Dorintele copilariei

De nascut, m-am nascut intr-o casa in spatele magazinului Eva si de-a stinga Ateneului Roman, pe Nicolae Golescu. Acum e un ceva care-si spune „La Mama”.  Dar de copilarit, pina prin clasa a 3-a, am copilarit pe Dorobanti, vis-a-vis de COS (Casa Oamenilor de Stiinta) intr-o curte mare strajuita pe-o parte de casele boieresti ale nu stiu cui, si in care locuiam vreo citeva familii, de gardul Liceului Sadoveanu si de gardul Spitalului (pe atunci, de inima) Ascar. Cum spun, ala e locul pe care mi-l mai amintesc si legat de locul respectiv, inca imi mai aduc aminte cum puneam capace de bere pe linia tramvaiului 5 care trecea pe Dorobanti, trecind prin Piata Lahovari spre cinematograful Patria si apoi pe Magheru spre Universitate.
Dar nu la capacele de bere vreau sa ma refer, ci la faptul ca in fata curtii era o poarta de fier, mare, impunatoare, iar de-a lungul cladirii, pe trotuar, un grilaj inalt cam cit sa te poti aseza pe el si care avea ca destinatie protejarea unui spatiu pentru radacinile de edera, ca flori nu-mi aduc aminte sa fi fost plantate vreodata. Ei si cu grilajul respectiv incepe istorioara.
De multe ori, dupamiezele, cind ai mei nu mergeau vis-a-vis, la Mon Jardin (Gradina Trandafirilor) sau la Poarta alba, in locul carora acum troneaza hotelul Sheraton, ieseam cu taica-meu la strada si stateam pe grilajul metalic de care-am pomenit. Si cum stateam asa, jocul preferat, dupa care eu eram topit, era sa numaram si sa ne impartim masinile care treceau pe Dorobanti. Nu multe, dar masini destul de misto, intrucit era la nu multi ani de la nationalizare si tot ce apartinuse patronilor, acum devenisera proprietatea intreprinderilor comuniste si alocate cadrelor de conducere. Asa ca nu va veti mira aflind ca erau o gramada de masini americane, nemtesti, frantuzesti si bineinteles rusesti.
Si uite asa, urmaream masinile si  le imparteam intre noi. Una lui, una mie. Iar cind ne plictiseam, faceam un inventar sumar pentru a vedea a carui colectie e mai tare. Evident ca Volga, Pobeda si Moskvici erau cih, caca, punctajul maxim revenind celor americane si nemtesti. Iar cind se intimpla ca punctajul meu sa fie mai mare decit cel al lui taica-meu, eram in culmea fericiri. Poate ca asta e si motivul pentru care masinile respective imi intrasera oarecum in gratii si nu numai atit, dar desi poate va veti amuza, mi-am promis atunci ca nu voi muri pina nu voi avea un Mercedes, doar al meu.
Si poate ca nu dorinta-n sine socheaza, intrucit stim cu totii cam cite-si doresc copiii, dar acest termen limita ma surprinde si acum. Ma surprinde pentru ca la virsta respectiva mi-am acordat tot timpul pe care il puteam avea la dispozitie pentru a-mi satisface dorinta. N-as putea sa spun de ce am decis acest termen, dar probabil ca imposibilitatea de-a avea o astfel de masina, la momentul respectiv, m-a determinat, in mod inconstient, sa-mi acord suficient timp pentru a-mi onora promisiunea pe care mi-o facusem.
Dar, o data cu trecerea timpului, lucrurile s-au mai schimbat. Prioritatile au luat un alt curs si acea dorinta fierbinte, s-a racit definitiv. Totusi, cind i-am cumparat, acum doi ani, Piratului, un Mercedes, am amintit in treacat de marea dorinta a copilariei, dupa care am uitat-o din nou. Din fericire, pentru ca fericire am simtit, sotia n-a uitat si ieri cind se-mplinisera 4 ani de cind aveam Infinity-ul, nu l-am mai schimbat cu altul nou, ca de obicei, ci am primit in dar masina dorintelor copilariei. Si desi uitasem, m-am bucurat ca la virsta cind mi-o dorisem. Nu pentru masina, ca nu ma mai misca, dar pentru ca mi-am tinut, prin intermediul sotiei, promisiunea pe care mi-o facusem cindva, odata. Basca faptul ca C300 4Matic e mai ieftina decit un Q60 cu vreo $200/luna, asa ca pina si din punct de vedere financiar avea sens sa leased Mercedes-ul si sa-mi tin cuvintul dat. Dar asta nu inseamna ca acum, gata, pot da coltul linistit, ca nu asta era idea.
Then                                                                                                                                                                                                           Now

