Ademenirea prin … ispitire

Lumea spune ca ademenirea ar fi o actiune reprobabila. Ca n-ar fi moral si nici civic sa faci asa ceva unei alte persoane. Ca asta denota egoism si egocentrism si mai stiu eu ce alte neologisme sau mahalagisme, ca nici nu stiu unde sa le mai incadrez. Pentru ca daca stai sa judeci, toti barbatii ademenesc si toate femeile sunt ademenite, ele devenind ispite, dupa ce le trece pubertatea. Bine, e adevarat ca si barbatii pot fi ademeniti de alti barbati, dar aia intra, deocamdata, la exceptii. Exceptie la care se refera si postul de fata.

Ca vedeti voi, cind e vorba sa-mi satisfac o placere, nu mai tin cont de traditii, de obiceiuri, de morala, de moravuri, de sex si nici ca se cade sau ca nu se cade. Cind e sa-mi satisfac o placere, mi-o satisfac, daca ma tin puterile. Si uite ca m-au tinut. E foarte adevarat, dupa cum spuneam, ca n-am ademenit vreo paralizanta si asta pentru a nu-mi ofusca sotia. Si ca sa nu deviez de la linia adevarului absolut, voi mentiona faptul ca ademenirea a avut acceptul sotiei.

In concluzie si nedorind sa va mai pun rabdarea la incercare, va voi spune ca l-am ademenit pe mosu. Nu pe ala cu cocosul rosu, ci pe Mos Craciun. Cum am reusit aceasta performanta, stiut fiind ca asta hiberneaza pina spre sfirsitul lui decembrie? Simplu. Am impodobit bradul, convins fiind ca Mosul nu poate rezista unei astfel de ispite. Si dupa cum se poate vedea in poza de mai jos, n-a rezistat. Basca faptul ca fiind cam ramolit, n-ar fi exclus sa uite si sa mai vina si de Craciun cu niscai fiole.

Traditionalistii vor argumenta ca graba diminueaza farmecul zilei de Craciun. Acelora le voi raspunde cu elegantul „ba nu!” Logica e simpla. Ca decit sa ma bucur ca altii, o zi, o saptamina, prefer sa ma bucur pret de-o luna sau chiar doua. E ceva rau in asta?

Ei da, vor continua ei, dar se bagatelizeaza semnificatia Craciunului. Si nu spun ca nu-i asa, dar cum nici eu, nici bradul, nici Mosul si nici Rudolph the red nosed reindeer n-avem nimic in comun cu latura religioasa a Craciunului, zic ca n-am a-mi face reprosuri. Asa ca, de ce sa nu, cind se poate sa da? Mai ales ca atunci cind lumea va intra in febra sarbatorilor si cind magazinele vor arata ca metroul in zi de lucru si la ora de virf, eu voi sta in fotoliu, cu picioarele catarate pe taburet si cu bourbon-n mina dreapta, admirind gazele care ard in semineu. Ba nu, ca alea-mi imput casa. Mai bine ” admirind bradul” ca e mai putin poluant. Referitor la taburet, astia ii spun „ottoman”, ca cica l-au importat pe la 1700 din partea Otomana a Europei si cum n-au imaginatie, l-au botezat ca pe Imperiu.

Si inca un detaliu, ca doar v-am spus ca-s haplea. Bradul meu sta aprins de cind il impodobesc si pina-l string, prin ianuarie. Ca impodobit si cu beculetele aprinse da o nota de sarbatoare casei care face bine tonusului. Motiv pentru care eu l-as tine aprins si-mpodobit tot anul, dar cum nici n-as vrea sa se creada ca-s dus cu capul, il tin asa vesel doar pentru o luna si ceva maruntis.

Read Full Post »

Vine, vine … iaaaar Craciunul!

Si incepe cuuuu Ajunul,

Floricelele-au murit,

Timp de fut si dirdiit,

De petreceri si pilit.

