„Valoarea” dupa Papa

Lumea, dupa cum se poate observa cu ochiul liber, e intr-o continua transformare. In ce directie se petrece transformarea respectiva e greu de spus, intrucit una spune realitatea si cu totul alta spun multi dintre semenii nostri. Realitatea spune ca ce e bun astazi, nu mai e bun miine, cu exceptia vinului,  iar pe de alta parte „ehe, the old good days!” e pe buzele tuturor, de parca zilele pe care le traim ar fi jalnice.

Si atunci ce sa intelegi? Si tinind cont ca si acum 30 de ani, aceeasi fraza nostalgica „the old good days” flutura pe buzele parintilor, se pune intrebarea, „oare am luat-o la vale spre nimicul absolut?”.

Ei bine, parerea mea e ca fiecare intelege ceea ce-l aranjaza si de aceea nu putem pune o stampila pe prezent sau pe trecut, ca viitorul e oricum o speculatie si alea nu se stampileaza. Dar totusi, hai s-o punem de-o opinie, ca oricum e gratis. Si intrucit Nina, dottoressa de la Romania, a adus vorba despre „valoare” intr-un post recent, m-am gindit ca n-ar strica sa abordez si eu acest subiect, dar ceva mai nuantat.

Spun unii,  „nonvalorile au ajuns sa fie considerate valoare”. De acord, numai ca asta se intimpla inca de pe vremea Imperiului Roman. Nu e ceva nou, inventat de Becali, de Minune sau de vreo Bianca. Nu stiu de ce se spune ca „pai pe vremea mea nu era atita….d-asta si d-aia” Zau? Pai pe „vremea noastra”, Ceausescu si dascalestii lui au constituit o intreaga pleiada de nulitati cocotate-n virful cel mai VIP al viaipiurilor. Ba si cind era mama fata, VIP-ul dobitoc era en vogue si la mare pretuire. Iar despre scrierile caragealeiene referitoare la impostori si nulitati sus puse care populau a doua jumatate a secolului XIX, nu cred ca mai e nevoie sa amintesc. Ba mai mult, ce-or fi gindit sclavii despre faraonii denaturati, dar romanii despre destrabalatul Caligula sau francezii despre desfriul de la Curtea Frantei si degeneratii ei regi?

Asa ca, ce vedem ca se intimpla astazi, nu e cu nimic mai dezolant si degradant fata de ce-a fost acum 10, 100, 1000 si chiar mai multe mii de ani in urma. Pe „vremea mea” Beatles era o trupa de descreierati, pantalonii evazati erau decadenti, rock’n roll-ul sau swing-ul erau expresia depravarii si toate astea in ochii parintilor, nu ai tineretului din acele timpuri.

Si asta nu-i tot. Unii chiar se incumeta la oarece pronosticuri, afirmind ca viitorul arata din ce in ce mai sumbru, privind la tinerii de astazi. Ei, si acestor domni si doamne tin sa le amintesc faptul ca tineretul  a fost considerant „decadent” in toate timpurile. Numai ca decadentele au devenit, invariabil, normalitate atunci cind tineretul respectiv a luat locul fostilor „arbitrii”. Dar tot pe atunci a aparut si noul tineret cu noile decadente, care pe cei ajunsi arbitrii, in mod natural, ii oripilau. Si uite asa, din decadenta-n decadenta si din nonvaloare-n nonvaloare am supravietuit citeva zeci de mii de ani. Si nu numai ca am supravietuit, dar am si evoluat iar calitatea vietii in general s-a imbunatatit de citeva zeci de ori, datorita celor care au fost cindva tineri decadenti.

Valoarea si nonvaloarea sunt notiuni abstracte si relative. Vor depinde intotdeauna de scara valorica a fiecaruia, nu a vreunei majoritati, desi sunt si cazuri in care o majoritate il aduleaza pe Minune, dispretuind un Ratiu sau un Moisil. De fapt de ultimul nici nu cred c-au auzit.

Dar daca e sa ne referim strict la noi, astia dotati cu inteligenta, cine reprezinta „valoarea” si in functie de ce se masoara ea? Functie de avere, de talent, de cit esti de citit, de cit produci, de cit esti de umblat, de cit esti  de filantrop, de cit esti de modernist, de cit esti de inteligent, de cit esti de cultivat, de cit esti de cinstit, de cit esti de bine crescut, de cit esti de religios sau de cite valori perene ai creat umanitatii? Ca om sa le aibe pe toate bune nu exista si cu asta cred ca suntem cu totii de acord. Iar daca esti o valoare fotbalistica, de exemplu, asta nu inseamna ca nu poti fi o nonvaloare in privinta inteligentei. Sau daca esti o somitate in stiinte, nu inseamna ca nu poti fi o nulitate in comportament sau mentalitate.

