Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘cirnati’


Cheflii sunt persoane care participa la chefuri cu chef de chefuiala. Dar sunt si chefli dornici de chefuiala care participa fara chef la cite un chef. Si ala sunt eu, astazi.

Chef de chefuiala am, ca nu-mi lipseste niciodata, dar cheful trebuie sa aibe si un ceva care sa ma atraga, ca daca are ceva care ma respinge, ma duc, dar fara chef si atunci ales-bules chefuiala.

Motivul pentru care astazi imi lipseste cheful de chefuiala, la acest chef, e ca din motive pe care nu le cunosc, organizatorii au hotarit sa tina cheful in casa, la basement, cind afara este o zi la care nimeni pe Pamint n-ar putea renunta. Ba mai mult, majoritatea sunt fumatori si la astia se fumeaza in casa. Ati incercat vreodata sentimentul cirnatului de porc agatat in afumatoare? E, aflati ca asta e supliciul la care-l supunem si cam asta e simtamintul pe care-l voi incerca si eu, dar mai pe seara. E adevarat ca au tot felul de sugatoare (sugatoare de fum) bagate prin tavan, dar de cite ori venim de la chefurile lor, suntem intoxicati si noi si textila de pe noi, pina in cele mai intime locatii.

E adevarat ca as putea gasi o scuza, dar cum detest sa fiu incurcat, evit, la rindul meu,  sa-i incurc pe altii. Asa ca ma voi duce si voi incerca sa fac abstractie de mirosul ala dezgustator ceea ce ar parea o ipocrizie tinind cont ca am fumat si eu timp de 25 de ani. Numai ca desi eram fumator, nici atunci nu-mi placea sa stau in fum de tigare, motiv pentru care nu fumam in casa. De fapt, mai rau decit fumul in sine, este mirosul impregnat in pereti, mobile, carpete. Mirosul ala greu si dospit. E, eu pe ala-l consider dezgustator. Ala si o scrumiera plina, uitata in casa peste noapte. Bleah!

Nu reusesc sa-mi dau seama cum rezistam in discoteci si baruri, unde, in ‘cele vremuri de rastriste, aerul era de multe ori, irespirabil. Probabil ca eram atit de timpit dupa atmosfera acelor stabilimente, incit puteau sa ma si gazeze ca tot n-as fi renuntat.

Asa ca, wtf, let’s chef!

Read Full Post »


Ieri si astazi am impodobit pomii de craciun. De ce pomii si nu pomul? Pai pentru ca unul e la parter, unde misunam mai tot timpul, iar celalalt e in basement, unde ne vom sparge-n figuri de Craciun si Anul Nou. Iar daca m-ati intreba „da’ ce-ai luat-o coane de la intii a lu’ decembre?” v-as spune ca eu i-as tine tot anul. In primul rind imi plac si in al doilea rind, dau casei un aspect de sarbatoare si cum eu as sarbatori cite ceva in fiecare zi, cred ca bradul impodobit ar fi decorul ideal. Hai sa vi-i prezint

In basement am bagat un rosu ca sa incite spiritele petrecaretilor,

iar la parter, ceva mai discret si care sa dea bine cu restul catrafuselor.

Bun, asadar cu pomii de Craciun am rezolvat-o. Cum varza s-a murat si ea, saracuta, n-am putut rezista ispitei si i-am tras o sarja de sarmale care, intre noi fie vorba, au iesit meserie. De fapt era normal, dupa 12 ore de cuptor, de-au iesit toti dracii din ele, era imposibil sa nu ti se topeasca-n gura.

Dar anul asta, am hotarit sa fac si cirnati. E drept ca nu m-am apucat inca de ei, dar din motive obiective. Ma gindisem sa-i fac dupa o reteta ardeleneasca, dar mi-e frica sa nu gresesc compozitia. Ce ziceti, n-ar fi mai bine sa rog pe careva cu experienta sa m-ajute?

Read Full Post »


Priveam in jos si nu ma mai saturam.  Un lied de culori pe care toamna il cinta la intimplare peste padurile Frakfurtului. Mai frumos de atit nu avea cum sa inceapa scurtul nostru periplu teuton. Nu mi-am dorit niciodata sa vad Germania. De ce? Nici macar nu m-am intrebat vrodata, doar o impingeam mereu spre fundul listei „de vizitat”  In fine, aterizam si sarim in primul taxi. „La Everest birjar!” si mercedesul o lua la vale printre aceleasi paduri in care mintea-si gaseste odihna iar ochiul, incintarea. Cum soferul stia engleza cam cit stiam eu germana, am calatorit in liniste admirind cam tot ceea ce vedeam intr-o profunda necunostinta. De fapt acea zi avea sa fie un fel de roller-coaster pentru noi. Primul lucru care m-a frapat a fost locatia hotelului. O zona exclusiva unde nu vedeai decit nemti… de origine persana. E, la asta nu prea ma asteptasem eu, dar cum nici noi nu eram cine stie ce canadieni pursinge, am decis sa trecem constatarea la „amanunte neglijabile”  Hotelul nou, mic, cochet si foarte curat, ne-a realimentat tonusul terfelit de urmasii lui Darius. Pe usa camerei trona un semn cu fumatul oprit care ne-a bucurat. Dar cind am intrat, ne-a trasnit o putoare de tigari de m-am intrebat pe loc daca nu cumva semnul fusese initial pe dinauntrul usii, intrucit pe culoar mirosea doar a detergenti. Camera in schimb era curata si foarte spatioasa, cu mobilier nou si oarecum sic, iar geamurile imense dadeau in parcul cu platani din fata hotelului. Am lasat geamurile

2009 - bucuresti, frank furt 116

 larg deschise pentru a polua putin atmosfera parcului si am tuns-o in oras. De la hotel pina in centru era doar un sfert de ceas de mers pe jos si l-am facut bucurosi, determinati sa dam jos berbecutul cu care ne giftuise Mircione. Dupa ce am ratacit fo doua ore printre blocuri si magazine, placut impresionati de tot ce am vazut, am ajuns la Opera, care aducea putin cu cea a Parisului, dar cu vreo doua size-uri mai slabuta si fara ornamente sclipitoare.

