Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘distractii’


marea_neagra

Pe la patru dupamasa, ma trezesc. Aveam ochiul cit farul din Constanta, de la fumul de tigare si bautura. Din aceleasi motive toxice, papilele gustative-mi detectasera un gust de dezasimilatie care probabil gresise gaura de evacuare. Fac apelul. Nu raspunde nimeni. Deschid farurile. Andi si Ovi zaceau lati in paturile lor. Or fi morti? Nu, uite-ai dracu, inca misca! Morti au fost pe la sapte dimineata cind ne-am culcat rupti de … de toate. Arunc cu greutate ochii prin camera. Nici o nemtoaica. „Cum bah, parca ati venit cu doua violoniste” „Da bah, le-am dat ciocnire la Amfiteatru, pe la sase”

Pentru neinitiati, violoniste erau nemtoaicele, care-si primisera nick-ul asta din cauza violonistului de pe bancnota de 20 (parca) de marci. In fine, reusim sa ne dusam, sa ne rexonam, sa ne parfumam, sa intram in toale si s-o radem la rendez-vous. Acolo s-a-ntimplat ca trebuia sa ne intilnim cu unele, dar ajunsi mai devreme si avind o fereastra-n schedule, am agatat o alta. De fapt ea m-a agatat pe mine prin prietena ei, ei fiindu-i … jena. Ce-o fi aia?  E, si cum nu refuz gagici, am schimbat cu don’soara vreo doua vrajeli si ceva secretii, dupa care am plecat sa-mi prezinte camera de hotel, urmind sa ma reintilnesc cu ceilalti la restaurant, inainte de discoteca. Ma rog, fac ce fuck cu violonista, ca si asta tot de la Deutschland era, si ma reped, cu foamea-n carotida, spre restaurant, cu tipeza urmind sa ma intilnesc mai pe seara, la discoteca.

„Ai facut-o?” „Bah, ce dracu intrebare-i asta? Doar n-am plecat sa joc bîza”

Intram in restaurant, ca submarinele, cu periscoapele iesite din orbite. Fete, grupa mare. Locuri libere, canci. Noi, cred ca aratam ca javrele-n calduri. Adulmecam, macinati de dorinti, mai toate gaoazele, care ca sa fiu sincer, miroseau de-ti intra si limba-n erectie. Realitatea e ca si noi aratam si miroseam, de li se deschideau piciorele cind treceam pe linga ele.

„Salut! Cautati o masa libera?” Asta era o frumusete de mascul, brunet, inalt, ochi albastru, ten masliniu, dar nu tigan mangalez, si imbracat de paralizie. Noi, cu gindul si ochii-n decoltee, am ramas cam blocati de cucerirea masculina la care nu ne asteptam. Acceptam invitatia si din vorba-n vorba, constatam cu incintare ca tipul era venit ca si noi, sa-si cunoasca „verisoarele” din apus. Comandam si cind tocmai incepusem sa lucram la snitzel, apare o purie, la fo 40, de ne paralizeaza mandibula intr-o pozitie penibila. Se aseaza fata linga Mircea, brunetul, si-i baga neica, in mod ostentativ, o ditai limba pe git, de mi-era ca se sufoca saracu’ baiat. Ne face prezentarile, o intreb daca n-are fo prietena care sa-i semene, zice ca nu, ride si scoate o mare caramida din geanta cu care achita nota de plata. Ne despartim de Mircea si puria lui, plecind satuli si plini de hormoni, eu mai putin, ca deja ma rezolvasem, spre discoteca. „Pui de urs” era o discoteca de labagii, dar fiind in imediata vecinatate a hotelului Muntenia, in care stateau nemtoaicele, n-am facut mutre.

Ne intilnim cu ele, Ovi si Andi cu cele programate c-o seara-nainte, iar eu cu rezolvata si prietenii ei. Ca s-o scurtez, in timp ce ma dansam cu asta, vine unu’ cu muschii-ncordati si-mi zice rizind, ca sa nu se prinda violonista, „dupa dansul asta, o duci la masa si dispari” Mi-am dat seama ca un „de ce?” ar fi fost inutil si riscant. Asa ca l-am asigurat de supunere totala, dupa care-i spun fetei ca-i vizata si o radem impreuna, pe pitici, afara si direct in hotel. Eu ramin peste noapte la ea, dar in loc sa facem fut, ne-a futut  Ovi la cap pina l-am lasat si pe el in camera, ca nu stiu cum si de ce, ramasese solist si fara violonista lui.

