Ati vazut filmul „Il Gattopardo”? („Ghepardul” pe romaneste, desi gattopardo nu prea e ghepard si nici leopard cum l-au numit americanski) Nu? Pai nu, ca nu v-ati nascut ca mine, cu noaptea-n cap. Asta e dezavantajul tineretii, te nasti cu-ntirziere. … Bai, ce film! Si nu doar filmul, da’ ce barbat! Ca daca as fi fost femeie, cum era Claudia Cardinale, si-n limba, daca trebuia sa umblu, tot l-as fi facut pe Delon. Dar cum nu sunt, uite cum mi-am salvat eu limba de la pingelit. Dar despre gheparzi ceva mai tirziu, deocamdata ne ocupam de pume.
Am citit, ei da, nu va mai mirati ca doar v-am spus ca nu-s perfect, cum zic, am citit un post dedicat doamnelor semicentenare, stabilite „afara”, ramase fara job si probabil, ca n-a fost mentionat amanuntul, necasatorite. Si-n postul respectiv, autoarea, ca n-avea cum sa fie autor, spune cit de … mai greu ii este unei femei in conditiile date. Si ca sa fiu sincer, nu-i usor. Doar ca nu e greu doar ca femeie, ci si ca barbat. Si nu doar dupa 50. Asa ca, in opinia mea, cine azmestica 50-ul si sexul cu discriminarea, greseste. Si asta pentru ca in multe cazuri e mai greu pentru barbati decit pentru doamne. Nu rideti, femeile au caractere mai puternice, nu sunt cu capu-n nori, nu sunt fustangioaice, au mai mult singe rece si sunt mai chibzuite, mai ambitioase si mai gospodine.
Dar intrucit nu sunt femeie si nici n-am de gind sa devin, voi trata acest subiect cu multa delicatete. Asta nu inseamna ca voi renunta la obiectivitatea-mi devenita proverbiala, intre timp.
Asa ca, discutind la modul general, fara a implica o persoana anume, pot spune ca pentru mine (parc-am spus ca nu implic pe nimeni) dificil a fost sa-mi trag un job ca nou aterizat, nu dupa ce mi-am serbat semicentenarul. E foarte adevarat ca dupa 50, singurul job la care am aplicat a fost pensionarea si l-am obtinut fara interview.
Deci, cum spuneam, e greu, dar articolul respectiv e doar partial … color. Ca cei peste 50 sunt sariti din schema, cind vine vorba de angajare, este mai mult o legenda, transmisa din gura-n gura, nu o realitate. Ca daca ofertele de serviciu abunda, atunci angajezi tot ce-ti intra pe usa. Ba chiar si ce-ti intra pe fereastra, numai sa acoperi gaura de personal.
Dar mai e un amanunt care nu trebuie neglijat. O femeie bine si cu suficiente atuuri de ordin personal, poate lua fata barbatilor la angajare, chiar daca e sarita de 50. De unde stiu? E, alta acum! De unde stiu, stiu. Depinde totusi si de cerintele pozitiei respective. Ca daca e de dat cu picamerul nu stiu cite doamne ar aplica pentru slujba respectiva, chiar daca e vorba de vibratii. Si chiar daca ar aplica, e greu de presupus ca n-ar fi ales un barbat, din motive lesne de imaginat.
Pentru ca, a propos de picamere, as spune ca de cite ori angajam pentru o anumita pozitie, preferam barbati din motive obiective. Jobul presupunea minuirea unor unitati de cite 20Kg. si desi domnele, la angajare, jurau cu mina pe Biblie ca pot jongla cu greutatile mai bine decit Nicu Vlad, nu stiu cum se facea ca dupa angajare toate isi trageau restrictii medicale tocmai din cauza acestei „gimnastici” ceruta de pozitia respectiva. Si sa le pui pe liber pe motiv de restrictii medicale e absolut ilegal, asa ca inghiteai in sec si-i puneai pe masculi sa le minuiasca unitatile, sau le schimbai locul de munca, daca acceptau si daca aveai vreun altul.
Si sa nu se uite ca femeile, desi majoritare, sunt tratate ca minoritatile, cu multa grija si profesionalism, chiar daca profesionalismul izvoraste din teama de-a nu-ti pierde slujba, nu din convingere. Si de aceea angajatorii se poarta cu trei perechi de manusi numai sa nu le induca vreo banuiala de ordin sexual sau discriminatoriu. Pentru ca in fata judecatorilor, femeia e cea credibila, nu masculii, care dintr-o malitiozitate inexplicabila, sunt considerati, porci. Si pentru a spune lucrurilor pe nume, asa cum am promis, femeile stiu sa profite de atuurile pe care le poseda, indiferent de ce natura sunt acele atuuri, reusind sa impresioneze orice vietate, nu doar barbatii. Cele care nu stiu, sunt … nestiutoare si putine ca numar. Dar evident ca sunt si exceptii gen Teodosie, arhiepiscopul(a), care e si javra, nu doar porc. E adevarat, totusi, ca vina nu e in totalitate a javrei, ci a religiei misogine care naste astfel de dobitoace.
