Citind, vizionind sau ascultind, constati o anumita discriminare atunci cind se discuta despre ochi. Peste tot, dar absolut peste tot, cind e vorba de ochii femeilor, superlativele curg riu, vorba lu’ Cosbuc. Ca-s frumosi, ca-s migdalati, ca-s mai verzi ca marea si mai albastri ca cerul, ca te fascineaza, ca te baga-n bola, ca te scoate din minti si cite si mai cite. Si nu spun ca n-ar fi asa, ca este, dar nu acelasi lucru se intimpla cind e vorba de ochisorii nostri, desi noi nu-i ornam cu farduri, rimeuri si tot felul de alte sclipiciuri atractive. Adica de ce p-ai nostri nu-i apreciaza nimeni? Cum de numai noi suferim de tulburari ale vederii? Si nu numai atit, dar suntem si acuzati din cauza asta. Altfel spus, ni se scot ochii pentru ca suferim cu ochii, ceea ce e peste poate.
Si ca sa nu credeti ca bat cimpii, desi sunt pe-aproape, bag si citeva exemplificari. Da’ nu le bag din dorinta de-a crea disensiuni intre sexe, ci mai mult pentru a scoate-n evidenta nedreptatile cu caracter oftalmologic care ni s-au facut de-a lungul timpului. Si desi n-am pastrat ordinea cronologica a clipurilor, o puteti banui, fiind evidenta.
In postul urmator voi analiza acuzatiile Angelei, care mie mi se par absolut scandaloase. Ba nu, incalificabile.
VatiClanul Papal 