Duminica, ca la fiecare crapat de ziua, intru in „biroul” meu pentru a pregati breakfast-ul. Si cum mi s-a dus vestea, pina dupa Cercul Polar de Nord, la cit de meticulos sunt cind vine vorba de crapelnita, am gindit-o si-nvirtit-o pina mi-a dat asta,
care nu e vreo mare brinza si nici ce-mi propusesem, dar prezentarea mi-a obosit mentalul. Si asa obosit cum eram, m-am apucat sa fac cafea. Evident ca n-am facut-o, ca doar nu-s arbore de cafea, dar am pregatit-o ca se facea de 6AM si trebuia sa-mi invit sotia la micul dejun.
Si cum asteptam sa fiarba apa, ca eu sunt pe modelul „la ibric”, injurindu-i pe democratii americani, singurii care merita injurati in zilele noastre, numai ce aud un zgomot teribil care se amplifica de la o secunda la alta. Pina la un moment dat cind am avut impresia ca-mi intra-n casa. „M-or fi auzit si-au trimis vreun AH 64 Apache sa ne mazileasca?” Ca acum pe bune, cine mortii ma-sii s-o da cu elicopterul la 6 dimineata si la joasa inaltime, daca nu armata americana? Pentru ca eu va spun, asa cum a incurcat Siria cu Libia, tot asa, Mortul poate incurca Islanda cu Canada sau Groenlanda cu Canada sau Olanda cu Canada. Nu, stiu ca nu are nimic cu tarile respective, dar nici nu stim ce vise napoleoniene poate avea in ramoleala lui si, pac la razboiu.
In fine, lighioana zburatoare s-a indepartat lasindu-ma fara raspuns. Dar vai, dupa ce vacarmul ajunsese pina spre limita suportabilului, numai ce-l aud ca-ncepe sa se amplifice din nou. Si atunci, sprinten ca un ied, sar direct pe terasa ca sa vad daca se prabuseste sau ce draci face de-mi tot da tircoale. Cum n-aveam la-ndemina un 50cal.MG sa-l dobor si noroc ca n-am avut, am apucat binoclul. Si ce sa vezi? Un nene iesise cu elicopterul sa slobozeasca niscai prafuri contra tintarilor, pe terenul de golf.
„Pai bine mai, pulverizatorule, fi-ti-ar insecticidu-al dracu, la alta ora nu te-ai gasit sa te dai cu elicopterul?” i-am strigat, vadit enervat. Nu mi-a raspuns, ca n-avea ce argument s-aduca, dar mi-am dat seama ca-i parea rau intrucit s-a mutat imediat la alte gauri. Si poate ca nu l-as fi admonestat, dar prea imi dadea tircoale. Ca daca mi-ar fi aruncat si mie, in backyard, fo mina de prafuri, nu m-as fi miniat atit de rau. Si stiti de ce? Pai pentru ca unde credeti ca se duc insectele pe care le gonea elicoptoristul? Ca sigur in pamint nu intra si nici in cosmos n-o sa zboare, ca Bezos. Vor veni toate sa se cuibareasca-n iarba mea asteptind s-apar ca sa ma suga de singe. Pe mine si pe toti vecinii lu’ St George, c-asa-l cheama pe clubul asta.
Asta ca sa nu mai spun ca pina si membrii clubului imi dau tircoale. Nu toti. Doar aia mai damblagii care se cred Tigre Woods, desi sunt vai de crosele lor. Ca nu stiu cum se face, dar sa dea dracu daca nu-mi aterizeaza tot felul de elicoptere … pardon, bile de golf, in backyard. Si unde mai pui ca golf course-ul, in dreptul meu, are fo suta de metri, latime. Ei bine, unora nu le ajunge si din aceasta cauza ma bombardeaza pe mine sau le proptesc in paduricea de vis-a-vis. Unii, mai civilizati, renunta la bilele respective, dar altii, care nu reusesc sa faca diferenta intre locul lor de joaca si o proprietate privata, intra ca ciobani sa-si recupereze neindeminarea. Dar stati sa vedeti ce indeminatici vor deveni dupa ce-mi voi monta gardul si nu-si vor mai putea recupera bilele. Pacat ca eu nu ma joc de-a golful, ca as fi avut bile cit un magazin de profil. Le dau in schimb unui amic care se golfeaza saptaminal si care se bucura intrucit il scutesc de-o cheltuiala.
Dar sa nu cumva sa-mprastiati zvonul ca nu-mi place sa mi se dea tircoale. Ca zau, n-am nimic impotriva, doar sa nu fie elicoptere si golfisti.
VatiClanul Papal 