Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘discoteci’


…o sugea, ca sa mor daca nu ma luase cu inspaimintari de cum se aplecau brazii din spatele casei. Ca va spun pe cuvint, desi sunt dupa doua whisky-uri si o sticla de vin adusa de nu stiu cine, la petrecerea trecuta, a fost de vise negre. Nu stiu de unde vin vinturile astea, desi stiu, dar ala de ieri a fost mult prea nenorocit. Si nu exagerez, desi putin … binedispus. A culcat la pamint ditai brazii si a rupt copacii-n doua, dupa cum veti vedea. Mai mult decit atit, la Canada noastra, cea de toate zilele, unde firele electrice si celelalte fire si firisoare, alearga din stilp in stilp, era firesc ca brazii, de care vorbeam, sa cada peste ele si sa ne lase-n bezna. Asta ca sa stiti cum se traieste in lumea care-si spune-a-ntiia.

Dar cum astazi a dat soarele si caldura, iar vinturile s-au dus dracu-n treaba lor, am stat la soare pe terasa cu o frapiera linga mine. Si cum numai telefonul mobil functiona, am dat-o pe muzici. Muzici de pe vremea cind voi inca nu va nascuseti. Vremurile saptezecilor si chiar optzecilor cind viata era viata, nu bulangeala de astazi. Viata pe care mi-o amintesc cu placere si pe care n-as da-o pe sapte alte vieti.

Sa intri in discoteca la 6pm, sa treci din discoteca-n discoteca pina la 3 am si cine stie prin ce alte cearceafuri, dupa care sa te asezi in cur, pe trotuar, la Vulturul de Mare si sa maninci parizer cu piine proaspata si iaurt furat din fata alimentarelor, si sa nu-ti aduci aminte cu cine te-ai futut in seara respectiva, e mult peste ce-ar putea un tinar sa-si doreasca. Ei bine, cind ard o sticla de vin de unul singur, cam astea-s amintirile care ma napadesc si va spun sincer, rau imi pare ca au ajuns doar amintiri.

Of, cum a fost si cum nu mai este! Nu spun ca-i rau acum, dar nu mai e ce-a fost si nici n-o sa mai fie vreodata.

Daca mi-ar propune cineva sa mai traiesc anii de la 20 la 30 de ani, dupa care sa mor, n-as ezita nicio clipa. Nu spun ca imi regret casnicia, as fi ipocrit s-o fac, dar anii respectivi sunt de neinlocuit, realmente.

Daca n-ati citit 54 part 1, 2, 3, 4, 5 ati pierdut esentialul, un esential care ma cam defineste.

In fine, tocmai am inchis telefonul cu Piro, un prieten din acele vremuri si care a ajuns, ca si mine, in lagarul Canada. Ce viata a avut si asta, e greu de descris in cuvinte si probabil ca nici n-ati crede. Suntem de aceeasi virsta si de aceleasi amintiri.

Ma fut, si incep cu pozele luate astazi, dupa vintul de ieri si voi incheia cu o sexoasa a anilor la care m-am referit si care mi-a amintit nu numai de discoteci, dar de viata de atunci, in general. Si poate si in particular.

 

Si acum, facind abstractie de nenorocirile canadieiene, bag o sexoasa cam ca cele cu care o ardeam in vremurile de care aminteam. De fapt si bucata e una pe care ne destrabalam prin discoteci.

 

 

Reclame

Read Full Post »


Daca sunteti curiosi in privinta celorlalte 54-uri, le puteti citi aici si aici si aici si in fine, aici.