Read Full Post »

Revelionul meu albastru a fost roz !?!

Mi-am revenit cu greutate dupa doua nopti de bairam si trei zile de corvoada. Ca daca-ti place sa fii gazda de bairam, trebuie sa-ti placa si corvoada asociata acestui statut. Dar in fine, cum gatitul si aranjatul imi fac placere, de ele nu ma vaiet. Strinsul si curatatul sunt shitty, dar le-am biruit si p-alea, ce-i drept, fara fo tragere de inima. Totusi, ceva, nu stiu ce, ma face sa nu mai simt ca la 20 de ani, atunci cind vine vorba de petreceri. E foarte adevarat ca posed un multiplu de 20, dar odata cu multiplicarea asta, s-a demultiplicat rezistenta la petrecareli, ca bag sama, sunt invers proportionale. Ce nu s-a diminuat e dorinta. La capitolul dorinta stau la fel de bine si vivace, ca pe vremea lui Non Stop Disco. E drept ca dupa atita gatit, aranjat, baut, mincat, dansat, strins si iar gatit, aranjat, baut, mincat, dansat si strins, cu 4 ore de somn intre, era cam greu de presupus ca ma vor mai ajuta balamalele. Mentionez ca balamalele respective sunt aceleasi pe care le aveam si la 20 de ani, dar, nu stiu daca v-am spus, acum cind ma dau jos din pat, scot aceleasi sunete pe care le scoteam la 20 de ani, in timpul unei babardeli. Si in mod sigur efortul nu e acelasi. Cu toate astea, pot spune ca paralela intre 20-ul de atunci si multiplul lui de azi, e totusi fireasca, intr-o oarecare masura.

Dar sa revin. Dupa cum v-ati inchipuit, eu am fost responsabil cu piftia, sarmalele si ciorba cu zeama de varza, care, va spun fara pic de falsa modestie, au fost apreciate atit pe 31 cit si pe 1. Altfel spus, doi ani la rind.

Muzica, de asemenea, a fost variata si de buna calitate. De la tangoul argentinian, la muzica veche romaneasca, la italienismele tineretilor cu Pupo si Gianni Bella, la blues-uri, rock-uri, pop si chiar reggae, hip hop si disco cu Luv, Baccara, Hot Chocolate, Supermax, Hamilton Bohannon si altii. Dar piesa de rezistenta pe care s-a dansat si-n prima seara si-n a doua a fost „Baby please don’t go” dar nu in varianta originala a lui Muddy Waters, ci in varianta lui Billy Gibbons, de la ZZ Top (daca nu se deschide, cautati-l pe youtube, e me-se-ri-e):

 

In fine, inchei postind ceva imagini din cele doua zile de Revelion din care veti intelege de ce i-am spus „albastru”, asta fiind culoarea dominanta, in ceea ce priveste bradul, masa si Papa. Spre deosebire de mood-ul general care a fost, in mod sigur, la superlativ de roz.

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

 

 

 

 

 

SONY DSC

SONY DSC

 

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

V-ati dori-o?