Bine totusi ca nu vine chiar cu mina goala, vorba ‘ceea, : „Craciunul ne-aduce noua,/ Vinuri, tuica, sex si … oua(?)”. Pina la urma, dupa cum am mai spus-o, farmecul acestui anotimp consta in haleala, bautura si fut, ca-n rest, nu vad cum sa te atraga viata congelata si moarta pe jumatate (jumatatea de-afara).

Dar, in fine, a venit? A venit. Ce draci sa-i fac? Si cum chiar n-am ce-i face, am facut bradul. Adicatelea, l-am impodobit, ca de facut l-au facut altii. Si pentru ca noi folosim numai brazi artificiali si pentru ca bradul care-l aveam era plictisitor de vechi, l-am dat dracu si am luat unul nou care-i seamana de parca-ar fi fost frati. Dar spre deosebire de raposat, astuia-i merge instalatia electrica, ceea ce ma scuteste de alte catarari si alpinisme. Mai mult, acum am cumparat si-o esenta cu care, deodorizindu-l, ai zice ca te afli „sus la munte, sus la munte la izvor”.

Conform unui obicei, la care renuntasem din motive de lene, l-am impodobit si pe cel din zona de influenta a Piratului. N-am facut-o de drag, ci pentru ca acolo se va dansa de Revelion, nu sus, unde punem masa si unde mi-au dansat in anii trecuti, de-mi venea sa-i string de git. Dupa cum se va vedea, am atirnat si globurile, de pot lights, ca sa arate ca la Strasbourg, mentionind, pentru linistea invitatilor, ca am interzis accesul teroristilor islamisti.

Si pentru ca-n anii trecuti, raposatul a fost invesmintat fie in auriu, fie in rosu, fie in albastru, de data asta m-am hotarit la o culoare ceva mai nobila. Un purple. Dar nu Deep Purple si nici Purple Rain, ci un movulescu ceva mai deschis, mai vesel. si pot spune ca, in combinatie cu argintiul, nu da rau deloc. Pomul Piratului l-am echipat mai ca pe-o sorcova, ca asa si-a dorit stapinul domeniului. Jobenul stelist din virful bradului ii apartine, eu, spre rusinea mea de moment, fiind mai dinamovist din fire.

Asa ca, desi mai avem ceva timp pina la Craciun, eu va urez de pe acum „Craciun Fericit!”, intrucit vin doua saptamini de petrecareala, culinareala, pileala si haleala, intense, timp in care blogul va ocupa un onorabil loc 200, in lista mea de prioritati. Oricum, in saptamina premergatoare Revelionului, la fel ca in anii precedenti, voi posta si de data asta „Blogusorul papal”, care, ca si-n trecut, va fi in nota obisnuita.

Alla prossima!

Read Full Post »

Eu l-am. Voi l-ati?

Mi-a luat citeva ore, dar pina la urma l-am ucidizat. De fapt, mult timp am pierdut cautind nenorocitul ala de picior sau cum s-o numi suportul in care-l infigi. Nu stiu cum se-ntimpla si cum de numai mie, dar sa dea dracii-n el de suport ca-n fiecare an il caut de-mi vin spumele.

Dar ca de fiecare data, l-am gasit si dupa ce mi-am verificat pozele revelioanelor trecute, m-am oprit la rosu. Acum doi ani il impodobisem numai cu globuri aurii. Anul trecut cu cele albastru-argintii, asa ca acum le-a venit rindul celor rosii, combinate si cu ceva auriu, pe ici, pe colo. Si desi eram cam lovit in aripa, dupa petrecerea de aseara, am tras de mine ca tare-mi doream sa scap de grija bradului. A mai ramas haleala, dar intrucit Craciunul il jucam in deplasare, ramine doar Revelionul. S-ar zice ca m-am scos!

Iata rezultatul!

SONY DSC

 

 

Read Full Post »

Azi am frecat menta

Asta nu-nsemna ca am frecat-o toata ziua si n-am savirsit nimic altceva, asa cum s-ar putea intelege. Oricum, nici la serviciu n-am fost, din cauza unui … muschi. Nu, nu ala. Unul d-ala care se prinde de doua oase si le misca cum vrea fibra lui. Ei si pentru ca la o miscare mai hotarita am reusit sa-mi bat joc de el, acum isi bate el joc de mine.

