Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘conacul boieresc’


Spun asta pentru ca la RO, de unde ne-am ritornerat, am avut parte si de viata si de-un parastas. In acceptiunea mea, viata e o placere. Parastasul o prostie. Si cum eu cred in parastase cam cit cred in viata de apoi, e clar ca mi-a facut o placere deosebita parastasul la care am participat, dar, na, fiind vorba de socru-meu, se impunea. Ce-am facut la parastas? Am mincat, baut si analizat asistenta pentru a intelege mai bine care-i spilul cu partuzele astea. Si cu cit ii observam mai mult pe parastasieni, cu atit imi dadeam seama de cita dreptate am in a privi aceste obiceiuri (eu le-as spune, apucaturi) ca pe niste scenete de prost gust si de ochii lumii. Ochi care, evident, privesc realitatile d-a-ndaratelea, judecind-o pe dos. Ca va spun eu, daca cumva nu stiati deja, lumea te vorbeste, de nu te mai spala toata Niagara, daca n-ai impartit sau n-ai parastas sau n-ai alte alea. Atit iti trebuie sa nu le prezinti un parastas bine pus la punct si-n care cheltuiala sa fie pe masura obrazului. De fapt, daca stau s-o gindesc, aia te vorbesc oricum, asa ca Niagara iti va fi utila indiferent ce bunatati le pui pe masa, cit de multa nuca ai pus in coliva sau ce le dai la pachet.

Dar zic ca mai bine sa trec la viata si trai bun. Cum spuneam, daca intr-adevar am spus-o vreodata, am fost la o nunta, la Simon, linga Bran. E foarte adevarat ca pina am ajuns i-am expus sotiei, care a dorit sa sofeze, tot evantaiul de injuraturi si in ambele limbi. Evantai imbogatit substantial prin introducerea locurilor prin care treceam. Acest exces actoricesc s-a datorat faptului ca de la Rasnov la Simon am facut tot atit cit de la Buc. la Rasnov, desi drumul era de douazeci de ori mai scurt. Drept pentru care am ajuns la hotel dupa cinci ore de … mersul piticului. De fapt pe A3 s-a mers snur, si poate de aceea am facut doar cinci ore, altfel cred c-ajungeam a doua zi, pentru ca Rasnov – Simon era in lucru.

Mai mult, dupa ce ne-am cazat la Casa Maria, unde aveam rezervarea, ne-am luat avint spre Conacul Boieresc, intrucit acolo era paranghelia. Prietenii nostri, adica parintii miresei, rezervasera tot conacul pentru nunta si citeva camere prin alte hoteluri, ca nici conacul asta nu era vreun Peles. Asa ca la o raspintie, am cotit dreapta si am mers pe asfalt pina am dat de „Balaban”, un drum forestier, prin padure. E si atunci am apelat din nou la evantaiul susnumit, intrucit hirtoapelor li se cam rupea de balanganeala organelor noastre interne. Dar la un moment dat, ce sa vezi, dispare padurea si in locul ei ni se lipeste de parbriz o priveliste din cele care-ti cam taie respiratia. Adica o deschidere imensa, inconjurata de toti muntii Pamintului si-n mijloc un muntisor mai mic in virful caruia se odihnea, alb, conacul respectiv.

Sincer va spun, in acel moment l-am dat dracu de evantai, atit eram de extaziat. Si unde mai pui ca am tinut-o in acel extaz vreo patru zile, pe terasele conacului si prin padurile din apropiere. La extaz a contribuit si-un berbecutul la protap, asa, de bun venit, celelalte bucate alese, bautura din belsug, dansul si voia buna care, sa stiti, e contagioasa. Si ca sa vezi paradox, in tot acest timp m-am simtit cind boier, cind haiduc, incit mi-a fost imposibil sa-mi determin statutul social. Statut de care, oricum, mi se rupea, intre noi fie vorba.

Acum as fi bagat mai multe poze pentru a nu crea impresia ca-l maninc pe … dinsul, dar WP nu-mi da voie ca cica n-am spatiu necesar. O fi si spatiul asta limitat. Se pare ca trebuie sa sterg din pozele trecute pentru a crea spatiu, ceea ce mi se pare o idiotenie, sa las posturile trecute vaduvite de imaginile care le contin. Daca stiti voi cum pot beneficia de-o extensie, sugerati-mi-o va rog!

SONY DSC

 

Read Full Post »