Pai bineinteles ca v-ati dori-o, ca doar nu sunteti vatamati sau cu „nervul” la pamint. Eu, ca sa fiu sincer, dupa cum ma cunoasteti, mi-as fi dorit-o si daca as fi fost femeie sau de genul neutru, numai ca postul nu se refera la ce credeati voi ca se refera, ci la ce-mi trece mie printre urechi. Si nu ca nu mi-ar trece si asa ceva sau cineva din cinema, dar de data asta o ardem platonic, ca la manastire. Aaaaa, pardon, cred ca un bar cu table dance e mai platonic decit o manastire, chiar daca astea de pe urma sunt, teoretic,  demixate.

Asa caci, hai s-o punem de-un subiect care sa nu se abata de la titlu!

V-ati dori-o, zic, posibilitatea de-a va vedea si judeca cu ochii altora? Adicatelea, ce vreu sa zic, v-ar aranja subiectivismul altora? Dar obiectivismul absolut?

Va intreb, desi e posibil ca eu sa fiu cel care va da singurul raspuns, deoarece n-am auzit pe nimeni spunind ca sufera de subiectivism. Toti, inclusiv eu, ca doar n-am patru oua, ne vedem cu ochii ingaduitori ai capului nostru, care transmit informati torsionate creierului. Informatiile fiind cele pe care ni le dorim, nu cele pe care le percepem. Ca e asa, n-am nici cel mai mic dubiu. Dar intrebarea era, ne-am, v-ati, si-ar dori careva sa se perceapa in mod obiectiv?

Nu stiu, dar ce stiu, e ca si complexatii se vad deformat. Deformarea, in perceptia mea, poate avea oricare din cele doua sensuri. Deci, poti fi si destept, considerindu-te prost, tocmai pentru ca esti destept. Tare formularea … si-mi apartine. Nu stiu voi, dar eu, citeodata, ma mir de mine insumi.

Sa revenim. In acelasi timp, exista si prosti care se vad destepti, doar pentru ca sunt smecheri. Bineinteles ca exemplele nu se opresc la prostie si desteptaciune. Mai e frumusetea, inaltimea, acnea, usurinta in exprimare, talentul de-a … orice, inclusiv de-a te descurca in viata si multe alte deformatii vizuale, olfactive sau auditive.

Asa ca, ati retinut intrebarea? Si pentru a va da curaj, am sa raspund primul. Nu, chiar nu vreau sa ma privesc nici obiectiv si nici cu ochii altora. Subiectivismul meu ma satisface intr-o masura multumitoare, nu absoluta, dar la urma urmei, de ce mi-as dori sa-l bulversez? Ce cred eu ca mi-ar aduce obiectivismul in cea mai pura (cu „r”) forma? Poate doar dureri de cap, pe care, sincer, nu mi le pot dori, oricit m-as stradui.

Read Full Post »

„2013” Vi-l doresc cum vi-l doriti!

In ceea ce ma priveste, nu stiu ce mi-as mai putea dori…desi…

La Multi Ani!

Read Full Post »

Daca m-as mai naste odata

                    Din citi cunosc, multi spun ca daca ar fi s-o ia de la inceput, ar face la fel si ca nu regreta nimic din ceea ce au facut. Pai de regretat nu regret nici eu, neicusorule, dar de ce-as mai lua-o de la inceput in aceleasi conditii? De ce n-as incerca ceva nou, daca tot mi s-ar oferi ocazia? De ce sa nu-mi doresc sa ma nasc din nou, dar direct intr-o familie de milionari, cu de toate, inclusiv servitoare sexoase? E, uite ca eu nu mi-as dori sa mai traiesc viata care am trait-o, chit ca mi s-a parut amuzanta si satisfacatoare din multe punctele de vedere. Dar, pe de alta parte, stiu cu siguranta ca se putea si mai bine. Ba chiar mult mai bine.