Dar sa revin. Stind acasa, mi-am propus sa impodobesc bradul, asta pe linga alte activitati de carauserie auto. Si pentru ca in anii trecuti am tot ars-o, ba cu rosu, ba cu auriu, anul asta m-am hotarit sa bag „un albastru infinit”, vorba lu’ Similea, in combinatie cu un argintiu, ca asta se poarta. E si cum bradul era deja plantat in living room, mi-am luat o scara, „podoabele” si m-am apucat de agatat. Dar cum avansam eu, asa, in impodobeala, observ ca globurilor argintii le lipsesc agatatorile. „Naspa!”, imi zic. Si cum sirma n-am in casa si cum imi era si lene sa mai ies la cumparaturi, m-am apucat de cautat ata.  O jumatate de ora mai tirziu, satul de cautat si transpirat, m-am bagat la dus, ca deja curgeau apele pe mine de nervi, intrucit, ata, zgirci.

Cind in fine ajung din nou fata-n fata cu pomul, bag de seama ca pe masuta dintre fotolii, se odihnea un floss, d-ala de curatat fanoane. Si atunci cred ca m-am luminat la fata, ca tocmai mi se aprinsese o idee in cap. Asa c-am luat floss-ul si am executat agatatori pentru restul globurilor, de-mi miroase tot bradul a menta mai abitir ca cewing gum-ul.

Ce, vreti acum sa vi-l si arat? Bine, bine nu mai insistati stiti doar ca nu va pot rezista. Ba am sa pun s-un bonus pe care l-am tras in poza ieri, pe-nserat.

SONY DSC

SONY DSC

Read Full Post »

