Let’s talk about sex!
Ca Adam si Eva ar fi fost primele fiinte inteligente care au populat Pamintul, asa cum afirma unele manuale de astrologie oculta, mi se pare mai putin credibil decit balaurii lui Ispirescu. Pentru ca daca ar fi fost asa si din babardeala lor, cea initiala, ne-am fi nascut cu totii, mai apoi, s-ar chema ca ne suntem rude, unii altora. Iar aici ar fi o mica problema de logica care mi-e-mi scapa si la care voi reveni.
Si ca s-o terminam cu Adamii si coastele lor flotante, (chiar asa, p-astia cine i-o fi botezat, ca Ioan a trait cu vreo citeva milioane de ani mai tirziu?) sunt convins, aiurea-n gard si fara dovezi palpabile, ca Pamintul asta a mai fost locuit si de alte civilizatii, nenascute din Adami si Eve. Civilizatii care au avansat ce-au avansat, pina au reusit sa se autodistruga, tot asa cum se pare ca va face si civilizatia din care, cu onor, facem parte. Caci daca totul in univers e ciclic, pina si menstruatia, de ce n-ar fi si aparitia si disparitia vietii si inevitabil, a omului, pe Pamint sau aiurea-n Univers? Ca iar vin si zic, daca-l consideram infinit, ca este, e absolut cert ca mai exista cel putin o planeta care sa aibe aceleasi conditii climaterice cu ale Pamintului, ceea ce ar favoriza aparitia si dezvoltarea vietii, asa cum o intelegem noi.
Realitatea e ca rasa umana este suficient de inconstienta ca sa se autodistruga, dar si suficient de tenace ca sa renasca si s-o ia de la inceput, pe treptele evolutiei. Si daca oamenii de stiinta nu gresesc si Pamintul are virsta de 4500 de milioane de ani iar viata ar fi aparut acum vreo 1000 de milioane si omul acum vreo 3-4, atunci de ce n-ar fi posibil ca acest ciclu sa se fi repetat de vreo doua ori pina acum?
Dar hai sa abordam si reducerea la absurd si sa consideram povestea cu Dumnezeu, ca fiind adevarata. Atunci si numai atunci, ar fi si mai simplu. Noi dam cu atomicele, neutronicele, chimice si bacteriologice iar El, atotputernicul, Barosanu, va sta putin peste program si zdrang, o noua geneza care ar trebui sa fie mult mai usoara ca precedenta, intrucit are deja blue print-ul primei creatii. De lumina si alte acareturi nu va trebui sa se ingrijasca, deoarece soarele nu cred ca-l putem distruge noi, chiar daca ne-am opintii pina ne-ar podidi hemoroizii. De ce ar face-o? Pai pentru acelasi motiv temeinic si universal pentru care a facut-o si pe prima. D-aia!
Singurele lucruri pe care i le-as sugera demiurgului (de ce „demi”? o fi pentru ca e undeva intre realitate si fictiune sau e doar pe jumatate din ce-l cred unii?), e sa puna dracu poporul pe care-l va alege (treaba cu „poporul ales” chiar mi se pare rupta din „Pacala”) prin America, ca daca il mai scapa la Marea Moarta, iar va trebui s-o puna de-o creatie dupa fo 5 milioane de ani. Nu, nu vreau sa insinuez ca poporul ales ar fi un mar al discordiei, desi ce altceva as putea insinua?
Insa eu nu cu marul am ce am, ci cu alegerea-n sine care mi se pare a fi o timpenie, atita timp cit toti ne tragem din acelasi hocus-pocus petrecut in gradinile Edenului si, dupa cum am spus, e clar ca ne inrudim. S-ar chema ca Barosanu dezbina o familie, creata chiar de el, considerind una din parti ca fiind mai aleasa ca cealalta. Aleasa sa ce? Sa construiasca piramide, sa orbecaiasca 40 de ani prin desert sau sa-i nasca urmasul? Pai ce-i trebuie, neica, urmas daca e nemuritor? Eu zic ca mai bine si-ar fi confectionat o nevasta. Dar ca povestea sa fie de nivelul scolilor ajutatoare, „poporul ales” care i-a nascut urmasul, nu crede in urmas. Adica mai pe sleau, il considera un impostor si un proscris. Adica cam cit de menstrualizanta e situatia asta, in care taman poporul nominalizat i-a dat cu flit progeniturii?
Si inca ceva, daca o va pune de-o noua geneza, dupa ce ne-or cocosa meteoritii sau bombele atomice, e posibil sa-i mai trebuiasca un urmas, pentru ca ciclul sa se repete intocmai. E si daca atunci va decide ca poporul ales e cel palestinian, cam ce iures credeti ca se va naste intre cei doi urmasi? Atunci sa vezi dezmat cu bombardele, divine ce-i drept, mai ceva ca-n Dubai, de Anul Nou.
Apoi l-as mai sfatui sa cada la pace cu Allah si care s-or mai da barosani prin rai, si sa scoata o Brosurica unica si comuna ca sa nu ne mai abureasca si invrajbeasca cu ambiguitatea istorioarelor lor tolstoiene, in care unii vad razboi si altii pace. Ca va spun, altfel nu vom mai scapa de cicluri in veci de veci. Si hai ca de cicluri e greu de crezut ca vom scapa, dar cel putin sa nu mai fie atit de dolorante si singeroase, ca cele cu care ne-a pricopsit de cind l-am descoperit si pina in zilele noastre.
Read Full Post »