Expresia era pe invers, „una-i omu, alta-i pomu”, dar a trebuit s-o adaptez realitatilor nord-americane, desi s-ar putea discuta despre universalitatea acestor realitati, chiar daca or fi existind si ceva exceptii. Asa ca, scirbit de gangsterii politicii nord-americane care se urineaza pe noi cam cum se urineaza ciinii pe copaci, am hotarit sa bag o Romanie, desi n-o fac de voie, dar uite ca nevoia ma trage de mineca si nu-i pot rezista, mai ales ca Romania e din nou pe rosu. Codul asta e ca ciclul menstrual, vine, pleaca si e dolorant. Numai politicienii, multi-miliardarii si unele javre medicale sunt la menopauza.
In continuare, cite ceva despre procesul urinarii guvernamentale. Pe linga iarba, backyard-ul meu contine si copaci. Copaci care, desi mai batrini decit Biden, nu sunt nici pe departe la fel de ramoliti si corupti ca Mumia Casei Albe. Si desi le-am rupt ceva craci, jur ca nici unul nu-i corupt. Dar dupa cum se stie, raul trebuie taiat de la radacina. Si nu ca nu i-as fi mazilit, dar aici proprietar esti doar pe hirtie, in realitate esti argatul partidului comunist canadez, lua-l-ar dracu si pe el si pe poponarul care-l pastoreste. Sa tai un copac in Canada, e o monstruozitate. E mai grav decit daca furi sau dai in cap. Ca la orice altceva exista o a doua sansa, dar la copaci, la gistele, la ursi si alte lighioane pretioase, n-ai nici una. E adevarat ca poti aplica pentru aprobare, dar e foarte posibil sa-ti vina dupa doi ani si neaprobata. Iar daca-ti aproba, e cheltuiala lu domnu dracu. Adica pentru un matusalemist ca astia de care vorbesc, sa ti-l taie si sa ti-l dispara, te poate duce intre $6K si $10K , daca nu si mai bine. Adica, si mai rau.
E, aia a fost introducerea, ca sa stiti cum stau lucrurile la Canada si care e reletia om-pom in viziunea guvernului de timpiti, incompetenti, lenesi si minoritari condusi de un dobitoc penal, anal, adus de val.
Deci, eu locuiesc pe o ravina care da intr-un golf course. Linga mine locuieste un alt nene, intr-o casa apropiata de virsta pomilor si al carei backyard da in aceeasi ravina. Cum omul doreste sa faca ce-am facut si eu, adica sa darime sandramaua si sa ridice o casa mai mare si mai gigea, cracile unuia dintre copacii mei il cam incurca. Motiv pentru care a facut o cerere la departamentul responsabil cu ravinele, ca avem si d-ala, ca sa-mi reteze copacul. In paranteza fie spus, avem departamente cita frunza, cita iarba, ca unde sa angajezii toate putorile Indiei. Cind spun putori nu ma refer doar la duhoarea caracteristica.
Nevazindu-i proiectul, nu stiu pina unde vrea s-ajunga asta cu casa, desi exista o limita de inaltime si adincime, dar presupunind ca va fi parter si etaj cred ca daca ar fi taiat citeva craci s-ar fi rezolvat inconvenientul fara aprobari. Ca aici iti trebuie aprobare daca trunchiul depaseste un anumit diametru si astia depasesc multe diametre.
Ei si uite cum imi vine mie o instiintare, de la departamentul cu pricina, prin care mi se comunica intentia vecinului si faptul ca ei vor analiza situatia, dupa mintea lor de gandi-bandi. Acum, ca-l taie sau nu, ma cam lasa indiferent, ca nu impart patul cu pomul, dar principial vorbind, ca e totusi proprietatea mea, in acte, nu a vreunei imbrobodite care da aprobari, normal ar fi fost sa-mi ceara consimtamintul. Numai ca labele guvernamentale se cam pise pe tine, exact cum se pise coiotii pe copacii mei, dupa cum spuneam. Ca de aici si titlul acestei jalbe. Adica, ca sa intelegeti mai bine procesul de urinare, instiintarea se incheia prin a-mi atrage atentia ca e ultima si ca daca se va aproba nu voi mai fi contactat, ci se va trece direct la asasinarea copacului.
