Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘copacii fara padure’


Cind spun „desteapta”, nu ma refer la vreun pizzicato sau vreo scordatura si nici la vreo alta tehnica aparte. Nu ma refer nici macar la linia melodica sau la reprezentarea sonora a starilor sufletesti, ci strict la text, daca are. Daca nu, atunci nu-i spun desteapta ci frumoasa, accesibila, de suflet, de dans, de fut si asa mai departe, ca nu vreau sa intru in prea multe amanunte. Dar deoarece este o diferenta clara intre muzica la care ma refer eu si, de exemplu: „te iubesc golanca mea /ca ai curul de belea” sau „purtam kippah nu preput / ca asa e in kibbutz / si de saptezeci de ani / vrem doar recompense-n bani./ Ba mai mult, nu ma refer nici la o parte a muzicii culte care, mai ales in opera si opereta, are librete destul de „subtiri” comparativ cu nivelul muzicii in sine, vorba lui Nea Marin: „da-mi palaria; nu ti-o dau; da-mi palaria; nu ti-o dau; da-mi palaria, da-mi palaria, da-mi palaria; nu ti-o dau”. Dar pentru a nu lungi pelteaua, am sa trec la exemplificari. Iata care-i muzica pe care eu o consider „desteapta”:

in povestea copacilor goi
scartaind intr-o singura usa
este vorba de noi amandoi
este vorba de foc si cenusa
doi copaci fara frunze pe drum
dupa cum ii priveste inaltul
doi copaci prin sarutul de scrum
aplecandu-se unul spre altul

Toată vara au fost numai ploi
Şi-au fost stele în nopţi fără stele
Şi prin toamna şederii pe nori
Cade ultima frunză spre ele
În zadar către tine întind
Nişte crengi ce-mi fuseseră braţe
Alte uşi se aud scârţâind
De tomnatecul vânt să se agaţe.

nu mai suntem decat doi copaci
vor veni taietori sa ne tunda
vor lua crengi toti copiii saraci
pentru flacara lor muribunda
si chiar daca ma vei mai iubi
peste crivatul iernii ce vine
fara brate cu ochii pustii
n-am sa am ce intinde spre tine

spune-mi padure cu frunza rara
unde-i iubirea de asta vara?
nu stie iarna sa se indure
de noi copacïï fara padure

Read Full Post »