                    Cum pe mine nu m-au afectat prea mult lozincile socialismului multilateral nedezvoltat, nu le am cu dorinta de-a munci pe brinci pentru agoniseala zilnica si nici cu dragostea de coliba. Cine crede in asa ceva, foarte bine, eu insa prefer traiul indestulat si relaxant. Unii sunt mindri ca au luat-o de jos. Well, nu e cazul meu. Mie mi-ar placea s-o iau direct de unde ma aflu acum, chiar daca asta m-ar priva de acele satisfactii pe care ti le da urcusul si piscurile cucerite. Nu ma mindresc absolut de loc cu faptul ca, venit aici ca inginer, a trebuit sa incep prin a lucra la asamblarea unor masini pentru loterie. Da, ma mindresc cu ceea ce sunt si am acum, dar nu si cu eforturile pe care le-am facut pentru a le obtine. Daca nu as fi venit intr-o criza, mai timpita ca asta actuala, si as fi pornit si eu de la inginerie, da, as fi fost mindru si de parcurs.  Mi s-ar putea imputa ca nu sunt un luptator. Ba sunt, doar am dovedit-o, dar as fi preferat sa lupt, s-o duc din bine in mai bine, nu sa lupt injurind zilnic decizia de-a imigra.

                    Si revenind, citi dintre voi si-ar dori sa se nasca in Somalia si citi in Elvetia? Stiu ca stiti, asa cum stiu si eu, dar de ce? Nu cumva pentru ca e de preferat sa te nasti intr-o tara bogata si civilizata? Pai asta spun si eu, doar ca eu pun problema bogatiei, nu doar la nivel national, ci la nivel personal. Probabil ca multi condamna aceasta mentalitate, dar la urma urmei, pina si cei animati de acele concepte biblice si comuniste, acele spirite revolutionare, joaca la loto cu intentia de-a cistiga. E uite ca eu mi-as dori sa cistig inainte de-a ma naste, daca tot e s-o mai fac odata. Asta-i cam singura diferenta. Si sigur c-as munci, dar una e sa muncesti ca fiu al patronului, alaturi de el, si alta sa aplici disperat pe la toate companiile, pentru toate ofertele. Credeti-ma, am facut-o si nu am descoperit nicio satisfactie in a cinta din poarta-n poarta, pentru o coaja de piine mai alba.

                     In privinta iubirii, o prefer pe cea care nu trece prin burta. Spun asta pentru ca neajunsurile duc in general la disensiuni, care in timp erodeaza sentimentul, pina la prabusire. Imi place iubirea care exista si moare prin ea insasi, nu din cauza unor factori exteriori. Nu am auzit ca lipsurile si greutatile sa intareasca iubirea dintre parteneri. Ba mint, exista si situatii de genul asta, dar prin carti.

                    Si atunci, de ce nu mi-as dori sa ma renasc avind de toate, mai putin nevoi si durere? Asa ca, sa fie clar, daca va fi s-o iau da capo, eu nu mai vreau s-o traiesc tot pe asta. Dar stati sa ne-ntelegem,  nici sa ma nasc vreo libelula sau vreun tintar, nu mi-as dori, ca n-am de gind sa sfirsesc in vreun insectar sau in burta vreunei broaste. Uite, cu riscu’ de-a nu fi crezut, va spun sincer ca mi-as dori sa fiu femeie, daca ar fi sa ma mai nasc odata. Singura inconvenienta ar fi daca Barosanu’ m-ar lasa pe mina lui Allah. In niciun caz n-as vrea sa ma nasc om, pentru a ajunge…strigoi (sa ma ierte Strigo)

Read Full Post »

SEX sweet SEX (5)

Obscenitatea perfectiunii unui sarut.

P.S.

Read Full Post »

Zburatorul

by papa

M-adun 

din nou intr-un cuvint, 

ca tu citind s-adormi si vezi, 

c-apoi

ma voi schimba-ntr-un gind,

ca-n visu-ti,vis sa ma visezi.

Si-ncet,

in boare m-oi preface,

suflindu-ma pe trupu-ti gol,

incins

de visul meu ce tace

si-nfiorat de-al meu fior.

Si-n zori,

cu buze umezite

de sarutarile-mi tirzii,

sa-ngini,

gemind usor, “iubite,

deseara cind adorm, sa-mi vii!”

***

Read Full Post »