Litoralul anilor ’70 a fost cam tot ce nu-si doreste un parinte pentru copilul lui. Cum oi fi reusit sa scap intreg din iuresul acelor vremuri, nu stiu si nici ca-mi pasa, ca doar n-am fost singurul, dar privind in urma, imi cam dau seama ca daca fi-meu mi-ar face acum ceea ce le faceam eu alor mei, as fi fost mincat. Dar pe de alta parte, parca-mi pare rau ca nu a avut si el tineretea noastra, a alora care o ardeam zilnic prin baruri si discoteci. Dar fara doar si poate ca ma refer la distractii, nu si la…

… atunci, prin ’74, ajunsi la capatul rabdarilor cu Militia din Mangalia Nord, care ne haituia ca pe mistreti,  am hotarit sa ne relocam, mai la Nord, spre Delta, dar nu ca sa-i numaram Dunarii stiucile, ca nu de alea ne ardea noua, ci de „stiucile” bipede din Mamaia, cea mai Copacabana romaneasca la acea data si probabil ca si la data actuala.

Limba asta de pamint, numita Mamaia, o splendoare naturala intre Marea Neagra si Siutghiol, era la fel de bintuita de straini, ca si Mangalia Nord. Singurul ei dezavantaj era vecinatatea Constantei. Si nu atit a Constantei, cit mai ales a constantenilor. Nu ca aia ar fi avut trei capete si opt picioare, dar erau gasti care monopolizau unele zone si unde nu prea era loc de-ntors. Probabil, desi nu mi-a spus-o nimeni, si ei erau deranjati de stolul de lacuste bucureste venit la imperecheri repetate.

Deci, cum spuneam, patrundem in Mamaia. Fiind deja seara, ne-am cazat la un hotelas à côté de Perla care era ochi. Mincam pe fuga si intram in Black & White care era la citiva pasi. E si cum intram, asa si iesim pen’ca era goala, pusca. „Bai, la astia si discotecile fac nudism?” zic si-o tundem la (cred) Piccadilly. N-as putea spune cu exactitate cum se numea, din cauza de memorie, dar sigur era pe partea cu Siutghiolul si sigur urcai mai multe trepte pentru a da nas in nas cu intrarea. Intram. Buluc de lume si ce era mai placut ochiului, buluc si de fete. Multe neica, parca se iesea de la Tricodava, din schimbul de dupamiaza. Totusi, spre deosebire de Tricodava, astea erau paralizante, ca ne uitam c-o disperare vadita si in toate directiile, cam cum se uita copiii cind se pierd de parinti.

Ajungem cu greutate la bar si ne comandam traditionalul rom-cola. Mesele fiind ticsite, am rezemat si noi barul. In fine, iau bautura, o pup si ma-ntorc sa analizez optiunile. Ca acum sa ne intelegem, eram noi in calduri, dar nu picam la orice pocnitoare care freca dusumemele prin vest. Dar chiar cind ma intorc, o tipeza, incercind sa ajunga la bar, mi-o trage direct in pahar. (Buna rima, de retinut) Evident ca atit paharul, cit si bautura din el s-au facut zob. Ba mai mult si mai penibil, mi-am patat camasa si ferindu-mi panatalonii, i-am tras un bumb cu bumb-ul lui Ovi, care luat prin surprindere si-a transferat bautura pe tricou. Gacica, cu bun simt, zice, „Oh, disculpe, lo siento!. Perdon!” Pina la urma am pardonat-o, ca ce era sa facem, dar am profitat pentru a intra in vorba cu ea. Tipa era made in Spain si mai avea trei colege care o asteptau la o masa, la care ne-a invitat si pe noi, probabil compensatoriu.

Si uite asa ne-am tras partenere. Uitasem sa mentionez ca fetele erau deja luate, dar nu de altii, ci de apa. Nu manga, dar bine dispuse, dispuse sa accepte si predispuse la orice putea asigura placeri corporale. Asta ne-am dat seama din miscari, pentru ca de inteles,  ne intelegeam in mai multe limbi aproximative. De fapt ce era la gura noastra, ai fi zis ca-i Uniunea Europeana.

Asa ca dansul a constituit doar un preludiu la ce avea sa urmeze, intucit fermoarele stateau sa plesneasca. Pe noi, ca ale lor o luasera serios la vale. Si din cauza fierbintelilor, dupa vreo doua ore am sters-o din discoteca.  Dar intrucit ele nu concepeau paturi straine, am fost nevoiti sa le acceptam pe ale lor. Si sa nu uit, a patra tipa se cuplase pina la urma cu un alt roman din discoteca, cu care a si disparut putin mai tirziu.