A doua zi ne-ntilnim cu Andi pe plaja de la Belvedere. E si cum stateam noi asa, la unul din barurile de pe plaja, savurind un espresso triplu, numai ce ne trezim inconjurati de-o gasca de musculosi printe care si ala care-mi sugerase s-o sterg din discoteca. Imi reaminteste frumos cum ca nu i-am urmat sfatul si ca daca eu il lasasem cu buza umflata, normal era ca si el sa mi-o umfle acum pe a mea, din considerente de reciprocitate. Ovi, care se urcase cu curul pe o masa inalta de ciment si care avea singurul avantaj de-a ne privi de sus, zice impaciuitor „bah da’ tu cine pula mea esti?” In acel moment, toate pachetele de muschi din dotarea gastii s-au flescait de stupefactie. Artagosul, cred ca-si pierduse graiul sau uitase replica. „Mai bine dati-i drumu’ de-aici, ca daca ma dau jos, v-ati futut norocul!” zice Ovi impingind perplexitatea la limita suportabilului.

Marele nostru noroc a fost ca, asa din nisip sau din spumele marii, apare Mircea, ala cu ochiul albastru. „Ce facei baieti? Va cunoasteti?” Pina la urma conflictul e aplanat si suntem invitati la bere. Toti binefacutii aia erau salvamari iar Mircea, de profesie stomatolog in Bucuresti, era seful lor. E si uite asa am trecut razant pe linga o spitalizare iminenta.

Ca o paranteza, Ovi nu era totusi vreun fraier la ciumecarii. Batea de rupea, numai ca in fata grupului de salvamari avea fix sansa tobei lu’ Tandarica.

Va urma

Anunțuri

Read Full Post »


                    Stati, nu mai sariti ca iezii, ca n-am de gind sa va duc  in Caraibe! Era doar o intrebare si dupa reactia voastra, imi dau seama ca va excita pina-n adincuri. Doar ca eu nu va cred si de aici va porni discutia. Ca ia sa-mi spuneti voi, dar fara ocolisuri si ezitari pubertine, ce va place de fapt, marea in sine, asa cum e ea, sau litoralul cu tot ce prevede el, baruri, discoteci, muzica, dans, distractii si femei dornice sau masculi bronzati, functie de preferinte? Eeee, am mai auzit si eu de un albastru infinit, de nesfirsita liniste, de talazuri inspumate care se sparg de stinci, de catarge si iar albastru si iar calmul si vraja, numai ca astea-s doar una din multiplele fatete ale acestei dihanii.

                    Vorba e, va place Marea, sa zicem si noaptea, cind luna-si trage, sfioasa, valul gros de nori, pentru a-si feri delicata faptura de privirile albastre, care-o sfredelesc noapte de noapte? Aud? Nu? Normal! Ce sa-ti placa la o bezna impenetrabila? Dar cind e agitata de zici c-a lovit-o menopauza, ca-n imaginile de mai jos?

                   Aha, nici atunci! Bine dragutilor, dar atunci ce va place? Aaaa, sa va plimbati pe nisipul ud si sa culegeti scoici? Zau? Pe cei slabi de inima ii sfatuiesc sa nu priveasca, chiar daca-i doar un trucaj.

                    Nu, asta in niciun caz, nu. Dar atunci ce? Sau poate ca va plac, cum spuneam, talazurile, ca de astea uitasem, desi le cam cinta toti poetii?

                    Nici astea? Hmmm, bai, va place marea sau, cum spuneam, litoralul marii, cu toate atractiile si distractiile lui? Bun, am inteles. Marea va place numai ziua sau sub clar de luna, cind e linistita, fara croncobauri prin ea care sa va pape de putulica, cu valuri mici si mijlocii, in zile cu soare si daca se poate, cu vreo 28-30 de grade Celsius, fara nori si numai pe timpul verii. Aha, asta cum dracu ar veni, mai pe limba mea? „Mie-mi plac gagicile, dar sa aibe 3D la sutien, sa aibe picioare de 1 metru, sa fie frumoase, sa fie destepte, sa aibe soldurile cit umerii si talia pe jumatate, sa fie gospodine si poate… vreo pusca cu zmintina. E, hai ca mi-ati placut, cu placerea voastra!