Si atunci, ce-nseamna „om de valoare”? Pai logic vorbind, ar fi orice om care produce valore. Si aici e buba, ca sa-i zic asa. Ca la urma urmei cam toti producem sau generam valoare, fie ca suntem santieristi, doctori, muzicieni, ingineri, tractoristi sau agricultori. Problema e, in ce sens folosim aceasta expresie. Chiar ne referim la un lacatus cind spunem „om de valoare”? Nu prea cred. Personal cred ca expresia e folosita in mod eronat si discriminatoriu, intr-un sens modificat. Cred ca multi inteleg prin „om de valoare” un carturar, un profesor universitar, un chirurg celebru sau un orice cu una sau mai multe facultati care s-a facut remarcat. Oare la asta sa se rezume acea etichetare?

Read Full Post »

Prost gust la Antena 3

Unii poate ca si-au dat seama, altora poate ca le mai trebuie ceva timp, dar mie-mi place sa spun lucrurilor pe nume, chiar daca, eventual, m-ar dezavantaja. Asta nu inseamna ca doresc sa ma pun rau cu toata lumea, dar daca ma pun bine doar cu cei care procedeaza la fel, mie mi-e suficient. Asta nu inseamna ca mi se rupe de ceea ce crede virtualul despre mine, dar nici n-am sa-mi ascund parerile in spatele unor mofturi de pension.

Asa ca, uitindu-ma duminica la Antena 3, (ca ce altceva mai merita vizionat?) am dat de emisiunea „Sinteza zilei”, pe care in mod obisnuit o apreciez, chiar daca pe realizatorul ei, Mihai Gidea, l-as da afara. N-am nimic personal cu el, ba mi-e chiar simpatic ca aspect, doar ca nu-l consider un bun moderator, sau cum s-or numi ei. Mi se pare ca omul n-are prezenta de spirit, acuzind o acuta lipsa de  spontaneitate, absolut necesara unui astfel de rol. In paranteza fie spus,  are si unele lacune in exprimare, motiv pentru care un versat ca Ungureanu il poate crispa instantaneu. Pe linga aceste neajunsuri, tipul pune si niste intrebari puerile si de risul curcilor.  Aia cu „ce relatii aveti cu d-na Udrea?” fiind de-a dreptul hilara prin seriozitatea cu care a emanat-o. Dar in fine, emisiunea asa cum e conceputa, nu condusa, imi place iar invitatii pe care-i are, seara de seara, sunt bine pregatiti, expunind opinii pertinente.

Dar sa trecem la seara de … aseara. Cum spun, in general privesc cu placere aceasta emisiune, doar ca aseara am avut un soc. Emisiunea ii era dedicata lui Mircea Badea, un alt emisionar coleg cu primul, pentru ca implinea un anumit numar de ani pe Pamint. Ei bine, cind am inteles despre ce e vorba, m-a luat sila si am simtit o repulsie fata de aceasta proba penibila de cult al personalitatii si de inutilitate crasa. Nu vreau sa se creada ca am ceva cu onomasticile si aniversarile personale, dar fa-o neica cu decenta si in cadru intim, nu iesi la mezat ca boul in tirgul de boi, ca doar nu-i licitatie publica de animale. Sincer, parca revedeam imaginile acelea incredibile cu Ceausescu care statea ca un popindau in mijlocul scenei Salii Palatului, in timp ce lingaii-i slaveau prostia, aplaudata pina la dementa de asistenta.

Interventia nu se vrea o paralela intre Badea si defunct, dar asta mi-a sugerat imaginea respectiva, care era de un penibil sublim. Sarbatoritul era infipt intr-un scaun privind cu o surprindere trucata pleiada de uratori invitati sa-l sorcoveasca. Dar pentru ca penibilul sa depaseasca limita suportabilului, „gazda” a invitat si o sportiva, o campioana, pentru care Badea si Ciutacu au organizat o actiune caritabila cu scopul stringerii de fonduri necesare tratamentului de care aceasta campioana avea extrema nevoie. Bun, organizarea acelui eveniment de binefacere mi se pare de o valoare exceptionala si va asigur ca l-am apreciat ca atare. Dar sa aduci acel om bolnav, care numai de onomastici n-avea chef si asta s-a vazut in primele 20 de secunde, mi se pare o imbecilitate fara margini. Adica de ce ai adus-o mai Mihaita, sa-i multumeasca in direct lu’ Badea pentru gest? Penibil si absurd. Deranjezi un om bolnav pentru cinci minute de penibil, ca atit a stat saraca in emisiune, dupa care s-a retras in tacere si parca neobservata de nimeni.

Nu stiu citi au vazut „Caldura Mare” a lui Caragiale, dar zau ca replica „-Amice, esti idiot” si-ar gasi rostul si in cazul de fata. dar n-am s-o folosesc. In schimb voi posta clipul care aduce intrucitva cu ridicolul emisiunii pomenite mai sus.

Read Full Post »