Paragraful urmator il sar pentru a nu provoca orgasme spontane.

Si acum urmeaza adevaratul dezmat.  Pe la prinz, cind coborim de la Grupul Baccara ( a propos, pe una chiar o chema Maria si semana putin cu cine avea sa fie peste citiva ani, Maria Mendiola), ne trezim cu militia la usa hotelului. In fine, ne invita in masini si ne duc la hotel sa ne luam bagajul. Draguti! Apoi ne duc la un alt hotel unde aveau ei camere inchiriate si un d-ala cu stele pe umar ne descoase ca cine erau alea si ce afaceri aveam cu ele.

De ce le-o fi casunat pe noi, nu stiu, dar probabil ca militiile astea vorbesc intre ele, ca din cite am aflat, stiau cu lux de amanunte toate locurile si localurile prin care fusesem de la intrarea in Mamaia. De fapt, cind am iesit din discoteca cu toreadoarele agatate de noi, am vazut noi o gramada de curcani, dar credeam ca sunt acolo sa mentina ordinea si disciplina de partid. De unde? Ei venisera sa ne unfle, numai ca noi fiind cu doamnele, n-aveau voie sa se dea in spectacol. Asa ca ne-au asteptat toata noaptea, ca pitigoii, sa ne terminam programul.

In sfirsit, dupa multe declaratii in care cuvintul „fut” a fost cel mai des amintit, si-au dat seama ca noi eram veniti la flirturi si babardeli, nu la spionaje sau stiu eu ce alte fantasme le trecusera lor prin capsorul ala mic de militieni. Si ca serviciul sa fie complet, ne-au luat declaratii, dupa care ne-au depus la hotelul unde aveam camera inchiriata. Se cheama ca avusesera activitate timp de doua zile.

De felul in care s-au uitat receptionerii, valetii si femeile de serviciu la noi, n-are rost sa mai amintesc. Eram proscrisi si stigmatizati pe tot restul séjour-ului.

 

Read Full Post »


Va povestisem, voua sau altora care frecventau VatiClanul acum citiva ani, ca atunci cind am implinit 18 ani, am plecat la Casele de Creatie din Sinaia ca sa ma sarbatoresc in figuri.

Bun, acolo m-am dus c-o K si am cunoscut o C. Si dupa cum explicam, in mod explicit, am cazut rapus de dragoste. A fost, fara exagerare, cea mai grea boala de pina atunci. Raceli trecatoare avusesem destule, ba chiar si citeva gripe, dar bolesnita ca asta, nu.

Si nu ma pot plinge, „bola”-mi era impartasita si de craiasa zapezilor, asa ca, s-ar putea spune ca ne topeam unu-n altul ca zaharu-n cafea. Ne vedeam zilnic, dar dupa cum spuneam in deschiderea Crochiului numai pina pe la 10 din noapte, cind in casa lor se dadea stingerea. Imi aduc aminte ca la vremea respectiva locuiam cu parintii in Brezoianu unde aveam un apartament la etaj si o alta camera mica la parter. Ei bine, aia a fost botezata, de craiasa zapezilor, „cotetzo d’amore”, poate si pentru ca asta-i era destinatia, neavind decit un pat si-o chiuveta. Asa ca, ce sa mai, eram bot in bot mai tot timpul, dar pina la ora 10 din noapte, dupa cum spuneam in „Crochiul”. Dupa 10, singur fiind, o ardeam noapte de noapte, prin discoteci si cu tot felul de tipeze, dar complet lipsit de chef si viata.