                    Si in incheiere, voi incerca sa va povestesc cum e si cu zilele-nsorite. Inainte de tragerea la sorti a Olimpiadei, cind trebuia sa se aleaga organizatoarea, intre Toronto si Pekinul Pizdii Ma-sii, papa, cu capul lui de afacerist zice: „hai s-o punem de-o investitie tare!”, presupunind ca Toronto nu poate scapa organizarea Olimpiadei. Si uite asa, bagam bani in doua apartamente pe malul Lacului Ontario, cu vedere la lac. Vederea costa si ea vreo 30k in plus, fata de apartamentele cu vedere spre oras. In fine, unde vreau s-ajung, e ca Olimpiada ne-au furat-o aia cu ochii mici si preturile apartamentelor n-au mai crescut asa cum era de asteptat. Drept pentru care, le-am inchiriat. Dupa aceea, la o inspiratie, le vindem, inainte ca preturile s-o ia la vale. In fine, multi bani n-am facut, dar am invatat ceva. Apartamentele cu vedere eminamente la ocean, sau ce draci de apa e, sunt o basina. Ziua vezi doar bleu, iar noaptea vezi doar canci. Basca umezeala si ceva miresme pescaresti. E foarte adevarat ca isi mentin pretul ridicat si sunt in continuare cele mai cautate, dar va spun ca pina si ziua, dupa citeva zile de albastru, ti se cam taie. Pe cind daca aveai o vedere la Down Town, fie zi, fie noapte, te pierdeai in contemplatii. Asa ca, mai incet cu „iubesc Marea”, ca sigur nu e ea motivul real al iubirii sau e doar o iubire partiala, functie de factorii climaterici si de alti citiva.

Read Full Post »


1. Ion Buzea – E lucevan le stelle http://ionbuzea.com/assets/flash/IonsPlay

 Pina printr-a sasea – Asta a constituit perioada de culturalizare fortata. Papa, mai de voie, mai de nevoie era tirit de parinti la mai toate operele si operetele. Mai tirziu, dupa atita infuzie prin perfuzie, i-a intrat in singe. Tot atunci a fost dat la pian de trei ori, la vioara o data, o data la germana si a frecat bancile Ioanidului cu Madame Puica si limba ei franceza, care l-a ajutat mai tirziu sa invete mai usor french kissul si sa se couche avec une parisienne.

 2. Remo Germani – La ragazza del mio cuore sei http://www.youtube.com/watch?v=TofC-RTVzW8&feature=related

Clasa a patra – Papa isi trage prima pereche de evazati, de o umple pe ma-sa de nervi si pe prieteni de invidie. La ora de sport se sare calu’. Papa il sare, ca si acum, de-si rupe noada, figurativ vorbind. Vedetele clasei planuiesc ca in aterizare, cind  profa incerca sa ii asigure, s-o apuce din “greseala” de tite (mari nene !!!). Primii doi, fie ca le-a fost tirseala, fie ca n-au nimerit, desi era cam greu, rateaza, in schimb papa i-a luat in plin si din prima, drept pentru care a fost considerat “vedeta vedetelor” iar maica-sa a fost chemata la scoala a doua zi. S-a lasat cu chiote si artificii. A, sa nu uit, al ptrulea n-a mai avut ce apuca, ca profa de atitea asigurari, nu s-a mai simtit in siguranta.

 3. Beatles – Let it be  http://www.youtube.com/watch?v=j9SgDoypXcI

Clasa a sasea – Gajuri, ruleta, primul chiul  si primul contact cu o jartea penala. Un fel de balaceala cu tremol si gidilici placut, dar inexplicabil.

 4. Jane Birkin & Serge Gainsbourg – Je t’aime…moi non plus http://www.youtube.com/watch?v=sHiMDB19Dyc

 Clasa a opta- Petreceri, tigari, stranduri si o prima relatie serioasa de patru luni si cu de toate. Tot atunci se intimpla Woodstockul cu make love not children, rock, flori si hippies.

