Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘comunicare’


Stiu ca expresia e putin diferita fata de cea originala, dar avind in vedere ca si canibalismul e monstruos, zic ca poate fi adaptata.

Ieri am avut alta zi de canasta. Si cum eram gazde, am pregatit chestii de papica. Nimic nou, pentru voi. Mai intii am bagat, ca aperitiv, o pizza cu ciuperci de toate natiile. Apoi am oferit ringhamburgari. Numai ca de data asta umplutura am executat-o cu carne de vitel si ciuperci cu usturoi, tocate si calite. La main dish am executat un osso bucco, ca ei nu-l mai incercasera pe cel facut de mine. Si pe asta-l puteti gasi prin posturile mele, daca va intereseaza. Poze nu pun pentru ca am mai pus si oricum, postul de fata nu se refera la culinareala de ieri, ci la culinareala in general. Culinareala cu un „daca”. Adica, cu un mare „DACA”

Deci, cum jucam noi destinsi, cu fiolele linga noi si-n acordul muzicilor, decid sa bag folder-ul cu muzica folk romaneasca. Si evident ca in folder-ul asta down load-asem o multime de piese ale Cenaclului Flacara. Asa ca, amintirile au inceput sa ne napadeasca si citeva peripetii au insotit fondul muzical. La un moment dat, a urmat Mircea Vintila cu

N-as putea sa spun ca bucata asta m-a dat vreodata pe spate. De fapt mi s-a parut chiar enervanta din cauza repetitiei celor trei acorduri care parca nu se mai termina. Dar de data asta problema a fost diferita, intrucit am intrebat, asa, intr-o doara. „Bai, daca am putea comunica cu animalele, asa cum rezulta din cintecul lui Vintila, le-am mai minca?” Evident ca in momentul de fata, prezumtia pare neverosimila, dar daca admitem ca animalele sunt dotate cu inteligenta, poate ca intr-un viitor indepartat, n-ar fi, totusi, exclusa comunicarea prin viu grai. Ei bine, daca am presupune ca traim acel viitor, le-am mai consuma?

E foarte adevarat ca cele mai inteligente animalele sunt cele de prada si cu exceptia pestilor, ele nu intra in dieta noastra, a romanilor. Spun a romanilor pentru ca sunt semintii care o ard cu ciinuti, pisicute, serpi, sopirle, gindaci si mortii ma-sii. Da’ facind abstractie de cine, ce maninca actualmente, ce-am face daca am putea comunica prin viu grai cu absolut toate animalele, pasarile, pestii si reptilele? Oare s-ar duce dracu osso bucco-ul meu de vitel? Dar fileul mignion? Si ala?

Bai, sa v-o spun drept, eu n-as putea minca un miel care-mi vorbeste si poate nici voi. Sau n-as putea in prima faza. Creierul meu ar refuza sa asocieze animalul cu haleala. Cred ca ratiunea ar invinge foamea. Dar pentru cit timp? Am da-o strict pe vegetale sau cind foamea ne-ar ajunge la os (expresia asta sigur nu exista) atunci am uita de ratiune si am reinstaura meseria de macelar? Brrrr! Nu cred c-as putea, chiar daca in momentul de fata, pentru mine, masa fara carne e ca scotch-ul fara alcool. Si n-as putea pentru ca, desi ar fi clar ca halcile din macelarii n-ar fi de om, tot as considera ingurgitarea lor drept canibalism.

Abatoarele ar arata ca niste lagare de concentrare cind toate vacile ar urla „ajutor! criminalilor! nu ne ucideti!” sau „nu-mi ucideti copilul” sau „mama, ajutor!”

Dar in gospodariile taranilor cind ar vrea sa taie porcul? „Ce-ai ba tarane cu mine? vrei sa ma maninci, minca-mi-ai tirbuchon-ul!” sau cind vrea sa mulga vaca „ia, ba, mina de pe tita, obsedatule! n-ai vrea sa mi-o si tragi?” Asta ca sa nu mai vorbim de colectarea oualelor. Atunci ar fi groasa, pentru ca toate gainile ar urla in cor sa-si salveze embrioanele.