Nu stiu cum si nici de ce, dar devenisem irascibil, banuitor, gelos si inca multe altele, asa, peste noapte si din senin. Clar, boala se generalizase. Bine era ca n-o aratam, nici ei si nici altora, dar cind ramineam doar cu mine, ma cam termina la interior. Singurul lucru laudabil e poate faptul ca realizam schimbarea, chiar daca nu ma puteam debarasa de starea respectiva. Mai mult si mai inexplicabil era faptul ca fata nu-mi dadea nici cel mai mic motiv sa fiu in halul in care ajunsesem. Am incercat sa-mi explic, dar am esuat fara sa-mi pot da un raspuns plauzibil. Da, era o tipa paralizanta, inteligenta, cu lipici, imbracata de nota zece si cu un fel de a vorbi care, de fapt, cred ca a fost cel care m-a-nbolnavit. Atenta, draguta, iubitoare si dispusa s-o arate tot timpul. Nu, n-ajunsesem sa vorbesc singur, dar eram nauc iar gindurile-mi topaiau prin cap ca iezii pe pajiste. Nu-mi mai statea capul la nimic altceva, desi cum zic, eram inca nelipsit din baruri si discoteci si in acelasi anturaj plin de sexisme si multiple atractii bipede.

Un alt amanunt notabil ar fi ca Tony, dj-ul din Universitas, care-mi era amic, se combinase c-o tipeza. Tipa avea o prietena si cu prietena m-am combinat eu, ca daca tot ieseam impreuna in weekend-uri, ce era sa fac? De ce in weekend? Pentru ca tipele veneau de la Constanta, unde-si terminau liceul, la Bucuresti pentru niscai meditatii cu un profesor universitar de la Arte Plastice. E si uite asa am intrat in legatura cu fata respectiva care era de asemenea paralizanta. Poate, daca e sa fiu realist, chiar mai paralizanta decit craiasa zapezilor, dar asta am constientizat mult mai tirziu, atunci eram prea halit ca sa-mi mai arda de comparatii.

Deci, incepusem sa cint la doua mese, ceea ce pe vremea respectiva si la virsta respectiva nu era ceva iesit din comun. Dar cu toate ca tratamentul era cel prescris de … mine, si cu toate ca era un tratament eficient, in general, boala se agrava de la o zi, la alta. Ce era mai rau e ca devenisem nesuferit, cu altii nu cu craiasa, si asta ma deranja la fel de mult ca si boala in sine.

Intr-o zi din saptamina, care pentru noi era compusa numai din simbete si duminici, Tony imi propune o deplasare la Constanta, pentru a ne intilni cu cele doua gratii. Bag sama ca si asta era halit, ca cine dracu se mai ducea la mare in februarie? In fine, ne-am dus, ca nu puteam sa-i rezist astuia, doar mi-era amic. Ne-am intilnit, am facut turturi, am baut citeva cafele si ne-am intors. La intoarcere, in masina, dus fiind cu gindul la craiasa zapezilor de pe Cumpatu, zic intr-o doara:

bah, cind ajungem in Bucuresti, o tai cu C

zice: De ce bah, esti nebun?

zic: bai, nu sunt inca, dar simt ca voi fi cit de curind.

In fine, trec peste restul detaliilor, la care oricum nu doream sa ma refer si o tai. Evident ca surpriza a fost mare, dar dupa ce am condus-o acasa intr-o tacere mormintala, am simtit o usurare interioara. Nu prea stiu ce draci de usurare o fi fost ca vreo doua luni de zile tot timpit am fost. Ba nu, cred ca eram si mai timpit. Boala mi se agravase si nici n-o mai ascundeam. Tony ma tot bodoganea s-o sun, dar eu, nu si nu, ca ma temeam de ce-ar fi putut sa urmeze. Era ca atunci cind te lasi de fumat si dupa ceva timp aprinzi o tigare, crezind c-o faci doar de amorul artei, cind, de fapt, recazi in pacat.