 5. Led Zeppelin – Whole Lotta Love  http://www.youtube.com/watch?v=kht5G9PLC0s&feature=related

Clasa a noua- Intra papa la liceu si-n discoteci. Intra adesea si-n biroul directorului din diverse pricini. Orele de desen erau un deliciu. Profa, Samson, era o femeie la vreo 50, careia ii lipsea o lentila. Arata ca toti dracii. Ora decurgea dupa cum urmeaza: noi, fitosii clasei, aveam hainele intoarse pe dos, parul vilvoi si invinetiti pe la ochi cu creionul. Cum intra Samson tabaram pe ea sa ne invoim ca ne-au batut aia dintr-a doispea. Fotescu ma injura cit il tineau plaminii de pizda mamii, ca-i luasem echerul. Piticu (1.90) batea-ntr-o toba de pionieri prin fundul clasei si striga la fel de tare “Samson, curva mica, militia te maninca”. Grisina, unu’ dintre fitosi, e chemat la catedra cu blocul la verificat. Pe bloc scrisese si el, ca tot elevul constiincios, George Harrison. Samson urla si ea cit o tin bojoci, ca sa acopere vacarmul “Vladescu, asta nu e blocul tau, cine e George Harrison?” Noi ne-am udat instantaneu intre picioare. “Radulescu (Piticul) te duc la director daca nu te potolesti cu toba aia, ca mi-ai distrus creierii” “Papusica, daca vrei sa mergem, te duc eu in brate, dar dupa ce spui DA”. E si uite asa a trecut a noua.

 6. Redbone – Witch queen of New Orleans  http://www.youtube.com/watch?v=eB2X0404RRU&feature=related

O clasa prin liceu – Papa a inebunit. Chiuleli, baruri, petreceri, restaurante exmatriculari, discoteci, piscina Lido si Flora, reinmatriculari. Femei am spus ?

 7. Lucio Batistti – Pensieri e parole  http://www.youtube.com/watch?v=LwGoJduGACc&feature=related

Intr-unul din cele sase licee (33, 32, Arghezi, T. Vladimirescu, M. Vitezu, D. Bolintineanu) – Casele de creatie de pe Cumpatu – Impreuna cu Tony, DJ-ul din Universitas si doua gagici, papa-si serbeaza a 18-a primavara in figuri. La restaurantul vilelor care era mai la vale, papa cade-n limba. Fata era cu alt grup, dar si-au schimbat totusi numere de telefon pe pitici, sa nu se prinda oficiala, care s-a prins in drum spre casa. Ajuns in Bucuresti, dupa doua trei intrevederi patimase, papa da-n clocot, zdrente de indragostit.

 8. Los Pop Tops – Mamy Blue  http://www.youtube.com/watch?v=nwVfci-YtMM&feature=related

Care liceu?- Litoral, femei, multe femei, toata Scandinavia, Olanda, Germania, de la 15 la 45, rom-cola, discoteci, trei pachete de Marlboro pe zi, Rexona, valuta, toale, Paradis (Jupiter), International (Olimp), sex, mult sex si alte nenorociri. Noptile erau zile, zilele erau duminici, iar ceasuri nu existau. Sa tot traiesti !

9. Patti Labelle – Lady Marmalade http://www.youtube.com/watch?v=j5NEt29uRHI&feature=related

Litoral – Papa se combina, pe bune, cu o grecoaica si viseaza Athene si Aphrodite din arestul Militiei Neptun, de unde-l scoate ma-sa tuns, kalashnikov style. Altfel spus, cu ceafa pina-n virfu’ capului. Din acelasi sejour si aceeasi Militie si-a tras si-o interdictie pe Litoral. Interdictia era pe tot anul, dar papa a incalcat-o dupa o saptamina pentru a-si manifeta in mod plenar protestul fata de hotarirea abuziva de-a se pedepsi traficul de valuta.

10. Bee Gees – Stayin’ Alive http://www.youtube.com/watch?v=YQGQHSE-eLg&feature=related

Salonul Spaniol (Caraiman), Cina, Athene Palace si Dorobanti – Distractii in disperare. Disperarea maica-si. Ca el era linistit, dar nedormit. De la 6pm la 3am era pe traseu. In fine, vine martie si cu el, cutremurul, care ne-a reamintit ce impotenti suntem in fata parintelui unic. Amanunte intr-un post viitor.

