenti erau. Dar cine-si pierdea timpul sa citeasca parerile unor gunoaie?  Poate doar Salubritatea.

                    Imi aduc aminte ca de un Revelion, Chiriac se imbatase si se apucase sa cinte in paralel cu Zeppelin, Imigrant song. El saracul schelalaia jalnic, dar uite ca faza mi-a ramas intiparita

Read Full Post »