Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘casa’

Am pus-o!


Nu, de fapt n-am pus-o, adică vîndut-o, așa cum s-ar putea înțelege, dar am pus-o, finalmente, pe market, aici. Corona asta, pe lînga faptul ca e idioată, e și incurcă lume. Una din lumile pe care a încurcat-o, e a mea. Tergiversările i se datoreaza in exclusivitate. Nu că m-ar deranja foarte tare, că nu stau in ploaie, dar cînd ai un plan in cap, dat peste cap (!?!) sau întîrziat, amînat, mutat spre dreapta din motive pandemice, iți cam vine s-o fuți direct în orificiul bucal pe domnișoara Corona. (s-o fi transmițînd și prin contact sexual virtual?)

A propos de bot, nu știu dacă ați văzut clipul cu tipul care se spală pe mîini si spune sictirit: futu-va-n gura cu spălatul vostru pe mîini, că mi-a venit factura la apa de zici ca am crescatorie de delfini. Am ris și rîd de cîte ori o ascult sau îmi aduc aminte de ea.

Revenind, nu spun că a pune o casă pe market e vreo mare realizare de fantastic (vorba lui Pascu), că in fond, oricine, oricînd o poate face. Dar dupa cum spune un ințelept proverb, pe care mi-l atribui, (citez din memorie) „daca nu faci primul pas, n-ai cum să-l faci pe al doilea”. Proverb la care am ajuns dupa mai multe încercari de-al face pe al doilea înaintea primului.

Acum că ne-am lămurit cum stă treaba cu proverbele, să vorbesc puțin și despre proces în sine. Cum să vă spun, ca să mă înțelegeți mai bine? E ca o dezvirginare anala fara lubrifiant.  Bibileală, întîlniri, aranjamente, discuții, negocieri, planuri, telefoane, analize, decizii, fixări, cosmetizari, inspecții, fotografieri, filmări … etc.  Mai rămăsese să dau și niscai interviuri, că-n rest le făcusem cam pe toate. Dar pe de alta parte, ce draci era să facem pe timp de restricții și jale? De fapt multe din cîte-am făcut le-am făcut pe pitici sau … ilegal. Pînă și vizita la frizeriță, deși eram mascati de-ai fi zis ca mă operează pe creier, nu că-mi scurteaza pilozitațile.

Dar în fine, am reușit să trecem cu bine de perioada de strictețe maximă. Acum urmeaza să pastrăm casa ca pe bibelou, ceea ce se pare c-o să-mi revină mie, întrucît sunt ăla cu timp liber. Nu ma plîng, dar nici nu pot spune că țopăi ca iedul, de fericire. Că daca nu știți cam cît deranj se face și dacă prajești doar două ouă, vă spun eu. Mare! Adică trebuie să strîngi imediat totul, să pui toate vasele, inclusiv tigaia, pahare, tacîmuri, farfurii, în mașina de spălat. Să bagi sarea și piperul la locul lor, să stîngi fața de masa sau ce-o fi și totul să fie ascuns ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Aaaa, bașca mirosul de prajeala sau orice alte mîncăruri. Nașpa, este? Și unde mai pui că asta poate să tină o lună sau două. Dar de, business-ul cere sacrificii și cine să se sacrifice? Eu.

 

Read Full Post »

Vreme trece, vreme vine…


E si pentru ca nu trece fara sa si vina, uite ca mi-a venit si mie, desi-mi trecuse. Nu, nu mi-a venit vremea, ci doar un chef de-a ma mai „reproduce” pe blogul asta neglijat din motive de mood mental.

Dar hai sa incep cu ceea ce am mai facut, desi stiu ca mai interesant are fi sa incep cu pe cine am mai facut. Dar intrucit cel facut, nu sexual, ci la buzunar, am fost eu, ma voi limita doar la ce mi-am propus. In sfirsit, ce s-o mai scutur de prun, am facut o casa. Nu, n-am facut-o eu. De facut, au facut-o altii. Eu doar i-am platit s-o faca. Ce-mi trebuia casa? Pai n-as spune ca am facut-o din necesitate sau trebuinta, ci poate pentru ca-mi plac casele. Asta nu inseamna ca nu-mi plac si banii, dar cum pe aici nu exista constructori filantropi, m-am vazut nevoit sa ma debarasez de anumite sume de bani.