11. Arabesque – Friday Night http://www.youtube.com/watch?v=60a6LpB4zZ8&feature=related

Facultate – Papa, dupa ani lungi de liceu, intra din prima la FUT (Utilaj Tehnologic). Si de cum intra, le ameteste pe studente cu toale, parfumuri, caramizi si fite de bonjourist reactualizat. Pe aia de chimie, n-a reusit s-o abureasca. A reusit in schimb sa-i creeze niste reactii chimice, care au determinat-o pe femeie sa-l dea afara de la curs. Anul il trece in toamna, toamna in care se combina cu o frantuzoaica, agatata-n Athene. Singurul lucru notabil, pe linga faptul c-a trecut-o din prima seara la “rezolvate”, au fost scrisorile in care-i baga de fiecare data “je te bese mille fois”, in loc de je t’envoi mille baisers. Asta in traducerea stradala ar fi insemnat, “ti-o trag de mii de ori” de se strimba aia de ris, impreuna cu prietenele, citind epistolele papei.

12. Alice – Per Elisa http://www.youtube.com/watch?v=Yv3wl1uadXI

Sesiuni, baruri de noapte, poker, valuta , bairamuri, bridge, restaurante, Snagovuri, arabi, negrii, masini, fite, militii, Cuca, alte femei. Viata adevarata si peri albi iesiti din cauza examenelor! Papa se baga cu o blonda tare de la Sala Palatului, care poseda o gaoaza de vis si niste buze, de le puteai usor confunda cu labiile mari. Amoruri, vile la munte, bot in bot si-n savarina, discoteci seara de seara, in doua cuvinte, dragoste mare. Vine vara. Fara intrebari si explicatii, fata pleaca la mare. La citeva zile, pleaca si papa la aceeasi mare. Ajunge, ia pulsul grupurilor de nordice si-ntr-o seara intra cu norvegianca-n Intim (Raimbow) unde da nas in nas, in holul de la intrare, cu pasiunea blonda. Asta, infasurata toata in cracile unui italian, care-i sugea limba cu amigdale cu tot. Ne privim incurcati, dar dupa ce ne dezcurcam, ne umfla risul. “Iti face chemare?” “Azi am agatat-o, n-am pus problema inca. Tu?” “Il pasez. e si taran si amarastean. Suna-ma cind ajungi acasa”

13. Lionel Richie – Hello http://www.youtube.com/watch?v=PDZcqBgCS74&feature=related

Sfirsit de Facultate – O danseaza, la o petrecere, cu ocazia sfirsitului de chin, pe fosta colega de grupa, care-i era amica si chiar confidenta si pe care de mult vroia s-o faca si ca fraierul, nu incercase niciodata. Melodia lenta, papa incins si solidificat beton, tupeul cit betoniera, colega putin fisticita, dar indragostita, succes total.

14. Mendelssohn – Wedding march http://www.youtube.com/watch?v=4eX-pxY6Mek&feature=related

Un an mai tirziu – Papa s-a casatorit cu succesul total de la punctul 13 si s-a rupt filmul cu ruptu-n figuri, pentru urmatorii 25 de ani. El o iubea si o dorea. Ea il iubea si il dorea. Pina si socrii il iubeau si doreau, cam cum iti doresti o hepatita. Colegii s-au inchinat indelung, desi toti necredinciosi. Toata lumea-si rinjea coltii. Nu se stie din ce motive, nimeni nu se intreba cum a pus ea mina pe el, ci numai cum a pus el laba pe ea? Pina la urma si-au rupt toti coltii-n fesele lui.

15. Bobby McFerrin – Don’t worry, be happy! http://www.youtube.com/watch?v=yjnvSQuv-H4

Spitalul 23 August – Se naste Piratul. Am copil. Cum, nu mai sunt eu copilul? “Vai mama ce frumos e, seamana cu tine!” Trebuie precizat ca Piratul era rosu la fata, mic, cu o zbirna respectabila si schimonosit la fata ca un broscoi in crampe. “Cum mama, in halul asta arat eu?” In primii doi ani am avut mare grija de el. Odata l-am bagat cu fata-n craci, incercind sa-i arat lacul. Alta data si-a luat un candelabru in cap cind incercam sa-l invat sa zboare. Ei si pentru ca m-am dovedit asa indeminatec, am fost numit sergent de servici pe bucatarie suprimindu-mi-se dreptul de a ma mai atinge de copil, nesupravegheat.