Dar ca veni vorba de canibalism, intrebarea mi-a adus aminte de accidentul ala aviatic in care supravietuitorii, dupa terminarea alimentelor si fo citeva saptamini de infulecat zapada, cind pina si ratiunea le gemea de foame, s-au infruptat din decedati. Nu toti. Unii n-au facut-o. Dar altii… Ei bine, as vedea o oarecare similitudine daca am putea comunica cu animalele. Comunicarea cred le-ar umaniza, cel putin in acceptiunea mea, caz in care mi-ar fi imposibil sa le mai consider comestibile. Dar oare ele ne-ar mai minca pe noi? Poate ca, nu, daca ar fi dotate si cu constiinta. Dar intre ele?

Si uite asa am ajuns, cu intrebarile, pina in fund, la taxatoare.

 

Read Full Post »


Pe la teveurile canadeze umbla, mai nou, o reclama cu un tatuat care frige un ceva pe BBQ si baga ca garnitura o fasole boabe dintr-o cutie de Bush’s. Linga el e un ciine haios, cu ochelari de soare pe bot si cioc de capra, asteptind ca masa sa fie servita. In fine, tatuatul spune nu stiu ce, ca nu m-am ostenit sa-l ascult, iar ciinele-i raspunde ” dude, I like this wild side”

Pornind de la reclama asta, care sa mor daca am inteles-o, m-a strafulgerat un gind. De fapt au fost mai multe, dar pe unul singur l-am retinut. Si anume, cam cum ar fi daca am putea discuta cu animale, pesti, pasari, reptile si insecte? Ma refer la vorbirea articulata, nu la sunete, tipete si ciripituri. Adica sa presupunem ca toate „necuvintatoarele” ar fi capabile sa vorbeasca-n engleza si ca ne-am putea intelege cu ele si ele intre ele. Oare atunci le-am mai vina? Le-am mai minca? Le-am mai tine in custi, colivii, acvarii si gradini zoologice? Cam cum ar fi sa auzi „ajutor, obsedatul asta vrea sa-mi ia gitul!  criminal nenorocit!” sau  „da-mi ba drumu din colivia asta, alta distractie nu ti-ai gasit, imbecilule?” sau „iar ma scoti ba la munca, fii-al dracu de trintor imputit!” sau ” de ce dai ba cu biciul, dati-as bot si tie si lu nevata-ta? ” sau „ce va zgiti ba, n-ati mai vazut animal, animalelor!” Ar mai fi si altele, dar cred c-ati prins idea.

Care ar fi oare relatia om-animal in eventualitatea ca ne-am putea conversa cu ele, asa cum ne conversam intre noi? Oare animalele de orice fel, ne-ar mai hali sau s-ar mai hali intre ele? Cum ar fi sa asisti la discutia intre o pisica si un soarece, cind pisica si-ar dori sa-l devoreze? „O sa te maninc, focar de infectie ce esti! „; „Minci p#!@, timpito, ce-s prost sa stau!?”

Nu stiu voi, dar eu cred ca ar fi extrem de interesant sa-i aud certindu-se, injurindu-se, balacarindu-se. Cel putin tintarii si mustele, pe care in mod sigur am continua sa-i asasinam, cred ca s-ar vaicari toata ziua cam cum se vaicaresc evreii de holocaust.

Dar oare masculii le-ar mai face curte femelelor dansind ca idiotii, sau ar baga tot felul de vrajeli verbale, asa cum facem noi, ca sa-si asigure si ei o babardeala? Ca de babardit probabil c-o vor face tot pe unde apuca, ca nu vad cum vorbitul le-ar putea genera oarece pudoare comportamentala, ei neavind vreun cod al bunelor maniere.

Si inchei cu o comunicare sexoasa, fara cuvinte, de care si noi suntem capabili, nu doar animalele. Ba as zice ca la cum se misca astia, nici nu cred ca mai au nevoie sa si-o traga.

Read Full Post »