In fine, intr-un tirziu si undeva prin vara, in discoteca fiind, ma hotarasc s-o sun, desi inca nu-mi trecuse. Ea a fost la fel de draguta si, culmea, iubitoare.

zic: alo, C? sarut mina, papa te deranjeaza

zice: nu se poate! stai sa ma asez, surpriza e deja prea mare. ce-i cu tine?

zic: sincer? nu stiu. pur si simplu am simtit nevoia sa te sun.

zice: vrei sa ne intilnim?

zic: nu, vroiam sa te mai aud si sa aflu ce mai faci

E si am mai lalait-o asa pret de vreo zece minute dupa care, n-as putea spune ca m-am mai simtit asa de sufocat. Ba mai mult, dupa vreo saptamina sau doua m-a sunat ea, am trancanit cite ceva, ca doua bune cunostinte, dupa care, din cite tin minte, vindecarea definiva m-a imbratisat ca o boare calduta. Mi-era din nou bine.

Mai apoi, la intervale relativ mari de timp, ne-am mai intilnit, intimplator, intilniri de care am incercat sa profitam, dar n-a fost decit o labareala lamentabila de care am ris amindoi

C: nu stiu tu, dar mie mi s-a parut ca un incest.

papa: stiu, soro, si eu am simtit cam acelasi lucru. E clar, nu mai e ce-a fost si nici noi nu mai suntem cei de atunci.

 

 

Read Full Post »


marea_neagra

Pe la patru dupamasa, ma trezesc. Aveam ochiul cit farul din Constanta, de la fumul de tigare si bautura. Din aceleasi motive toxice, papilele gustative-mi detectasera un gust de dezasimilatie care probabil gresise gaura de evacuare. Fac apelul. Nu raspunde nimeni. Deschid farurile. Andi si Ovi zaceau lati in paturile lor. Or fi morti? Nu, uite-ai dracu, inca misca! Morti au fost pe la sapte dimineata cind ne-am culcat rupti de … de toate. Arunc cu greutate ochii prin camera. Nici o nemtoaica. „Cum bah, parca ati venit cu doua violoniste” „Da bah, le-am dat ciocnire la Amfiteatru, pe la sase”

Pentru neinitiati, violoniste erau nemtoaicele, care-si primisera nick-ul asta din cauza violonistului de pe bancnota de 20 (parca) de marci. In fine, reusim sa ne dusam, sa ne rexonam, sa ne parfumam, sa intram in toale si s-o radem la rendez-vous. Acolo s-a-ntimplat ca trebuia sa ne intilnim cu unele, dar ajunsi mai devreme si avind o fereastra-n schedule, am agatat o alta. De fapt ea m-a agatat pe mine prin prietena ei, ei fiindu-i … jena. Ce-o fi aia?  E, si cum nu refuz gagici, am schimbat cu don’soara vreo doua vrajeli si ceva secretii, dupa care am plecat sa-mi prezinte camera de hotel, urmind sa ma reintilnesc cu ceilalti la restaurant, inainte de discoteca. Ma rog, fac ce fuck cu violonista, ca si asta tot de la Deutschland era, si ma reped, cu foamea-n carotida, spre restaurant, cu tipeza urmind sa ma intilnesc mai pe seara, la discoteca.

„Ai facut-o?” „Bah, ce dracu intrebare-i asta? Doar n-am plecat sa joc bîza”

Intram in restaurant, ca submarinele, cu periscoapele iesite din orbite. Fete, grupa mare. Locuri libere, canci. Noi, cred ca aratam ca javrele-n calduri. Adulmecam, macinati de dorinti, mai toate gaoazele, care ca sa fiu sincer, miroseau de-ti intra si limba-n erectie. Realitatea e ca si noi aratam si miroseam, de li se deschideau piciorele cind treceam pe linga ele.

„Salut! Cautati o masa libera?” Asta era o frumusete de mascul, brunet, inalt, ochi albastru, ten masliniu, dar nu tigan mangalez, si imbracat de paralizie. Noi, cu gindul si ochii-n decoltee, am ramas cam blocati de cucerirea masculina la care nu ne asteptam. Acceptam invitatia si din vorba-n vorba, constatam cu incintare ca tipul era venit ca si noi, sa-si cunoasca „verisoarele” din apus. Comandam si cind tocmai incepusem sa lucram la snitzel, apare o purie, la fo 40, de ne paralizeaza mandibula intr-o pozitie penibila. Se aseaza fata linga Mircea, brunetul, si-i baga neica, in mod ostentativ, o ditai limba pe git, de mi-era ca se sufoca saracu’ baiat. Ne face prezentarile, o intreb daca n-are fo prietena care sa-i semene, zice ca nu, ride si scoate o mare caramida din geanta cu care achita nota de plata. Ne despartim de Mircea si puria lui, plecind satuli si plini de hormoni, eu mai putin, ca deja ma rezolvasem, spre discoteca. „Pui de urs” era o discoteca de labagii, dar fiind in imediata vecinatate a hotelului Muntenia, in care stateau nemtoaicele, n-am facut mutre.