16. Fine Young Cannibals – She drives me crazy http://www.youtube.com/watch?v=S_wzi-kTVOI

Canada – Papa trece girla si-si incepe periplul Nord-American cautind de…munca. Paradoxul paradoxurilor! Sa te duci la dracu-n praznic, ca sa cauti ce urasti cu pasiune.

Epilog cu concluzii

17. The Temptations – Papa was a rolling stone  http://www.youtube.com/watch?v=jgcbxAea1Is&feature=related 

Povestea continua, dar nu pe blog

Read Full Post »


Cert e un lucru, cind vine weekend-ul m-apuca doru’ de viata. Stiu, in cazul meu s-ar putea specula ca-i din cauza repulsiei pe care mi-o provoaca munca in general. Ei bine, nu-i asa. Desi la serviciu frec duda si nu oricum, pe bani, as prefera sa stau acasa sa-mi curat gradina, chestie salahorica, benevola si neretribuita. E adevarat ca traba asta o execut cind mi se scoala, de fapt mai exact ar fi,  cind nu mi se scoala si e intotdeauna insotita de-un pahar, jumatate plin cu diverse satisfactii gustative. Dar daca stai sa analizezi activitatea in sine, tot iobag se cheama ca esti, ceea ce ma face sa cred ca sunt chiar harnic si asta e revelatia pe care nu mi-am dorit-o niciodata. In sfirsit, realitatea e ca weekend-ul nu vine doar cu sape si cazmale, mai vine si cu petreceri ( una chiar miine seara ), plimbari, Niagare, casinouri, spectacole, meciuri, cumparaturi, lenevie si alte placeri pe care din motive necunoscute mie, compania mi le refuza in timpul programului. Si asta in mod sistematic.  Ce mi se pare insa extrem de ciudat, e ca inca n-am auzit pina acum pe cineva care sa deteste weekend-urile. Ma refer la cei care nu le lucreaza. Si ma intreb, pai daca toata lumea adora timpul liber, de ce dracu nu lucram simbata si duminica ca sa ne putem weekendiza in restul saptaminii? Ca doar nu ne impune niciun extraterestru sa muncim cinci zile pe saptamina. Si asta mi se pare mie a fi paradoxul omenirii. Ne autoflagelam impotriva vointei noastre. Un fel de Nicolita pe Bernabeu.  Uitindu-ma la cit se arunca pe apa Simbetei si a restului de saptamina, ajung la concluzia ca producem mai mult decit ne arde buza. Pai si de ce in loc sa ne strofocam producind pentru a arunca, nu muncim cite putin pentru a produce cit ne trebuie? Unde mai pui ca in aceasta situatie am avea serviciu cu totii, ceea ce-ar elimina labagismul (frecarea prazului) si delicventa. Adica daca am lucra doar 4 ore pe zi si am avea trei zile weekend, cine ar mai refuza munca? Nu stiu ce sa zic, dar cind voi ajunge Secretarul General al Pamintului, cred ca am sa revizuiesc Codul Muncii. De fapt, cred c-am sa-l abrog, all together. Da-l dracu, ca nimic bun nu transpira din el. Munca, munca si iar munca. E uite ca eu am sa-l desfiintez si-am sa introduc Codul Timpului Liber care va contine un singur articol „Faceti neica ce va place, dar lasati munca in pace”

Read Full Post »


