Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘concept’


Am avut o dilema care mi se localizase direct in cap. Nu pot spune ca-mi dadea batai, dar ma lovise asa, pe neasteptate. Si asta numai si numai pentru ca ma pune dracu sa gindesc mai mult decit e necesar. De ce gindesc asa de mult? Poate pentru ca am timp si nimic altceva mai bun de facut. Sau poate ca e o deprindere pe care am capatat-o in facultate cind eram nevoit sa gindesc ori de cite ori chiuleam de la cursuri sau seminarii. Ca adica, nu era greu sa decid chiulul in sine, dar muncile intelectuale interveneau cind trebuia sa decid ce sa fac in timpul chiulului. Bar, fotbal, poker sau piscina. Ca in niciun caz n-as fi ars-o prin parcuri ca militarii in termen la vinat de servitoare, ca doar eram in Bucuresti nu-n Botosani. De ce Botosani? Pentru ca acolo am facut armata si stiu. In fine, nu mai insist ca cine stie unde ajung cu divagatia si n-am de gind sa trec granita la ukrainieni.

Cert e ca jucind canasta si cistigind (cum altfel?), fetele au exclamat cu oarecare obida in glas, „iar ati avut noroc!” E si in acel moment creierul mi-a intrat in vibratie din cauza gindirii care mi se inflamase de nu mai avea loc in cap. Ca vedeti voi, problema se pune diversificat. Am avut noi noroc sau au avut ele ghinion? Si atita timp cit toti suntem cam la acelasi nivel, e clar ca a fost vorba si de noroc, pe-o parte si de ghinion, pe alta.

Da, dar mintea nu s-a oprit aici, asa cum era normal, ci a continuat sa lucreze pentru a-mi demonstra c-o am. Ca acum pe bune, urmarim deseori tot felul de nenorociri pe la televizor. Nenorociri carora le-au cazut prada semeni de-ai nostri. Fie ca s-au nascut cu cine stie ce malformatii congenitale, fie ca a dat cancerul peste ei inca din copilarie sau COVID-ul in copilaria de la celalalt capat al vietii, fie c-au fost victimele unor accidente, razboaie, dezastre naturale sau victimele altora. Si ori de cite ori vedem asa ceva spunem, si daca nu spunem, gindim: „bai ce noroc am avut ca nu mi s-au intimplat nenorociri de genul astora!”

Ei bine, asa gindeam pina cind m-a lovit dilema. Caci rumegind ideea, am ajuns la o alta concluzie. Si anume ca normalitatea nu se datoreaza norocului, asa cum eronat consideram citeodata. Si chiar nu inteleg de ce s-a ajuns sa se considere a fi noroc daca ai o viata normala, fara denivelari nesanatoase. E adevarat ca cei care se confrunta cu problemele enumerate sunt ghinionisti, dar asta nu-i face pe ceilalti norocosi. Asa ca nu va mai simtiti norocosi pentru faptul ca sunteti intregi, ca aveti toate componentele prevazute in „Anatomia omului” a lui Papillian, Si nu numai ca le aveti, dar sunt intregi si la locul lor, formind un ansamblu placut ochiului. Ochiului de om, ca n-as putea spune care sunt standardele de frumusete umana la animale si extraterestri. Nu-i noroc ca nu va lipsesc cromozomi, ca nu sunteti muti, surzi sau orbi, ca n-ati avut accidente, boli grave, spitalizari repetate si nici ca n-ati mierlit la cutremurul din ’77.

Asta fiind si cazul meu, consider ca e normal sa fie asa si nu altfel. Ca am fost si norocos in viata, nu neg, numai ca norocul respectiv mi l-am cam facut singur si e de alta natura. E adevarat ca de multe ori trebuie sa risti ca sa te intersectezi cu norocul, dar de riscat, riscam de cind ne trezim si pina ne ia somnul. De fapt nici somnul nu-i lipsit de riscuri, ca daca te prinde sotul doamnei sau vreo eruptie vulcanica, nu se cheama ca ai ghinion, ci ca n-ai evaluat bine riscurile.

Insa e clar ca multi incearca sa profite de norocul pe care il au crezind ca avindu-l cindva, il vor avea mereu si astia de multe ori ajung la vorba intelepciunii romanesti, repetind-o aproape involuntar, „frunza verde foi ca plopul, mama mi-am futut norocul” Mai era si aia cu ulciorul, dar n-o mai dezvolt. Ca daca te bazezi numai pe noroc, e posibil s-o iei direct in rect si genul asta de oameni n-ar trebui sa-si puna prostia sau inconstienta pe seama ghinionului. Si exemple ar fi cu duiumul. Hotii si tilharii fiind exemplele cele mai elocvente, dar mai sunt si cartoforii, alpinistii, amantii, afaceristii, politicienii, judecatorii si, in general, toti cei care intind coarda la plesneala, fara a sti cind va plesni.

Ar fi multe de spus in legatura cu relatia noroc, normalitate, ghinion, dar gindind ca si daca as epuiza-o, tot nimic n-as rezolva, decid sa ma opresc acum pentru a nu risca sa devin prea … celebru.