Ne intilnim cu ele, Ovi si Andi cu cele programate c-o seara-nainte, iar eu cu rezolvata si prietenii ei. Ca s-o scurtez, in timp ce ma dansam cu asta, vine unu’ cu muschii-ncordati si-mi zice rizind, ca sa nu se prinda violonista, „dupa dansul asta, o duci la masa si dispari” Mi-am dat seama ca un „de ce?” ar fi fost inutil si riscant. Asa ca l-am asigurat de supunere totala, dupa care-i spun fetei ca-i vizata si o radem impreuna, pe pitici, afara si direct in hotel. Eu ramin peste noapte la ea, dar in loc sa facem fut, ne-a futut  Ovi la cap pina l-am lasat si pe el in camera, ca nu stiu cum si de ce, ramasese solist si fara violonista lui.

A doua zi ne-ntilnim cu Andi pe plaja de la Belvedere. E si cum stateam noi asa, la unul din barurile de pe plaja, savurind un espresso triplu, numai ce ne trezim inconjurati de-o gasca de musculosi printe care si ala care-mi sugerase s-o sterg din discoteca. Imi reaminteste frumos cum ca nu i-am urmat sfatul si ca daca eu il lasasem cu buza umflata, normal era ca si el sa mi-o umfle acum pe a mea, din considerente de reciprocitate. Ovi, care se urcase cu curul pe o masa inalta de ciment si care avea singurul avantaj de-a ne privi de sus, zice impaciuitor „bah da’ tu cine pula mea esti?” In acel moment, toate pachetele de muschi din dotarea gastii s-au flescait de stupefactie. Artagosul, cred ca-si pierduse graiul sau uitase replica. „Mai bine dati-i drumu’ de-aici, ca daca ma dau jos, v-ati futut norocul!” zice Ovi impingind perplexitatea la limita suportabilului.

Marele nostru noroc a fost ca, asa din nisip sau din spumele marii, apare Mircea, ala cu ochiul albastru. „Ce facei baieti? Va cunoasteti?” Pina la urma conflictul e aplanat si suntem invitati la bere. Toti binefacutii aia erau salvamari iar Mircea, de profesie stomatolog in Bucuresti, era seful lor. E si uite asa am trecut razant pe linga o spitalizare iminenta.

Ca o paranteza, Ovi nu era totusi vreun fraier la ciumecarii. Batea de rupea, numai ca in fata grupului de salvamari avea fix sansa tobei lu’ Tandarica.

Va urma

Read Full Post »

54 part 1


studio54Nu crocodililor, titlul n-are nimic de-a face cu pozitiile Kama Sutrei, nici cu football-ul american si nici cu vreun pasaj Biblic. E pur si simplu vorba de Studio 54 din New York si mai precis, de perioada anilor ’70. Nu, nu din America, ca pe atunci America era doar un vis frumos pentru noi, cei cu gind de duca. E vorba de anii ’70 petrecuti in Romania, unde viata de adolescent era dementiala, daca n-aveai opinii politice sau daca aveai si le pastrai pentru tine. Si cum eu n-aveam, ba s-ar putea spune ca faceam parte din tagma celor din imediata apropiere a privilegiatilor, am beneficiat de o adolescenta pe placul meu si-a multora ca mine.