2009 - bucuresti, frank furt 283

De acolo am cotit-o pe  Goethestraße, un fel de Fifth Avenue al Frakfurtului. Cum magazinele erau inchise la acea ora, n-am produs nicio avarie cartilor de credit. Dar nu acelasi lucru se-ntimpla si cu restaurantele care-ti imbiau olfactivul si glandele salivare cu mirosuri de pe intreg mapamondul. Cum eram darimati ca zidul Berlinului, de oboseala si foame, am luat rapid hotarirea sa atacam preparatele specifice locului. Ceea ce pot spune e ca nemtilor le lipsesc papilele gustative. Sa de-a dracu-n el de porc si-n ei de cirnati daca aveau vreun gust. Cine-a mai auzit de cotlet de porc fiert?  Iar varza lor murata e o acreala care-ti sterpezeste dintii instantaneu si-ti lasa si-un polonic de zeama in farfurie de-ti transforma comanda intr-o ciorba de varza cu o fiertura de porc si cartofi prajiti. E, la asa meniu, iti cam vine sa te frankfuti pe ea de gastronomie.

2009 - bucuresti, frank furt 330

Si daca tot eram pornit pe incercari, am luat si un vin de mere, specialitatea locului. Ei bine, asta mi-a placut. Bun nene! Iti lasa in gura o aroma de ciorapi nespalati care te lesina de placere. Cum prima inghititura a fost si ultima, paharul a ramas plin ceea ce l-a ofensat pe ospatar, banuid cam ce sentimente nutresc fata de traditia lor vinicola. In acelasi timp, cirnatul sotiei (ca de, ce era sa comande o femeie?) arata ca puta unui albinoid dotat. Dar al dracu cirnat, n-avea pic de viata-n el. Spelb si inatractiv de nu-ti venea sa-l bagi nici in gura, nici in cur. Pina la urma, cu chiu cu vai am reusit sa mestecam cite ceva din laturile alea nemtesti si sa plecam spre casa. In drum m-am oprit la o dugheana si mi-am luat un vin frantuzesc, din struguri, care sa-mi schimbe gustul de varza murata si bocanci de caporal pe care inca-l mai simteam in gura. Dar ca sa nu credeti cumva ca Germania se rezuma la un menu  cazon, am sa va spun ca am mincat si lucruri mincabile, ca de exemplu, sendvisuri, strudele, rasoale de porc deep fried si tartaruri.

2009 - bucuresti, frank furt 305

Dupa „ospat” ne-am intors la  hotel, unde am tras un dus, o gargara prelungita cu vinul frantuzesc, alunecind  apoi cu muschiuletii-n flacari pe patul rece ca bancile parcului de sub fereastra. Dupa un somn fara vise, va urma Frankfurt (part2).

Read Full Post »

Apa-n gura


Eram disperat. Vuia blogul de caltabosi, muraturi, cirnati si alte craciunisme, de incepuse sa-mi miroasa lap top-ul a mezelarie. Dupa cum am spus, salivam dupa un cirnat ca o traseista pe centura. Si asta n-ar fi fost foarte grav daca ungurii de la care ma aprovizionez cu aceste specialitati, ar fi avut magazinul deschis. Problema e ca astia nu lucreaza azi-0241duminica nici sa-i futi. Dar atit de mult imi erau afectate exocrinele, ca am dat un telefon la plesneala. Vorba aia, nu stii niciodata de unde pica ungurul. E si-mi raspunde patroana care ma ia cumva prin surprindere, desi speram sa raspunda. Zic, „sar’mina, aveti deschis astazi?” zice (ca vorbeste perfect romaneste) „nu, dar daca veniti, va servesc” Ahhh! Incepusem sa simt deja gustul cefei afumate. L-am luat pe Pirat de-o aripa si am zbughit-o spre European Sausage House. Am ajuns si bine ca eram cu fi-meu ca altfel as fi fost in stare s-o fut pe patroana, atit eram de bucuros. Piratul mi-a tras si-o poza din care reiese clar ca ma dusesem la cumparat, nu la fecundat. Dupa ce mi-a umplut „Ildico” sacosele cu de toate, am luat-o-napoi intr-un galop teribil. Pofta incepuse sa-mi produca ulceratii. Bine ca nu sunt gravid, l-as fi lepadat in masina, la cit miroseau de ademenitor cirnatii, toba, ceafa afumata, ciolanul, ghiudemul, micii, caltabosii, sibiul, gogonelele si castraveciorii. Ajunsi acasa, ne-am repezit ca hienele sa ne satisfacem poftele de sezon, ca deja nu se mai putea. Si pentru a nu amesteca gusturile traditionale cu scotienisme, am tras o tuica galbioara pe care am descoperit-o prin bucatarie si care cred ca mi-a adus-o DD in trecuturi. E, acum daca mai trintesc si-o piftie, ma pot declara pregatit sa petrec, asa cum se cuvine, Sarbatorile Craciunului.

Read Full Post »