Si pentru a nu parea ipocrit, am sa mai spun ca „daca nu bagi, n-ai ce scoate”. Axioma avind aplicativitate in mai toate domeniile de activitate: comert, industrie, agricultura, sex si natalitate.  Asadar, casa-necasa, tot la bani se reduce placerea de-a o avea. Spun asta pentru ca in general iti faci o casa cu gindul la cum ti-ar placea, dar si la ce se vinde mai bine si mai usor. Ca daca nu, cu ea ramii. E ca-n bacul cu nevasta. Daca-ti iei una frumoasa (rau), risti sa fie si a altora. Dar daca-ti iei o pocita, risti sa ramina numai a ta, ceea ce e sinonim cu autoflagelarea religioasa. In cazul de fata e foarte indicat sa tii cont de gusturile populatiei ( ca sa nu te alegi cu silabele 2 si 3) pentru ca viitorul e din ce in ce mai incert. Adica, nu. Viitorul e cert, dar calitatea lui e absolutamente la voia intimplarii iar necesitatea unei vinzari rapide si avantajoase te poate pocni in orice clipa.

Pe aici, printre cei ce-si construiesc case si nu le cumpara gata construite, se vehiculeaza expresia  „I’m building my dream house”. Well, eu as zice ca nu e chiar asa. Visele te pot purta prin toate paradisele si Dubaiurile lumii, dar realitatea este „by low”-ul orasului in care salasluiesti. Animalul asta a fost inventat de alte animale si e menit sa-ti ingradeasca libertatile de exprimare arhitectonica si nu numai. Intr-un fel e bine ca nu te vei trezi niciodata cu palate tiganesti la care sa privesti cu greata prin fereastra. Dar eu, patit fiind, cred ca din dorinta de-a elimina absurdul, guvernele locale canadeze au ajuns direct la el prin legile pe care le-au impus.

Pe scurt , un scurt mai lung care n-o sa-mi incapa in postul de fata, am cumparat o casa de prin anii ’50. De ce asa de veche? Pentru locatie. Ideea era s-o pun jos si sa construiesc alta, ceea ce am si facut. Bun, dar problema e ca „by low” ul ma obliga, in cazul in care o demolam complet, ca noua casa sa fie mai ingusta si asta pentru ca aici unde locuiesc  distanta pina la linia de demarcatie, cu parcelele vecine, trebuie sa fie de doua ori mai mare decit o avea casa originala. Si cum legislatia respectiva nu-mi satisfacea pretentiile estetice si de confort a trebuit sa pastrez 50% din pereti, caz in care noua casa nu mai e considerata noua, ci renovata. Insa asta nu-i tot, ca astia sunt atit de smecheri ca te ia cu vertigo la ce le bubuie mintea din cap. Deci, pastrez eu ceva pereti la garaj si la fundatie, dar daca vreau sa construiesc etajul superior, iar trebuie sa respect acelasi by-low idiot si sa ingustez etajul cu cite 1.20m pe fiecare latura. Din curiozitate, l-am intrebat si eu pe un nene care dadea cu aprobari, care e rostul acestei reduceri a latimii casei la 3,5m inaltime de pamint, atita timp cit parterul e pe talpa initiala, ca doar nu construiam vreo piramida mayasa?  Raspunsul a fost la fel de naucitor ca si legea „because the property line goes all the way up”  Aaaa???!!! Adica cum neicusorule. Pai si atunci de ce acoperisul care nu se termina in dreptul peretelui poate fi mai aproape decit cere by-low-ul? Sau ala nu e parte din constructie? Boul s-a unitat la mine ca la poarta noua si mi-a aruncat un „I don’t know, sir” in soapta ca sa nu-l auda ceilalti boi.

Eeeee, dar daca aveti impresia ca by-low-ul se opreste aici, va inselati. Bun, deci merg numai cu parterul si cu un acoperis inalt care sa-mi permita un etaj superior, fara a stilci aspectul exterior. Evident ca etajul nu-l puteam duce pina la nivelul zidului de la parter din cauza unghiului de inclinare al acoperisului, dar culmea, nici nu puteam construi peretele interior la mai putin de acei 1.20m de zidul parterului. Adica, beyyy, asta e perete interior care nu are nimic de-a face cu exteriorul si nici cu vecinii. „Yes, but still, you are building closer than the by-low’s requirement” Si la aberatia asta, cam ce alt respuns sa fi avut decit poate un „Fuck you and your by-low, mother-fucker!”

Read Full Post »