Craciunul, o alta farsa religioasa

Stau asa si ma-ntreb, in sinea mea cu voce tare, ce specie de sarbatoare-i asta? Ca religioasa nu-i sigur si nici nu cred c-a fost vreodata. Si n-o spun doar eu, au spus-o si multi altii inaintea mea, pe baza documentelor ramase. Ca s-a intentionat probabil nuantarea religioasa a sarbatorilor pagine, da, ca doar nu e singurul lucru adoptat si pretins a fi crestin, dar uite ca n-a prins asa cum se preconizase. Ziua asta, dupa unii autori, care oricum habar n-au, ar fi ziua in care s-a nascut Iisus. Canci! Uite ca nu e asa. Si n-o spun pentru ca as fi participat la evenimente, ca din fericire m-am nascut 19 secole mai tirziu, dar multi alti autori se sparg in speculatii, cum ca Mesia s-ar fi nascut primavara, vara, toamna si tot asa pina s-a terminat calendarul. A propos de speculatii, pe care-s cladite cam toate religiile, in filmul pe care tocmai l-am terminat de vizionat, „Wall Street II”, Gordon spune: „The mother of all evil, is speculation” si mare dreptate zic eu ca are. De fapt, pina si sarbatorirea zilei de 25 decembrie e o data inventata sau mai bine spus, „imprumutata” de la pagini, cu intentia declarata de a-i converti mai usor. Si poate asta-i motivul pentru care nimeni nu pomeneste astazi numele lui Iisus. Dupa cum se poate observa, Mos Craciun e personajul principal al acestei sarbatori si nu pretinsul sarbatorit.  Si acum, pe bune, ce are bradul cu Hristos? De fapt impodobirea pomilor tot de la pagini se trage. Dar porcul, cozonacii si piftiile? Ca saracul ovreu cred ca nici nu stia cum arata oratania asta, da’ pai sa-l fi si ingurgitat. De fapt, daca ar fi pus botu’ la caltabosi, cred ca-l rastigneau ai lui,  mult mai devreme decit au facut-o, pe motive de impuritate gastro-alimentara. Singurul fapt care m-ar putea duce, tangential, cu gindul la Hristos si la poporul lui ales, cu ocazia Craciunului, e frenezia comertului, generator al „sfintului” gheseft. Si asta ma face sa cred ca aceasta sarbatoare nu e una spirituala, asa cum se pretinde, ci una eminamente comerciala. O sarbatoare ateista, acaparata fara succes de religie, care si-ar dori s-o halim cu Craci(un) cu tot, dar in care, se pare ca, nici credinciosii nu mai cred. Ba mai mult, aceasta sarbatoare, care in Imperiul Roman, ca tot de la astia ni se trag si bunele, dar si toate relele, era sarbatoarea betiilor,  orgiilor, desfriului de orice fel, al violurilor in lant si se numea Saturnalia. Sarbatoare care tinea o saptamina si n-avea nimic religios in ea, ba dinpotriva. De fapt, nici ideea virginei nascatoare de Dumnezeu nu apartine crestinatatii, fiind insusita, din credinta pagina si adaptata crestinismului. „Originala” nascatoare de Dumnezei se numea Isis si toate procesiunile pe care azi le vedeti dedicate Mariei, sunt de fapt un surogat al celor dedicate originalei „Queen of Heaven”. De fapt si templele romane ridicate de Caligula pentru a glorifica respectiva zeitate, au fost convertite, pentru a deservi noua regina, virgina si ea, a crestinatatii. O mutatie asimilata relativ usor de adeptii Isisoaicei, pe care oricum ii fascina basmul, nu veridigitatea lui. Si nu numai atit, dar Maria, cea crestina, era mult mai appealing pentru barbati care nu o mai inghiteau pe Isis din cauza faptului ca multe femei ii aduceau ca ofreanda, propria castitate, ceea ce pe ei ii cam lasa cu buza unflata. De fapt, pentru a realiza unitatea imperiului sau,Constantin cel Mare, care numai prost nu putea fi considerat, si-a dat seama ca religia e cea care dezbina, dar care poate fi si catalizatorul de care avea nevoie. Si atunci, smecheritul ala sirb, ca cica de pe acolo era de pamint, a incercat si reusit sa propulseze noua religie, asimilindu-le pe cele pagine. Si pentru ca aceasta convertire sa decurga fara dureri de cap, a cristianizat unele traditii pagine de pe la unii sau de pe la altii, momindu-i. Pina si Saturnalia a continuat sa fie permisa sub umbrela generoasa a crestinismului. Dar bataile de cap nu i le-au produs atit paginii, cit mai ales crestinii. Miscarea gnostica, pe care Costica n-a reusit s-o converteasca cu vorba buna, desi crestini erau si aia, a fost pur si simplu casapita iar scriiturile  lor „sfinte”, arse, pentru a li se sterge urma si a nu exista o alta varianta a crestinismului. Totusi, o parte dintre aceste manuscrise au fost ascunse si ingropate, ele fiind descoperite in secolul XX in Nag Hammadi, Egipt. Aici puteti gasi detalii referitoare la subiect  http://www.horoscop-astrologie.ro/gnosticismul.html , la crezul gnostic si la diferentele intre gnosticism si cristianismul actual. Stiu ce ginditi „ce te fute, ba, pe tine grija, ca si asa n-ai treaba nici cu Barosanu, nici cu Fi-su si nici cu Duhul ala viril si futacios?” Pai n-am si nici nu ma fute, dar ma mir si eu ca cei care pretind ca-i fute, nu-i fute nici cit pe mine. Nu le am eu cu credinta, dar traiesc printre credinciosi. Ei bine,  n-am auzit pe niciunul sa pomeneasca numele „salvatorului” in zilele premergatoare Craciunului. Cum spuneam, toti discuta de cadouri, porci, retete culinare, brazi, decoratii, bani si Mosi Craciuni. Si atunci ma-ntreb, dupa cum spuneam, de ce dracu ne ascundem dupa prun si cui ii foloseste? Craciunul e o sarbatoare pagina, cu un caracter profund comercial si cam atit. Nici macar scriiturile crestine,  nu-l mentioneaza. Let’s get real!

Read Full Post »