Am ales acest titlu doar pentru ca tocmai am vizionat filmul pentru a en-spea oara si pentru ca acest Studio 54 a fost si va ramine un simbol al muzicii disco si-al acelor vremuri pe care am avut norocul sa le traiesc in direct. Spun asta, pentru ca  eu viata am inceput s-o traiesc din plin, abea de prin ’70. Atunci pot spune ca am dat cu nasul, dar si cu capul (si nu de putine ori), de ceea ce parintii mei numeau „destrabalare”. O data cu liceul au inceput chiulurile, eliminarile, exmatricularile, inmatricularile, fumatul, alcoolul, beletristica serioasa, scandalurile in casa, noptile „pierdute”, bisnita si discotecile. Cu sexul facusem cunostinta mai devreme, ca asa sunt eu, precoce. Cu toate acestea, pina atunci consider ca fusese doar o labareala inocenta, dar din care era totusi sa ma aleg cu un papa mic. Tot atunci am inceput-o si cu discotecile. Dar s-o luam pe rind.

Terminasem a  opta si cu un efort minim, intru la liceu. Liceul # 33 din cartier, pe care pina sa-l incep  mai aveam de parcurs o vacanta de vara. In acea perioada si la acea virsta, combinatiile se realizau  intre blocuri, unde ne petreceam mai tot timpul liber. Coincidenta, sau poate Nationalizarea, au facut ca natalitatea s-o ia razna prin ’55. Acest fenomen social de fut masiv al maselor, a facut ca marea majoritate a pustimii din blocurile OD1, OD2 si P1, din spatele „Favoritului”,  sa fie cam de aceiasi virsta si extrem de numeroasa. Activitatile noastre principale erau cititul, fotbalul si gajurile.

Daca pe prima o faceam doar pentru a epata si-a face fata conversatiilor de la care nu ne puteam sustrage fara a fi aratati cu degetul, in schimb pe a doua o faceam din pasiune si dorinta declarata de-a deveni vedete. In privinta gajurilor,  lucrurile erau diferite. Pe astea le traiam cu o intensitate frenetica si profunda, pina-n adincul sufletelor noastre incandescente. Si cum french kiss-ul fusese deja descoperit, ne trageam neica niste limbi in gura care, de atita pasiune, aduceau mai degraba a tubaje stomacale.

Intimplarea face ca doua tipeze, n-as zice frumoase sa te dea pe spate, dar bune rau si imbracate paralizant, care ne taiau pe toti la capitolul emancipare,  ne-au atras atentia si interesul in mod deosebit, mai mult decit o faceau cele din leatul nostru. Bineinteles ca astea nu participau la jocurile noastre puerile de gaozari, dar le vedeam in fiecare zi plecind, venind si iar plecind, fara a sti unde, dar cu dorinta declarata de-a afla.  Ei si cum incepusera sa-mi cam sfiriie calciiele, m-am apucat de investigatii in urma carora aflu ca fetele frecventau zilnic  „Ligheanul” (strandul din Doctor Staicovici) si discotecile din centru’ Bucurestiului.

Asa ca, incep o campanie asidua de racolare a altor gaozari, pentru o descindere in locul in care toate gagicile se aratau doar in chiloti si sutiene.  Cum am mentionat „tinuta sumara”, cum am umplut troleibuzul de musterii.  Problema e ca tipezele erau intr-a noua sau chiar intr-a zecea, ceea ce ne definea pe noi drept mucosi. Dar spre deosebire de alti mucosi, eu aveam un mare atuu. Posedam un tupeu cit troleibuzul 84, care ne ducea in Doctor Lister, de unde ajungeam in Doctor Staicovici la strand. Cred ca la vremea respectiva aveam mai mult tupeu decit calitati, dar tocmai din acest motiv mi se cam rupea de ce zice unul si altul, atita timp cit eu aveam un scop bine definit in creieri.

