Oare o fi disparut cenzurarea adevarului? Dar musamalizarea unor fapte reprobabile comise de VIP-uri? Eu sunt convins ca au disparut ….pe dracu. In acelasi timp stiu ca si defaimarea si inscenarile fac parte din recuzita usuala a presei si a puterii. Asa ca eu voi relata, si cine doreste, poate sa traga concluzii, chiar daca ele nu vor ajuta pe nimeni si la nimic. Iata faptele.
Primesc un email. Era un copy-paste dupa un articol dintr-un site de stiri. Stirea e devastatoare, dupa cum veti vedea. E falsa sau reala, nu stiu, dar ce stiu e ca am intrat pe site-ul respectiv si desi titlul ramasese, articolul disparuse. Asta dupa 7 ore de la aparitie. Ciudat! Foarte ciudat si foarte disturbing.
Iata titlul
„Secretul teribil al Regelui Mihai. La 16 ani ar fi ucis un om pe Calea Victoriei
Conform mai multor martori, la arhiva Academiei Române există un document care dezvăluie unul dintre cele mai teribile secrete ale Regelui Mihai.”
Iata ce aparea cind am dat click pe „cititi articolul”
„404 – această pagină nu există
„Conform mai multor martori, la arhiva Academiei Române există un document care dezvăluie unul dintre cele mai teribile secrete ale Regelui Mihai.
În luna martie 1938, când avea 16 ani și 5 luni, Regele Mihai ar fi omorât într-un accident de mașină un biciclist.
În noaptea dintre 29 și 30 martie 1938, Regele Mihai a provocat un grav accident rutier pe Calea Victoriei, soldat cu moartea unui biciclist. Sursa informației este o notă de trei rânduri menționată în Registrele Cenzurii din 1938: „Marele Voievod (n.r. Mihai de România) a avut un accident de automobil: a călcat (mortal) un cetățean”.
Cum Cenzura a avut grijă ca nicăieri, în niciun ziar, să nu apară amănunte despre acest incident, singura confirmare a venit în cuprinsul jurnalului generalului Argetoianu. Evenimentul a fost radiat din biografia Regelui, care la data respectivă avea 16 ani și 5 luni și putea fi tras la răspundere penală! Regele nu deținea la acel moment permis de conducere.
Pedeapsa prevăzută pentru omucidere prin imprudență era închisoarea corecțională de la 1-3 ani și amenda până la 5.000 de lei, dar nu mai puțin de 2.000 de lei.”
Un film foarte bun al lui Eastwood, in care Angelina ofera un recital de actorie in rolul Christinei Collins. Filmul este inspirat dintr-un fapt real petrecut prin 1928 in Los Angeles. Pe scurt, un psihopat ucide douazeci de copii. Dar asta e doar fondul problemei, subiectul principal constituindu-l coruptia politiei locale. Fiul Christinei este rapit. Politia-i aduce alt copil pentru a inchide cazul si a se spala pe miini. Christine nu-l recunoaste iar politia o declara psihopata si-o interneaza fortat intr-un ospiciu. Aici, Christine afla ca nu e singura sanatoasa internata. Multe persoane, incomode politiei, fiind internate in aceeasi institutie. Evident ca se gaseste si un „Eliot Ness” care sa dejoace planurile diabolice ale superiorilor lui. Acesta fiind trimis la o ferma sa deporteze un copil, intrat ilegal din Canada, afla de la acesta ca ferma respectiva era teatrul unor crime oribile savirsite de unchiul lui, Gordon. Acest real psihopat rapise si ucisese nu mai putin de douazeci de copii, implicindu-l si pe nepot in aceste orori. In acelasi timp, un pastor care avea o emisiune radiofonica la postul local de radio si care ura politia cu aceeasi intensitate cu care iubea divinitatea, face un tam-tam imens pe seama acestui caz. In sfirsit, Christine e eliberata, copilul deportat iar Gordon arestat prin Vancouver. Concomitent se deruleaza doua procese in urma carora criminalul e condamnat la moarte, dupa doua luni de izolare iar din politie cad citeva capete. Nu se stie daca si coruptia (GA ne poate da mai multe amanunte in aceasta privinta). In preziua executiei, Gordon cere sa vorbeasca cu Christine pentru a-i spune adevarul despre fiul ei. Ei bine, acum criminalul spune un lucru interesant care incrimineaza, dupa parerea mea, religia si biserica. Zice Gordon „Eu am cerut iertare lui Dumnezeu si el m-a iertat. Nu credeam ca vei veni si acum mi-e greu sa-ti spun adevarul. Nu vreau sa mai pacatuiesc mintindu-te. Am fost iertat si voi ajunge in Rai” Adica victima este torturata fizic si mai ales psihic iar „scursurii” i se trimite un popa sau ce pizda ma-sii o fi fost boul ala, care sa-l linisteasca sufleteste si sa-i acorde iertarea suprema. Nici nu mai conteaza ca n-a fost iertat de nimeni, ca n-avea de cine, dar faptul ca religia si popii absolva criminalii de crimele comise, eliberindu-le constinta de apasarea pacatului, mi se pare, el insusi, o crima impotriva civilizatiei si ratiunii. Este incredibil si inadmisibil cum victimele continua sa fie victimizate de sistem iar criminalii se bucura de toate drepturile. Revenind la film, la citiva ani distanta, se afla ca trei dintre copii, printre care si fiul Christinei, reusisera de fapt sa fuga din ferma respectiva. Aceasta dezvaluire publica e facuta de unul din cei trei, dar care nu avea, din pacate, nici o informatie despre ceilalti doi, de care se ratacise in timpul evadarii. Aceia nu vor reapare niciodata.
Se mutasera in acest colt uitat de lume imediat dupa incident. Azi era o zi speciala. „Doamne, cind o fi trecut un sfert de secol?” spuse Linda ingindurata. Erau fericiti si reusisera sa dea uitarii temerile din trecut. Afara se inserase deja iar ei inca mai stateau in fata semineului, depanind amintiri. Soneria de la intrare intrerupse brutal acea clipa de intimitate. Mark se ridica si se duse sa vada cine e. Linda, putin contrariata de vizita tirzie si neanuntata, se indrepta si ea spre usa in urma lui. „Buna seara doamna, cu ce va pot ajuta?” spuse Mark. Din bezna aparu o figura imbatrinita, ravasita si dura „Buna seara, John? Sunt Mary. Am trecut sa-ti spun ca s-a gasit degetul pe care ti l-ai lasat sub pat” Mark ramase inpietrit in prag pipaindu-si instinctiv mina careia-i lipsea un deget. Inaite de-a putea reactiona in vreun fel, simti lama cutitului strapungindu-i pieptul si mai apuca sa auda strigatul deznadajduit al Lindei „Nu Mary, te rog, nuuu…!”, apoi cazu inert, umplind de singe, covorul de la intrare. „John, te-as plinge, dar lacrimile pentru tine, le-am plins deja” mai spuse Mary si disparu in noapte.
VatiClanul Papal 