Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘droguri’


Filmul pe care tocmai l-am terminat de vizionat se numeste „Where is the old hag to break her hand?” In traducere, „Unde-i baba sa-i rup laba?” Va anunt, la modul cel mai serios, ca asta a fost o gluma introductiva. E adevarat ca nu e de actualitate ca, de exemplu „Dupa alegerile trucate din US, Romania afirma ca e pregatita sa primeasca refugiati americani”, dar fiind vorba de violenta, am considerat-o mult mai oportuna in deschiderea acestui post.

Si acum cuprinsul. „Bad Blood” e un serial de care nu te poti dezlipi. Eu m-am dezlipit cu greu, dar numai dupa ce s-a terminat ultimul episod. Si nu ca ar fi fost vreun Coppola sau Zeffirelli, dar e palpitant, ca toate ecranizarile despre mafie si mafioti. Iar atractia era cu atit mai mare cu cit era vorba despre mafia canadiana despre care nu vorbeste nimeni si asta pentru ca, se pare, e infiltrata in intreaga societate canadiana. Dracu stia? Ca daca as fi stiut, m-as fi comportat mult mai elegant cu constructorul italian care mi-a ridicat casa, pentru ca, din cite spune filmul, constructiile sunt controlate de familiile de mafioti. Dar na, or mai fi si italieni neafiliati, ca altfel cred ca as fi fost invitat sa-mi bag mintile-n cap si sa-mi inghit interventiile verbale. Nu toate, doar apostrofarile.

Tot filmul ne invata ca Montrealul este un punct nodal in traficul de droguri al Americii de Nord, cam ca Simeria. Cu precizarea ca Simeria e nod de cale ferata. Punct nodal pentru ca de aici era si mai este distribuita marfa venita de la esos productores latinos, in toata America de Nord. Pe linga familia Rizzuto, care te duce cu mintea mai degraba la orez, decit la droguri, si care detinea monopolul acestui trafic, mai sunt si alte „asociatii” de binefacere prin imprastiere, care traficheaza cocaina columbiana si mexicana mai abitir decit se importa zaharul cubanez.

Dupa cum se poate observa, nu comentez firul evenimentelor, nedorind sa va stric placearea de a-l cauta si urmari pe Netflix, dar nici nu pot sa-mi tin degetele legate cind aflu chestii palpitante. Una dintre chestii ar fi si faptul ca o tara din America de Sud, cunoscuta mai mult din cauza de cutremure, cupru si fotbal, Chile, a fost cea mai tare producatoare de cocaina, cindva. Nu stiu ce s-a ales din aceasta faima, dar bag seama ca a palit, facind loc altor Columbii si Bolivii sa puna mina pe manufacurarea stimulentilor respectivi.

Dar revenind la antica noastra Canada, am ramas placut impresionat de multitudinea crimelor mafiote despre care habar n-aveam pina sa mi le aduca la cunostinta Bad Blood-ul. Chiar ma intrebam si nu de putine ori, care ar fi motivul pentru care oamenii de pe aici sunt mindri ca sunt canadieni. Acum am aflat si daca tot am aflat, de azi inainte ma voi mindri si eu, ca pe bune, nu-i putin lucru sa fii cea mai tare tara din America. Chiar daca si numai in servicii secrete de trafic.

Read Full Post »


Sunt unii oameni care mai intii se caca-n scaldatoare, ca mai apoi sa se futa-n el de noroc. Cam ca Mutu. Nu spun ca individul nu e abil, dar e si foarte debil. Si nu e singurul. Frumosi, talentati, norocosi si dobitoci. Stiu ca-i treaba lor, dar problema e alta. Daca eu as fi facut pe sfert din nenorocirile pe care le-au facut astia, eram de mult fetita inchisorii sau cine stie ce draci de homeless, traind din mila publica. In mod sigur toata lumea m-ar fi ocolit  si m-ar fi tratat ca pe un ciumat. Astia insa, se pot caca in lift, se pot masturba in mall sau pot umbla beti pula pe strazile LA-ului, ca tot vor fi admirati, pretuiti, cautati si evaluati, cam ca briliantele. Si asta cu toate ca talentul care i-a facut celebri se exfoliaza de pe ei, ca straturile de mica, scotind la iveala niste basini de oameni. N-am sa inteleg niciodata atractia asta nebuna, careia nu-i putem rezista. Cum vad un news despre desfrinatii astia, cum ma reped sa-l citesc, de parca numai astia s-ar imbata, s-ar fute sau si-ar da in petec. Si atunci de unde fascinatia asta pentru unu’ ca Mutu, una ca Lohan si altii ca ei, ca doar nu-s singurii posesori de talent pe lumea asta? De unde interesul asta obsedant pentru celebritati? Ca daca n-am fi lesinati dupa ei, vedetismul lor s-ar duce dracu pe apa simbetei. Oare ii tratam ca pe propriile noastre odrasle? Oare-i vedem cu alti ochi, asa cum ne vedem plozii si-i alintam indiferent de cite geamuri sparg? Sau cautam sa justificam uritul din noi, contemplindu-l pe al lor? Pen’ ca daca stai sa bagi de seama, celebritatile controversate si descreierate sunt cele mai mediatizate si inevitabil, cele mai adulate. Toti stim ca exista VIP-uri linistite, la locul lor care, surprinzator, trec aproape neobservate, riscind sa alunece-n anonimat doar pentru ca nu sunt extravagante, betive, descreierate, drogate, depravate, imorale, criminale sau Paris Hilton. La regalitati si nobilimi degenerate nu ma mai refer, ca sa nu trec la trivialitati. Dar am gasit, de exemplu, o statistica facuta de un istoric, bazata pe cele mai mediatizate VIP-uri ale secolului XX. Atit in statistica tratatelor de istorie cit si a altor publicatii cu o tematica diversificata, pe primul loc, la distanta considerabila de locul doi, s-a clasat simpaticul

RANK NAME SCORE
1 Adolph Hitler 10.05%

ceea ce-mi sugereaza atractia pe care dezaxatii o exercita asupra axatilor. Sau poate ca nici noi nu suntem chiar atit de axati, pe cit ne place s-o credem.

Read Full Post »