Evident ca odata ajunsi la strand, nu ne-am asezat pina nu le-am gasit pe cele doua gratii. Cum le vad, cum dau navala, desi nu mai vorbisem cu ele pina atunci „Ah, ce placere! Ce faceti fetelor, m-asteptati de mult?” Evident ca tipezele ne-au recunoscut si ne-au trintit un „buna” indiferent, stinjenite de prezenta unui grup de putoi si putoaice (!?!) in preajma lor. Si dupa ce si-au rotit amindoua ochii-n cap ca stergatoarele de parbriz, si-au soptit ceva si-au inceput sa chicoteasca vesel, ridicindu-se in acelasi timp si indreptindu-se spre piscina. Eu, care numai de ochii lor jucausi nu-mi ardea, atent fiind la partea dezgolita a sinilor, la proeminenta sfircurilor infiorate de racoarea diminetii si la excitanta imbinare a picioarelor cu trupul, arunc in urma lor suficient de tare ca sa fiu auzit „ce bine va sta dezbracate! eu v-as tine asa o viata-ntreaga”.  La care tipele se intorc spre mine cu niste ochi basedowieni cit sarmaua si bufnesc intr-un ris sincer cu care se si departeaza.

Dupa ce-au revenit, cred ca le-am facut capul avion, desi aparent se dadeau absente. Asta nu inseamna ca ma ignorau complet, dar desi rideau si-mi aruncau cite un raspuns sau o replica, o faceau numai cu capul intors, si privirea-n salcii. Evident ca la urmatoarea intrare-n bazin am fost prezent, stiut fiind ca in apa le poti palpa fara a risca vreun repros.

Chiar asa, de ce oare daca pui mina pe o tipeza, in apa fiind, nu se opareste asa cum ar face-o daca actiunea s-ar petrece pe uscat? Adica vreau sa spun ca le-am luat si-n brate si de tite si de cur, fara sa ma aleg cu vreo palma, oferindu-ma sa le destainui cite ceva din tainele inotului pe care-l stiam cit sa nu ma-nec, dar care lor le era complet strain.

In fine,  spre surpriza generala, a celor care-mi urmareau evolutia cu interes, fetele au fost binevoitoare in apa si nu s-au aratat la fel de distante ca la primul contact.  Dar n-as putea spune ca in continuare mi-au alocat atentia de care ma simteam indreptatit, ca profesor de-not. Ba mai mult, una dintre ele, s-a simtit lovita-n pudoare de palparile mele febrile si nu mi-a vorbit tot restul zilei. Chestiunea m-a lezat peste masura, dar asta doar vreo citeva zile pina cind m-am trezit rugat sa-i mai arat cum e cu bras-ul.

Curios lucru, de data asta n-a mai reactionat in nici un fel „sprijinului” meu, oferit benevol. Din acel moment am stiut ca situatia e sub control si ca-i doar o chestiune de timp pina va deschide picioarele … dupa cum cerea stilul bras.

Asa ca dupa vreo luna de asedieri continue si mozoleli interminabile, urmate de dusuri reci care sa-mi atenueze durerea sub-abdominala, reduta a cedat si asa mi-am putut infige victorios steagul, ca dorobantul lui Alecsandri, patind cearceaful ma-sii. Problema e ca atit ea cit si eu, eram novici in materie de futuri si cicluri menstruale, drept pentru care, ne ardeam pe unde ne prindeam, pina cind din virgina, era s-ajunga direct lauza. Noroc cu amica ei care avea un unchi vraci si care ne-a rezolvat abcesul, explicindu-ne totodata si cum e cu ovulatia.

Cert e ca o data cu inceperea liceului, am „inceput” si discoteca, a carei programa ma atragea mult mai mult decit cea de liceu, motiv pentru care am frecventat-o cu mai multa constinciozitate. Fetele „semnau condica” in discoteca Universitas din Schitu Magureanu si acolo m-au dus si pe mine pentru a-mi face ucenicia. Cum „Creata”, nepoata vraciului, era combinata deja cu Tony, unul dintre DJ, accesul meu in discoteca nu a intimpinat nici un fel de obstacol. Mai mult, m-am si imprietenit cu Tony si am ramas prieteni si dupa ce idilele cu cele doua gratii luasera sfirsit.

Va urma

Read Full Post »