Nu, nu-i vreo declinare latineasca, e pur si simplu situatia economica a acestei insule. De fapt, daca e sa fiu absolut corect, St. Lucia e un tarim al contrastelor. Privita din avion, pata asta de verdeata da bine pe albastrul oceanului si asta te incita la aterizari si explorari. Dupa ce aterizezi, viziunea sufera anumite modificari de ordin estetic. Drumul de la aeroport la Regency Resort te trece prin toate starile de spirit cunoscute. Ca o paranteza, drumul in sine a fost de curind asfaltat, asa ca se prezinta ca-n palma, doar ca e strimt ca o fata mare si te balabane ca un act sexual, cind la stinga, cind la dreapta, cind in sus, cind in jos si nu oricum, ci-n viteza a treia. Si poate ca n-ar fi fost atit de rau, dar se circula pe stinga, iar asta pe mine ma debusoleaza, mai ales la curbe si creste. Tot am impresia ca suntem pe contrasens, dar cind realizez ca si cei din fata tot pe contra sens circula, ma linistesc intr-o oarecare masura. Insula poate fi impartita in doua zone importante. Zone populate si care in general sunt de tot cacatul si zone nepopulate, exotice si superbice. Mai sunt si plantatiile de bananieri, dar astea le-as trece in a doua categorie. In schimb zona populata este exact asa cum e si populatia, neagra bleaga si dezolanta.  Sandramalele in care traiesc sau ce dracu or face dezbracatii astia in ele, sunt de cosmar, neica. Ceva mai sumbru si mai peticit, nu vazusem inca pe viu. Dar aceste zone populate prezinta si ele discrepantele lor. Exista si o multime de vile si vilisoare construite de straini pe rocile astea vulcanice si care-ti cam taie respiratia, dar tinind cont ca sunt inconjurate de maghernitele amintite, farmecul lor se  evapora instantaneu. Un alt mare salt in calitate il faci cind treci de portile resort-ului. E ca si cum ai trece din Tirana in Paris. Flori de toate natiile si culorile, arbusti si pomi ingrijit fasonati, lume spalata, foarte manierata si…imbracata. Se vede clar ca angajatii Sandalelor au un training aparte. Nu trece unu’ pe linga tine sa nu te salute, sa nu te-ntrebe daca totul e OK, iar daca se intimpla sa cari o sacosa cu cadouri sau niscai farfurii cu d-ale gurii sau mai stiu eu ce pahare cu romuri si cogniace, se ofera imediat sa-ti duca acel ceva acolo unde doresti si asta indiferent de functia pe care o indeplinesc ei in resort. Ca o particularitate a locului, lucianilor, de cite ori le multumeam, raspundeau invariabil cu „no presure” care tinea loc de „no problem” Si cred ca erau foarte mindri de gaselnita lor, pe care o imprimasera si pe tricouri. Un alt mare avantaj al Sandalelor e ca nu exista copii care sa-ti urle-n cap toata ziulica. Resort-urile astea sunt proiectate doar pentru adulti si asta le sporeste atractibilitatea. Astea nu-s pentru dadaceala, ci mai curind pentru conceptie. Dar sa nu credeti ca asta avea vreo influenteaza asupra mediei de virsta, care nu depasea buza piscinei in care se balaceau in voie multe periculozitati feminine. Din nefericire, niciuna singura si toate tatuate. Daca tatuajele le-ai fi putut trece usor cu vederea, pe masculii care le insoteau ar fi fost aproape imposibil. Asa ca, daca venisesi la agatat, e foarte probabil c-ai fi luat-o-n mina sau in bot, depinde cite pahare de tupeu ai fi avut la bord. Insa ca familist convins, axat pe o saptamina de fut conjugal, n-aveai a te plinge. Pe linga asta, toata lumea era chitita pe distractii si relatii sociale. De aceea puteai initia discutii cu oricine, oricind si despre orice, fara a parea deplasat. Asa se face ca am cunoscut o gramada de cupluri din mai toata Nord-America. Ziua eram in jurul piscinei consumind cocktail dupa cocktail, multe cu nume rezonante ca de pilda Lucian Delight sau Lucian Smile, iar seara ne intilneam in restaurante (toate excelente) si la dans dupa 21:30. Restaurantele erau in numar de cinci si fiecare cu specific diferit. Toate insa de cinci stele. Mincarurile erau variate, gustoase, artistic prezentate si in cantitati mici. Singurul care n-as putea spune ca m-a dat pe spate a fost Armando, cu specific italienesc. La Kimono, stateam cite zece in jurul plitei in timp ce „japonezul” de culoare ne prepara fo cinci feluri de japonezisme, jonglind in acelasi timp cu ustensilele lui taioase.  