Asadar, concluzia ar fi ca „nu-i noroc sa fii normal” Axioma imi apartine, thank you very much! Dar daca ai si noroc, nu-l abuza si fii sigur ca merita riscul pe care ti-l asumi pentru a te bucura de el. (De la Papa cetire)

In privinta ghinionului, concluzia e simpla. Daca nu esti tu cauza ghinionului, atunci aia e, taci si-nghite, ca alte remedii nu exista. Iar daca exista, intreaba-i pe altii, ca eu nu le stiu.

Read Full Post »


Tovarasi, ati auzit de un animal pe nume „democratie”? Ati auzit. Dar stiti ce-i aia si cu ce se maninca? O stiti si p-asta. Ei bine acum deja am dubii. Dar nu de genul „shoo be doo be doo” care-i chinuia pe Dean Martin, Frank Sinatra sau pe Sammy Davis Jr.

Nu. Dubiile mele sunt mai dubioase. Pentru ca cine dracu, exceptindu-i pe filosofi, s-a gindit vreodata la definirea democratiei, desi flutura, amarita, pe toate buzele pamintului, incluzind labiile mari. Democratia e un concept, analizat si paraanalizat de filosofii tuturor timpurilor care contineau filosofi. Iar concluziile la care au ajuns sunt dragutele si imbietoare, dar inexistente pe Pamint. Poate ca exista pe alte planete, dar cu conditia sa nu fie locuite. Ca daca sunt, atunci democratia devine, inevitabil, o naluca dupa care alearga toti, pe care o invoca toti si pe care n-a experimentat-o nimeni. Poate doar citeva variante partiale, dar si alea rapciugoase.

Ca exista democratie aparenta, e absolut la mintea cocosului. (cu cu ri guuuu! asta ca sa nu fiu luat de prost), dar o democratie reala n-a existat si nici nu va exista vreodata. Poate sa fie ceva prin kibbutz-urile ovreiesti, dar nici aia nu cred ca poate fi numita democratie asa cum e definita de mintosi, atita timp cit se impune o gindire unica si-o supunere totala fata de principiile societatii respective. Principii draconice, daca e sa intrebi celelalte 7 miliarde.

Si ca s-o lamuresc din start, democratia de orice natura, economica, politica, sociala si care or mai fi, este o utopie care te-mbata si-ti da sperante foarte desarte si foarte inutile. Cam ca religiile. Sau exact ca ele.

Liberté, égalité, fraternité! racnea Revolutia Franceza si nu numai ea. De fapt se spune ca aceste trei notiuni ar constitui fundamentul, turnat in beton, al democratiei pe-ntelesul tuturor. Dar oare exista acea libertate, ca doar s-o aclami, n-ar fi mare lucru? Vom vedea, dar in orice caz, egalitatea sigur nu exista. Suntem oare toti egali in fata legilor? Canci! Lozinca asta n-o mai cred nici judecatorii, ca avocatii si procurorii oricum se urineaza pe ea cam de cind sunt ei pe Pamint. Dar fraternitatea? Da, poate cu dracu ca sa treci puntea, ca de pilda UDMR-ul care s-a fraternizat cu toate partidele, dar numai atunci cind erau la putere. Ca-n rest, le ignora c-o superioritate maghiara.

Dar libertatea? Libertatile sunt multe si felurite, problema e, beneficiem de ele? De libertatea de gindire se pare ca inca mai beneficiem, desi spalarea creierelor nu e chiar o vorba-n vint. Altfel spus, pina si gindirea ne e controlata si coordonata prin diverse mijloace si mijlocitori dintre care media si politica sunt cam piua-ntii. Dar sa nu se creada ca ar fi si singurele. Noooo! Pai mai sunt medicina, arta, critica, filosofia, religiile prin reprezentantii lor, care pot fi considerati formatori de opinie. De fapt si rahatul pe care-l maninc eu aici, pe blog, poate fi considerat, de vreun nene sau vreo tanti, ca fiind o incercare de epurare. Numai ca eu scriu ca sa-mi exprim opiniile, nu ca sa conving pe careva, neavind vreun interes sau vreun beneficiu. Bube-n cap, poate.

In privinta libertatii de exprimare, se pare ca nu e nevoie sa mai aduc argumente atita timp cit cenzura e la putere in toata lumea si mai ales in zonele care se declara campioanele democratiei. Ar mai fi si libertatea de deplasare la care, momentan, lucreaza virusii. Apoi vin alte drepturi ale omului de care beneficiezi atit cit ti se permite. Ca daca te dai vreun Navalny, vreun Assange sau vreun Trump si devi incomod, esti redus la tacere si tu si toate drepturile tale garantate de definitii si Constitutii. Pentru ca, sa nu uitam, inscenarea, minciuna si demagogia sunt, de fapt, fundamentul democratiei reale, nu a celei iluzorii, definita de „iluzionistii”. Nu-i asa?

In concluzie, democratia este, dupa cum spuneam, o notiune abstracta, un concept de care se poate vorbi tot timpul si pentru totdeauna. Dar nimic mai mult. „Pai si atunci de ce se mai vorbeste de ea?” Cum de ce? Pentru ca da bine la public. Si mai terminati cu intrebarile!

Read Full Post »