Revenind, e drept ca daca esti „de import” esti vazut ca un gringo. DAAAA! Numai ca „regula” se aplica oricui, indiferent de ce i-a crescut intre picioare sau de ce virsta se face vinovat. Iar daca doar le bolborosesti limba, atunci e de la sine inteles ca esti „pa!”, mai ales daca munca respectiva cere o comunicare intensa si exacta. Cu toate astea am avut colegi pe care-i intelegeam din doua-n trei cuvinte si care cistigau peste suta. Da, dar aia abea intrau pe usa, atit aveau capul de mare din cauza cunostintelor ingineresti. Asa ca ce vreau sa spun … va urma intr-un alt paragraf.
Si ar mai fi un criteriu de care angajatorii tin cont. Ca daca vor experienta, devotament, prezenta, seriozitate, constiinciozitate, stabilitate atunci vor angaja o semicentenara. Daca isi doresc o carierista, o ambitioasa, o dornica de afirmare, o ancorata in prezent, atunci vor prefera o tinerica. Evident ca atuurile fizice si fizionomice conteaza mai ales atunci cind jobul necesita astfel de atuuri sau daca angajatorii uita motivul angajarii, in cazul angajatorilor de sex masculin. Pentru ca, dupa cum spune si cintecul, „iubesc femeia de dor nebuna”. Si fiind vorba de iubire, se cheama ca in cazul lor, angajarea o fac cu sufletul, nu cu capul, asa cum se insinueaza. Stiti voi care cap, nu cred ca e necesar sa-l mai mentionez. Si va rog sa nu uitati ca nu doar barbatii angajaza. Sunt si o multime de angajatoare. Cel putin interview-urile cu cei de la Human Resources sunt conduse in proportie de 90% de femei. Asa ca … wtf?
Mergind mai departe pe firul obiectivitatii, as spune ca daca preferi sa-ti traiesti tineretile-n figuri si greierisme, asa cum face marea majoritate, atunci, la peste 50, singur, fara slujba si departe de tara e posibil sa traiesti cu impresia ca esti nedreptatit de „furnici”, ceea ce e totusi fals. Si sa va spun un secret. Mai e vorba si de cum sti sa te vinzi pentru a convinge cumparatorul. Daca poti sa-ti demonstrezi profesionalismul, excelenta, dorinta de-a performa si ca dintre toti aplicantii tu esti cel de care au nevoie, poti sa fii linistit indiferent de virsta, de gender, de tara sau de „marital status”. Dar daca astepti ca angajatorul sa riste, angajindu-te, pentru a-ti descoperi aptitudinile, atunci ai cam sugizat-o.
Caci se intimpla sa cunosc doamne sarite de 50, singure si pentru care job-ul nu e motiv de-ngrijorare intrucit atit cunostintele cit si profesionalismul le confera acea siguranta care lipseste altora. Doar ca lipsa acelor calitati constituie un handicap si la cei de pina-n 50, asa ca discriminarea pe motive de virsta e putin probabila, nu si cea pe motive de performanta.
Din aprope-n aproape si din paragraf in paragraf am ajuns si la „cugari” sau pume, pe care-i amintesc deoarece intrunesc caracteristicile mentionate. Ei bine, aceste doamne, desi singure si sarite de juma’ de suta, nu numai ca o duc bine, din punct de vedere material, dar ii „ajuta” si pe altii care, tineri fiind, sunt in cautarea bunastarii. Iar cine a crezut ca titlul postului e la misto, s-a inselat. Ca de ce, adica, aceste doamne sunt considerate cugari, in timp ce barbatii sunt perceputi ca fiind porci? In fond si ele si ei sunt cu ochii dupa prospaturi in scopul unui sex filantropic. Cum si de ce am ajuns noi din gheparzi, porci, e de neinteles. Pai daca e sa vorbim de discriminari, zootehnia asta intruneste toate conditiile prevazute de lege! Ca ce poate fi mai ofensator si mai degradant decit sa fi comparat cu porcul, oricit ar fi el de gustos? Sau poate ca tocmai de la gust ni se trage, ca varianta asta n-o luasem in calcul. Caz in care, mai da-i dracu de gheparzi, ca poate au si femeile dreptatea lor!