Si cum spun, nu arborele ma doare, ca-l dau dracu cu rasinile lui cu tot, basca fatul ca vecinu platea, dar faptul ca sunt tratat nu ca om, ci ca pom, asta ma scoate din minti. Adica eu nu mai sunt considerat proprietar desi la taxe asa apar, ci un copac pe proprietatea statului. Basca faptul ca am impamintate lumini in jurul lui care sa-i lumineze coroana pe timp de noapte. Cu alea cum ramine si cui sa-i spun ca mi le lasa fara obiectul muncii, daca dispare rasinosul dintre ele?
Canadei, va spun drept, ar fi foarte misto sa-i fi cetatean daca n-ar avea acest guvern. Acest guvern si-o mare parte din locuitori. Ca cine dracu alege si tot alege gloata asta de socialisti imbecilizati ca sa distruga o tara si mai ales un popor?
De mic copil m-au fascinat si contrariat totodata, pasaricile. Atit cele cintatoare, cit si cele discrete, tacute si fierbinti. De fapt pentru ultimile am facut o adevarata fobie, dar ceva mai tirziu. Si cum acum am backyard-ul inconjurat de copaci, va dati seama de cite pasarici am parte. Ma refer la cele cintatoare, ca celelalte din pacate n-au ajuns sa-mi creasca-n pomi. Unele mai rosii, altele mai galbene, unele negre si cu o para rosie pe aripi, altele urite cu draci, dar 
frumos glasuitoare si in sfirsit cele albastre dupa care si-a luat numele si echipa de baseball a Toronto-ului. Zilnic ies afara pe deck, daca-mi permite temperatura, si le privesc cum zboara de colo-colo, printre ramurele, cintindu-si viersul spre incintarea generala. Problema e ca astea cinta dupa fusul orar al Vancouver-ului, ca sa dea dracii in ele, tot la patru dimineata isi programeaza primele vocalize, de-ti vine sa le ei la alice. Cum n-am alice, inchid geamul. Dar asta n-ar fi tot, ca pasarile, tot cele cintatoare bineinteles, in general se excrementeaza, iar in particular, se excrementeaza pe scaune, pe mese pe balustrada si pe unde dracu sa le ia, le apuca pe ele pintecaraia. 
Asa ca, vrind nevrind, am ajuns sa curat zilnic gainatul primadonelor inaripate. Dar dupa ce-l curat, uit , delectat de cintul lor de-mperechere. Bai, pasaricile astea cred ca se fut nonstop. De data asta le includ si pe cele care zboara doar cu avionul. Da’ ce-a ajuns nenicuta curtea mea? Zona de traftir? Astea pe unde se prind, pe acolo se iau la cotaiala. Si daca le trece lor, le-apuca futatul pe curvele alea de veverite, ca si pe alea am o boala neimpacata, ca-mi halesc bulbii de crini si zambile. Bine dracu ca astea nu
cinta. Astea nu, dar ratonii, da. Mai deunazi, fo trei ratonei, care cred ca se ratacisera de ratonoaica, scinceau pe linga shed-ul din back yard. Bai da’ scoteau niste sunete stridente si pitigaiate, de-am crezut ca a mai aparut fo inaripata emigrata din Caraibe. Si incep eu cu privirea sa caut prin copaci, miorlaitoarea aia infernala. Asta pina cind s-au apropiat bursucii astia mascati de mine si mi-am dat seama ca ei erau cei ce se jeleau pe limba zburatoarelor. Ce sa mai zic? E totusi bine sa stii o limba straina! Mai tirziu i-am vazut trecind tantosi si cu curu-n sus, urmindu-si mama care raspunsese apelurilor disperate. Concluzia la care am ajuns e ca o curte fara gradinar, e ca futul cu prezervativ. Si cum prezervativul nu-i pasiunea vietii mele, se pare ca mi-ar trebui un gradinar.
VatiClanul Papal 