La Pitons, cel caraibian, mielul ne-a incintat realmente toate simturile, iar la Toc, chateaubriand-ul a fost meserias. Vinul nu-l mai amintesc intrucit facea parte din orice decor. Dupa restaurant, in fiecare seara aveam cite un grup local care ne agita, pentru vreo doua ore, cu tot felu’ de reggae-isme si soca-te. Asta se intimpla in aer liber, pe malul piscinei. Cu barul din piscina m-am inteles extrem de bine, doar ca dupa un timp cautam numai locurile umbrite. Asta si pentru ca fazele mele de bronzat sunt dupa cum urmeaza. In prima zi ma inrosesc. A doua zi ma inrosesc. Iar din a treaia zi incep sa arat a vagin si vagin ramin pina dupa decorticare. Dar o data napirlit… eheheeee, zici ca-s spanish, nu alta.  Singurele regrete pe care le incerc in legatura cu aceasta vacanta sunt cafeaua, zborul si durata. Cum o fi posibil ca-ntr-un resort, unde platesti un kil de malai pe noapte, sa nu existe o hardughie de facut espresso si capucino? Plus ca filtrata pe care-o serveau era cu mult sub nechezolul ceausist. Dar e foarte adevarat ca ne aprovizionau zilnic la camera cu plicuri de Maxwell din care ne trageam singuri cite una scurta, motiv pentru care le-am iertat deficienta. Pe de alta parte, tot aici am descoperit ca daca adaugi o cantitate considerabila de Courvoisier, gustul neplacut al cafelei dispare fara urma si regrete. Dar evident ca asta era cafeaua de dupamiaza, cind stateam lungit pe un chaise longue privind la nelipsitul meci de voleyball din piscina, la care se ridea cu lacrimi. In schimb chestia cu zborul e o poveste mai veche si irezolvabila. In Europa daca zbori trei ore, ajungi din Londra la Bucuresti, desi nu vad de ce ai face-o. Dar aici, baga-s-ar dracu-n distantele lor, daca zbori trei ore din mijlocul oceanului, tot in mijlocul oceanului esti. Si nu e numai durata zborului care ma dementializeaza, dar cind zbori de la iarna la vara si invers, te trezesti cu niste turbulente de te turbulentezi si tu, oricit de-n cur te-ar durea de unde-ti petreci restul zilei, in aer, turtit pe uscat sau momeala pe fundul oceanului. Cind ne-am dus, a fost binisor, dar cind ne-am intors a fost ca-n filmele despre al doilea razboi mondial, in care antiaeriana germana te lua la ochi. Bai daca nu dirdiia Airbus-ul ala din toate niturile, de incepusem sa intru la idei de rezistenta a materialelor si a grinzilor cu zabrele. Basca faptul ca de la St. Lucia la Virginia Beach, „Ikaru” n-a depasit 600km/h de parca participam la funeralii aeriene. Cind insa a trecut pe uscat, a marit strocul la 850, si uite asa a mai recuperat timpii pierduti pa peste mari si oceane. Ajunsi la Toronto, alta surpriza, ca astia tocmai ce fusesera cocosati de-o furtuna de zapada, asa ca ne-au tinut la usa pret de inca 45 de minute, ca tot ne era noua drag zborul. In fine, indianul, sau ce dracu o fi fost, de la turnul de control ne-a dat OK-ul si am navalit hotariti spre pisda, ca orice avion in calduri. Problema era ca noi de coborit coboram al dracului de repede, dar pamintul nu se vedea nici sa-l futi. Pina la urma, cind mai aveam putin sa dau cu ouale de asfalt ca uliul, s-aratara toate luminile orasului si asta a avut darul sa-mi extraga morcovul care ma penetrase adinc. Pilotii buni; de ce n-as recunoaste-o? Problema e ca balubele alea negre si proaste din aeroportul St. Lucia, au incarcat jumatete din bagajele pentru Toronto, in avionul de Montreal, care decolase cu o jumatate de ora inaintea noastra. Asa ca, multi pasageri au parasit aeroportul cu mina goala. Noi am fost mai norocosi, am gasit una dintre valize. Dar in fine, asta m-a afectat mai putin, atita timp cit simteam Canada sub picioare. Nu acelasi lucru-l pot spune si despre zapada de afara. Alba, rece si depresanta! Un fel de St. Lucia decedata. Brrrr!!!

Read Full Post »